Ghepardul – cel mai rapid animal terestru

Ghepardul (Acinonyx jubatus) trăiește în Africa și în sud-vestul Asiei. Este una dintre felinele mari și se aseamănă cel mai bine cu o pisică uriașă, chiar și toarce ca o pisică. Are corpul alungit și suplu cu o formă aerodinamică și atinge 1,50-1,70 metri și cântărește între 40-70 kilograme. Corpul este acoperit cu o blană scurtă și frumoasă de culoare galben închis cu pete negre repartizate inegal pe întreaga suprafață. Ghepardul are spinarea elastică și coloana vertebrală extrem de flexibilă, care îl ajută să se întindă foarte mult când aleargă și face salturi spectaculoase. Capul este mic cu fălci puternice și urechi ascuțite. Are auz fin și vedere excelentă.

Corpul se sprijină pe patru picioare lungi și subțiri, dar puternice, adaptate perfect pentru alergare. Labele sunt diferite de cele ale altor feline. Pernuțele tari și ghearele neretractile, care nu se retrag în teci ca la alte feline, ajută ghepardul să se prindă mai bine de pământ la viteze mari. Ghepardul este cel mai rapid animal terestru și este și cel mai bun sprinter din tot regnul animal. În alergare atinge viteza de 120 km/oră și doar în trei secunde este în stare să ajungă la viteza de peste 100 km/oră. Însă nu rezistă mult la alergare și obosește repede. Coada lungă în jur de 80 centimetri îl ajută să își mențină echilibrul când aleargă și face viraje în diferite direcții. Dacă nu reușește să prindă prada într-un minut renunță să o mai urmărească, tocmai pentru că nu rezistă la un efort atât de mare.

Ghepardul are tactica lui de a vâna. Ca să nu fie nevoit să alerge prea mult se furișează și vine cât mai aproape de pradă, sare asupra ei și îi strânge gâtul cu fălcile lui puternice. Dar nu are succes întotdeauna, că atât gazelele cât și antilopele sunt sprintene și fug, având și ele o viteză de alergare foarte mare, combinată cu sărituri sub formă de salturi foarte mari. Și ghepardul face salturi mari și poate sări 6,7 metri. Antilopele și gazelele reprezintă hrana preferată a gheparzilor, dar nu reușesc să le prindă întotdeauna așa că sunt nevoiți să mai mănânce și iepuri, păsări și alte animale mici pe care pot să le prindă.

După ce ghepardul își prinde prada trebuie să o păzească sau să o ascundă prin ierburile înalte să nu i-o fure vulturii sau alte animale.

Gheparzii au nevoie de spațiul lor și cutreieră o zonă foarte mare de 1-3 kilometri pătrați pentru a-și căuta prada. În perioadele secetoase, când ierburile se usucă și animalele erbivore migrează, gheparzi migrează și ei.

Gheparzii au o viață socială unică. Ei sunt animale solitare. Masculii și femelele lor rămân împreună doar în perioada de împerechere. Dar atunci ei sunt foarte tandri unul cu altul se ling fin pe față, se îngrijesc unul de altul. Femela naște odată la doi ani. Gestația durează 3 luni, după care femela naște în medie patru pui, pe care-i crește singură. Mama ghepard este foarte atentă cu puii ei, schimbă culcușul din 2 în 2 zile și își ascunde puii prin iarbă când pleacă la vânătoare. Când sunt mici puii pot fi atacați de alte animale. Din această cauză abia unul din 20 de pui ajunge la maturitate. Puii stau cu mama lor aproximativ un an și jumătate, timp în care învață să vâneze și să se apere de prădători. Mama ghepard pentru a-și învăța puii cum să vâneze, le aduce hrana vie. Când mama consideră că puii se pot descurca singuri și știu să vâneze, într-o zi pleacă la vânătoare și nu se mai întoarce, iar puii trebuie să se descurce singuri.

Gheparzii sunt singurele feline care nu pot urla, dar torc ca pisicile. Ei foarte rar atacă oamenii. Sunt animale care pot fi îmblânzite și dresate pentru a fi folosite la vânătoare. Vechile popoare arabe dresau gheparzi pentru vânat. În timpul Renașterii era la modă ca familiile de nobili italieni să folosească la vânătoare gheparzi dresați.

În prezent, puii de ghepard sunt foarte căutați pe piață pentru a fi crescuți de mici și dresați ca animale de companie.