Munții și omenirea – gardienii naturii și ai vieții

Munții sunt forme de relief înalte, caracterizate prin altitudini mari față de zonele înconjurătoare, cu pante abrupte, creste accentuate și diferențe mari de nivel. Ei se formează prin procese geologice, precum; mișcările tectonice, vulcanism sau eroziune. După felul în care au luat naștere munții pot fi: de încrețire, vulcanici și de eroziune. Cei mai bătrâni munți din lume sunt Munții Apalași, sunt mai rotunjiți și mai joși, pentru că au fost erodați circa 400 milioane de ani. Cei mai tineri munți sunt Munții Alpi, Carpați, Himalaya și Anzi. Ei sunt mai înalți, mai abrupți și încă mai cresc și în prezent, din cauza mișcării plăcilor tectonice.

 Ca înfățișare, munții sunt alcătuiți din masive, culmi muntoase și văi adânci. 27 % din suprafața totală a uscatului planetar este acoperită de munți. Dacă raportăm la întreaga suprafață a globului nostru pământesc, care este acoperit de ape în proporție de 71% și de ape în proporție de 29 %, atunci munții ocupă doar 8% din suprafața totală a planetei noastre. 

Munții au fost populați încă din cele mai vechi timpuri, deoarece ei au oferit oamenilor protecție, au fost gardieni naturali, au oferit și condiții bune de viață și resurse de hrană. Pe măsură ce omenirea a înaintat pe calea progresului tehnic asaltul asupra bogățiilor naturale oferite de munți s-a amplificat, devenind din ce în ce mai apăsător.

Oamenii care populează zona de munte în prezent, sunt din ce în ce tot mai conștienți că acțiunile noastre produc un impact direct asupra naturii și pot avea de suferit generațiile care se vor naște după noi, dacă nu suntem atenți la felul în care gospodărim bogățiile oferite de ”Mama Natură”. 15% din populația planetei trăiește în zona de munte și în multe zone montane peisajul este umanizat, puternic influențat de om.

Cele mai frecvente activități ale oamenilor care trăiesc în zonele montane sunt:

• Silvicultura și exploatarea lemnului, bazate pe valorificarea pădurile, cea mai mare bogăție a munților, supranumite ”aurul verde”. În multe țări, mai ales din zona temperată s-au luat măsuri de plantare a puieților în zonele defrișate, pentru ca pădurile să se refacă.
• Creșterea animalelor este bine dezvoltată în zona de munte, deoarece există multe pășuni naturale. Se cresc îndeosebi cornute mici (oi, capre), dar și cornute mari (vaci) și alte animale.
• Agricultura montană, deși este limitată ca suprafață, este axată mai mult pe cultura plantelor rezistente la frig: cartofi, orz, secară și pe cultura pomilor fructiferi (meri și pruni). În țările predominant montane, se practică agricultura în terase (în Himalaya și Anzi). În toate țările lumii, în zona de munte sunt și mici grădini familiale în jurul locuințelor omenești.
• Turismul și ecoturismul reprezintă una dintre activitățile importante din zonele montane. Datorită nenumăratelor frumuseți naturale oferite de munți, se practică drumeții, alpinism, schi și sporturi de iarnă. Există pensiuni, cabane și hoteluri peste tot în zonele care sunt vizitate frecvent de turiști. În multe zone se practică și o formă de turism rural.
• Meșteșugurile și activitățile tradiționale sunt bine dezvoltate în toate zonele de munte, chiar mult mai bine decât în zonele de câmpie și de dealuri. Din vremuri străvechi oamenii fac țesături artizanale și se ocupă cu prelucrarea lemnului, din care fac diferite obiecte artizanale, păstrând de veacuri specificul zonei respective. În toate regiunile montane oamenii se ocupă și cu prelucrarea fructelor, a produselor lactate și a cărnii.
• Activități științifice și de conservare a mediului se practică în stațiile meteo și în zonele unde există parcuri și rezervații naturale. Pentru protejarea florei și a faunei există rezervații naturale în aproape toate țările lumii și peste tot, la nivel mondial, s-au luat măsuri pentru protejarea speciilor rare sau pe cale de dispariție.

Avem o planetă frumoasă și bogată, care ne poate oferi cele mai bune condiții de viață, cu condiția să o păstrăm în bună stare și să ne folosim de bogățiile ei în mod chibzuit, să învățăm să facem economie.

Adunarea Generală a ONU a proclamat ziua de 11 decembrie ca Zi Internațională a Muntelui. S-a luat această măsură în anul 2003, pentru a crește gradul de conștientizare a oamenilor referitor la importanța munților în viața noastră și rolul lor multifuncțional.

Munții, aceste frumuseți ale naturii, cu peisajele lor fascinante, cu bogățiile lor nenumărate, sunt importanți nu doar pentru comunitățile de oameni ce trăiesc în aceste zone montane, ci pentru întreaga populație a globului. Munții sunt ”turnurile de apă” ale lumii, sunt ”castelele de apă ale continentelor”. Ei sunt marii furnizori de apă dulce al planetei. Mai mult de jumătate din populația globului se alimentează cu apă din râurile care coboară din munți. Pădurile munților sunt numite ”plămânii planetei”, deoarece ele ne dau oxigenul atât de necesar și curăță atmosfera terestră.

Responsabilitatea de a proteja aceste frumuseți eterne ale naturii, cu imensele lor bogății naturale, ne revine tuturor. Ocrotirea naturii nu poate fi realizată doar prin legi și măsuri luate de state, ci fiecare om trebuie să își aducă propria sa contribuție la păstrarea echilibrului între resurse și protecție. Dacă iubim natura, suntem datori să o ocrotim și să o apărăm, căci are nevoie de ajutorul nostru, al tuturor.