Lama – Animal supranumit Corabia Anzilor

Lama este un animal care se plasează între cămilă și oaie. A fost supranumită „Corabia Anzilor”, pentru că secole de-a rândul a reprezentat singurul mijloc de transport în aceste regiuni de munte greu accesibile. Lama se deplasează cu ușurință în zona de munte și este un animal rezistent. Ea poate duce în spate greutăți până la 45 de kilograme. În plus oferă omului lapte, carne, lână și piele. Lama se întâlnește doar în America de Sud, în zona Munților Anzi.

Numele de lamă îl poartă trei categorii de animale: vicuna, guanaco și alpaca. Guanaco sunt singurele care trăiesc în sălbăticie, dar sunt pe cale de dispariție. Celelalte două categorii au fost îmblânzite și domesticite. Blândețea lor și faptul că sunt prietenoase, le-au ajutat să se atașeze de oameni și nu mai există lame în stare sălbatică.

Lama este un animal sensibil, cu gât și picioare lungi, cu coadă mare și urechi lungi, ușor curbate. Corpul ajunge la lungimea de 1,60 metri, la înălțimea de 1,20 metri și la greutatea de 130-155 kilograme. Femelele sunt puțin mai mici. Lama nu are cocoașă. Corpul este acoperit cu lână lungă și subțire, care este folosită ca materie primă în industria textilă, pentru diferite țesături, obiecte de îmbrăcăminte, covoare și funii.

Lama naște un singur pui în fiecare an. După o gestație de 360 de zile naște un pui de circa 9-14 kilograme, care după doar 10-15 minute se și ridică pe picioarele lui și începe să meargă, iar după o oră începe să sugă. Laptele de lamă, comparativ cu laptele de vacă, este mai bogat în calciu și fosfor, dar are mai puține grăsimi.

Lamele nu sunt pretențioase la mâncare. Sunt animale erbivore, dar nu sunt rumegătoare. Sunt adaptate la condiții dure de viață. Se mulțumesc cu vegetația de munte, cu ierburi, frunze, mușchi și licheni.

Lamele sunt animale inteligente. Pot învăța diferite comenzi foarte repede. Trăiesc în turme de până la 20 de indivizi, conduse de regulă de un mascul dominant. Lamele sunt animale foarte posesive și își apără teritoriul. Dacă trăiesc alături de oi și de capre, le consideră și pe ele ca făcând parte din turma lor și le apără și pe ele. Partea interesantă este că se poartă la fel și cu oamenii care au grijă de ele. Se obișnuiesc cu ei atât de mult încât îi consideră ca făcând și ei parte din turmă și se poartă cu ei exact cum se poartă ele între ele: cu lovituri, scuipături și lupte de gât. Lamele obișnuiesc să scuipe dacă sunt supărate și nu scuipă doar salivă. Ele scuipă un lichid din stomac și iarbă semi digerată, care miroase foarte urât. Dacă stăpânul lor le pune în spate poveri mult mai mari decât pot ele să ducă, refuză să se miște și așteaptă ca stăpânul să mai ia din poveri, până în momentul în care simt ele că pot să le care.

De peste 5 000 de ani lamele sunt folosite ca animale de povară în aceste zone de munte și s-au adaptat la acest gen de viață destul de dur. Foarte interesant este faptul că o turmă de lame nu are nevoie de câini de pază, pentru că ele știu să se apere foarte bine. Spiritul de turmă este atât de dezvoltat încât se apără una pe alta și dacă sunt atacate, se reped toate asupra intrusului încât îl pun pe fugă rapid.