Ghicitori de la lume adunate și iarăși la lume date
Ghicitorile sunt o formă tradițională de distracție specifică nouă, românilor. Pe vremuri, în lumea satului la șezătorile populare, se spuneau ghicitori și oamenii se amuzau copios de răspunsurile haioase pe care le dădeau unii dintre ei. Ghicitorile au fost din totdeauna un prilej de a stimula inteligența și imaginația de a stimula vocabularul și chiar și umorul oamenilor. Transmise din generație în generație, prin scris, dar mai ales prin viu grai, ghicitorile au o largă circulație și se bucură și în prezent de aprecierea multor oameni. Unele sunt mai simple și mai ușor de ghicit. Altele sunt mai dificile și necesită un efort mai mare. Vă oferim câteva ghicitori de dificultate medie. Aceste ghicitori despre plante și animale, sunt de la lume adunate și sunt iarăși la lume date. Lectură plăcută!
- Iarna-n frig, vara la soare,
Neschimbat e la culoare.
(vezi raspunsul) - Zeci de umbreluțe mici,
S-au unit să facă o floare,
Dar trecu vântul pe-aici
Și le risipi în zare.
(vezi raspunsul)
Din flori picuri de dulceață
Strânge dis-de-dimineață.
(vezi raspunsul)
Lacomă, gălăgioasă
Țopăie pe lângă casă.
(vezi raspunsul)
Care floare are gheare
Și parfumul cel mai tare?
(vezi raspunsul)
Un balon vărgat,
De-o frânghie legat,
La un loc cu alți fârtați,
Pe câmpie înșirați.
(vezi raspunsul)
Mică scânteioară,
Pe întuneric zboară.
(vezi raspunsul)
Șoricel cu aripioare
Ce poartă nume de floare.
(vezi raspunsul)
Voinicul cu haină albă
Iese primul din zăpadă.
(vezi raspunsul)
Ban de aur colorat
Și pe margini franjurat,
Prin poieni stă vara toată
Și poartă nume de fată.
(vezi raspunsul)
Vara te umbrește,
Iarna te încălzește.
(vezi raspunsul)
Mare și frumos,
E copac stufos,
Înflorește în luna mai
Și dă floare pentru ceai.
(vezi raspunsul)
Are barbă, nu-i bărbat,
E iute la cățărat.
(vezi raspunsul)
Mândru și încoronat,
În pădure-i împărat.
(vezi raspunsul)
Se supără când o atingi
Și-ți face pe mâini bășici.
(vezi raspunsul)
Stă mereu în casă,
De ploaie nu-i pasă,
Deși n-are picioare,
Merge agale pe cărare.
(vezi raspunsul)
Se întinde și se strânge,
E lacomă și suge sânge.
(vezi raspunsul)
Tipsie peste tipsie
La mijloc e carne vie.
(vezi raspunsul)
Foarfeci are, nu croiește,
Cine-l știe îl ghicește.
(vezi raspunsul)
Mică și ghidușă,
Foarte jucăușă,
Are coadă roșcată,
Peste cetini aruncată.
(vezi raspunsul)
Este roșu și bombat
Și-l pui toamna la murat.
(vezi raspunsul)
Șade moșul în cămară
Cu mustățile afară.
(vezi raspunsul)
Copăițe cu bobițe
Agățate printre vițe.
(vezi raspunsul)
Merge țanțoș, îngâmfat,
Încrezut că e bărbat.
La bufet când lumea-l cere,
Ospătarul-l dă cu bere.
(vezi raspunsul)
Căței are, dar nu latră
Și nu-l ții legat la poartă!
(vezi raspunsul)
Trupul, capul, mi-e tot una
Pe-un picior stau totdeauna.
Am cămăși nenumărate
Și le port toate-mbrăcate.
(vezi raspunsul)
Zi și noapte prin fâneți,
Auzi mii de cântăreți.
(vezi raspunsul)
Am o casă văruită
Nicăieri nu-i găurită.
(vezi raspunsul)
Care-i dobitocul
Ce păzește focul
Și-și spală cojocul?
(vezi raspunsul)
Curelușă verde
Prin iarbă se pierde.
(vezi raspunsul)
Este negru, mititel
Și toți se sperie de el.
(vezi raspunsul)
Să vă spun o ghicitoare
Despre ceva de mâncare.
Crude sau puse la fiert,
Se consumă ca desert.
Recunoaște orișicine
Că-s pline de vitamine.
(vezi raspunsul)
Zemoasă și parfumată
Este mereu îmbrăcată
Cu o hăinuță plușată.
(vezi raspunsul)
Fără ițe, fără spată,
Țese pânză minunată
Subțire și rară,
Și în casă și afară.
(vezi raspunsul)
Miezul este de luat,
Coaja e de aruncat.
Și în sac le poți păstra,
Doar sparte le poți mânca.
(vezi raspunsul)
Balon dezumflat,
Galben colorat,
Are mustăcioară,
Se numește…?
(vezi raspunsul)
Ciucur verde sau roșcat,
Stă pe arac înfășurat,
Zeama-i bună de păstrat.
(vezi raspunsul)
Navigare în articole
Ziua satului românesc – ultima duminică din luna septembrie→