Bursucul – animal inteligent, curajos, dar periculos

Bursucul, cunoscut și cu numele de viezure, este un animal aparent inofensiv, dar în realitate periculos pentru obiceiul lui de a-și ataca rivalii în zona organelor genitale. Este un animal foarte curajos și inteligent. Nu se teme de nimeni și de nimic. Este de mirare că un mamifer atât de mic, care depășește cu puțin dimensiunile unei pisici, îndrăznește să atace orice animal, chiar și lei și gheparzi. Cu dinții lui puternici și ascuțiți smulge testiculele masculilor cu care se luptă. Aceasta este zona în care se reped bursucii cu o iuțeală incredibilă, printr-un singur salt. Dacă este provocat, dacă se simte în pericol, atacă și omul. De aceea oamenii se feresc de el.

Bursucul este un mamifer sălbatic de dimensiuni medii. Lungimea corpului lui ajunge la 60-90 centimetri, iar înălțimea la 20-30 centimetri. Are corpul acoperit de o blană frumoasă de culoare brună și poate fi recunoscut foarte ușor după dungile albe care pornesc de la bot spre coadă. Are capul alungit, botul de formă conică, urechi scurte și rotunde, ochi mici și vioi și este înzestrat cu o vedere perfectă. Picioarele lui sunt scurte și puternice și se termină cu gheare ascuțite, ca niște lopeți, adaptate perfect pentru săpat galerii subterane. Este un săpător excelent. Sapă pe la 2 metri pe sub pământ și își face locuințe de circa 7-8 metri lungime de forma unor apartamente supraetajate, cu multe încăperi separate, destinate diferitelor activități. Are încăpere pentru dormit și încăperi pentru provizii. Are și încăpere specială unde își depune excrementele și la care renunță din când în când și o astupă, săpându-și alta nouă.

Bursucul este un animal foarte curat. În vizuina lui este curățenie și nu suportă mirosurile urâte. Șireata vulpe profită de această particularitate a bursucului și dacă vrea să facă rost de o locuință, pe de-a gata, își depune excrementele în fața locuinței bursucului, chiar la intrare și îl determină astfel pe locatar să renunțe la locuință și să plece să își facă alta nouă și curată. Bursucul este un foarte bun constructor și un săpător foarte rapid. Nu-i trebuie prea mult timp să își facă o locuință. Numele bursucului vine de la „becheur” care. în limba franceză înseamnă „săpător”.

Dintre toate categoriile de bursuci, bursucul american poate săpa tuneluri prin pământ mai repede decât orice animal. Acești bursuci au labele din față ca niște lopeți cu gheare puternice și curbate și pot săpa și înainte și înapoi. Bursucii pot fi întâlniți în America de Nord, Europa, Asia și Africa. Trăiesc bursuci și la noi în țară, în zonele de pădure.

Bursucii sunt animale omnivore și au o hrană foarte variată. Se hrănesc cu fructe, nuci, semințe, boabe de porumb, șoareci, broaște, șopârle,, râme, larve, păsări mai mici și ouă de prin cuiburile lor. Ei ies noaptea după hrană și ziua stau mai mult în vizuină. Cei care trăiesc în zonele temperate își fac provizii pentru iarnă și adună știuleți de porumb de pe câmpurile oamenilor.

Când trebuie să se aprovizioneze pentru iarnă, se asociază mai mulți și își cară proviziile printr-un sistem foarte amuzant, dar ingenios. Unul dintre ei se culcă pe pământ cu spatele în jos, cu burta și labele în sus. Pe burta lui, ceilalți încarcă știuleți de porumb, îl apucă de labe și îl târăsc până la vizuină, ca pe o „roabă”. În felul acesta adună fiecare în vizuina lui cam 50 de kilograme de știuleți de porumb. Interesant mod de transport, dar și foarte amuzant, ceea ce dovedește că bursucii sunt inteligenți și știu să se organizeze și să se aprovizioneze.

Se înmulțesc la fel ca toate mamiferele. Femela naște pui vii și îi hrănește cu lapte. Perioada lor de înmulțire este în lunile iulie-august. Masculii se întâlnesc cu femelele doar în această perioadă de înmulțire și le părăsesc după aceea, lăsându-le să își crească singure puii. Femela naște 2- 6 pui și este o mamă bună și iubitoare, are grijă de pui. La naștere puii sunt mici și au corpul acoperit cu o blăniță subțire. Mama lor rămâne în vizuină cu ei și îi alăptează. Se hrănește între timp cu proviziile pe care și le adună din vreme. Când puii devin ceva mai mărișori îi iau cu ele prin pădure și încep să-i învețe să se hrănească. Puii au nevoie continuu de mama lor, căci sunt foarte jucăuși și neastâmpărați. Ele pot fi văzute prin pădure cu puii după ele. Abia pe la vârsta de 3 luni puii sunt în stare să se hrănească și ei, iar pe la 6 luni se descurcă și singuri, fără ajutorul mamei lor.

Iarna, bursucii care trăiesc în ținuturile mai nordice, intră în stare de hibernare (de somnolență) din noiembrie până în martie. Ei sunt vânați pentru carnea lor gustoasă și pentru blana lor frumoasă. Bursucii aduc pagube pentru că fură știuleți de porumb de pe terenurile cultivate de oameni, dar aduc pagube și pentru că vânează fazani și cocoși de munte, păsări care sunt rare și noi le protejăm, însă ei nu. Bursucul deși pare gras și greoi, este foarte iute și foarte sprinten. Face salturi spectaculoase chiar și de 3 metri, se cațără ușor pe stânci înalte și abrupte și sare de pe ele, înoată foarte bine. Dacă este atacat sau provocat, lovește cu botul, mușcă rapid și fuge. Nu întoarce spatele niciodată adversarului, pentru că poate merge și înainte și înapoi. Dușmani nu prea are. Doar lupii și râșii, uneori și câinii se mai încumetă să-l atace. Dar asta se întâmplă foarte rar. Sunt foarte iuți și după ce se reped în zona organelor genitale și mușcă, fug și au o viteză incredibilă. Pot atinge și 30 km/oră. Sunt greu de prins, iar cel rănit sângerează puternic și nu mai are poftă să alerge după el să-l prindă. Oamenii se feresc de bursuci. La noi sunt cunoscuți cu numele de viezuri. Cei care locuiesc în zona pădurilor știu ce obicei urât au bursucii și care este zona la care se reped ei.