La majoritatea păsărilor femela clocește sau clocesc ambii părinți, pe rând și au grijă de pui împreună. Ni se pare un fapt curios, chiar anormal să auzim că există și specii de păsări la care masculul clocește singur și singur are grijă de pui până cresc mari. Este cazul păsărilor numite notatițe, care seamănă cu rațele și trăiesc în nordul Europei și al Asiei, în zonele de tundră, pe lângă lacuri sau pe țărmul Oceanului Arctic.
Suntem atât de obișnuiți să considerăm ca fiind normal un fapt pe care l-am întâlnit repetându-se mereu, în același fel, încât ni se pare că este un lucru normal ca femela să clocească și să aibă grijă de pui. Despre masculul cloșcă nu am prea auzit, iar ceea ce se petrece la notatițe ni se pare foarte curios. Acest fenomen nu este chiar atât de rar în lumea păsărilor. Mai sunt și alte specii de păsări la care masculii clocesc singuri și singuri au grijă de pui. Femela depune ouăle în cuib și apoi le lasă în grija masculului să le clocească și să aibă grijă de pui, iar ea pleacă fără să o mai intereseze ce se va întâmpla cu progeniturile ei.
La prima vedere s-ar părea că pe notatița femelă nu o mai interesează nici ouăle, nici puii care vor ieși din ele, nici partenerul pe care și l-a ales și pentru care s-a bătut cu alte femele din neamul ei ca să-l obțină și pleacă ”hai hui” prin lume fără să-i pese de nimic. În realitate lucrurile se prezintă cu totul altfel.
Pentru că sezonul lor de reproducere este scurt și femela nu are timpul necesar să producă mai multe ouă, să le și clocească, să aibă și grijă de pui până vor crește mari și după aceia să mai facă și alte ouă, să le clocească și să mai scoată o a doua serie de pui, pentru ca specia respectivă să nu fie pe cale de dispariție, masculul clocește prima serie de ouă și rămâne să aibă grijă de pui, iar femela pleacă să mai depună o a doua serie de ouă. Bineînțeles că ea va căuta un alt mascul, care să clocească ouăle și să aibă grijă de pui. De așa natură sunt create aceste păsări încât dezvoltarea masculului depinde de hormonul tipic feminin, din care masculul secretă mai mult decât femela, deci are instincte materne, clocește și are grijă de pui, iar corpul femelei este reglat de un hormon tipic masculin.
Aceasta face ca femela notatiță să aibă caractere masculine să fie bătăioasă, să aibă obiceiuri și înfățișări masculine, penajul mai viu colorat și să fie de talie mai mare. Ea este cea care își alege partenerul, îi face ”curte” și se bate pentru el cu alte femele din neamul ei. Odată ales masculul, fac cuibul în care femela depune ouăle, iar el încep să le clocească, în timp ce ea ” își ia tălpășița” și pleacă în altă parte, unde caută un alt mascul pentru a depune o nouă serie de ouă.
Dacă se găsește hrană din abundență femela este capabilă să producă două serii de ouă pe an, iar masculii le clocesc și au grijă de pui. Pentru a produce seria a doua de ouă, ea coboară mai la sud întotdeauna, spre zone mai favorabile și caută alt mascul pentru a-i clocii ouăle și pentru a crește puii. Când masculul pe care l-a lăsat în urma ei crește puii, vor porni cu toții mai la sud, unde condițiile de viață sunt mai bune. Aceste păsări pot fi întâlnite și în țara noastră, în zona deltei.
Nu este nimic pe dos. Nu este nimic anormal. Este exact așa cum trebuie să fie pentru perpetuarea speciei respective, care trăiește într-o zonă mai rece, unde sezonul de înmulțire este mai scurt și unde și hrana este mai puțină, iar femela are nevoie de hrană bună pentru a produce în corpul ei ouăle necesare înmulțirii. Dacă ar și cloci și ar sta în cuib nemâncată până ies puii, apoi să aibă și grijă de ei, asigurându-le hrana necesară, corpul ei ar fi prea slăbit și nu ar mai fi în stare să mai facă o doua serie de ouă, asigurând astfel cele mai bune condiții pentru perpetuarea speciei din care face parte.
Nu trebuie să considerăm nici anormal și nici nefiresc faptul că în neamul unor păsări masculii clocesc și au grijă de pui, protejând astfel femelele ca să poată să producă în corpul lor cât mai multe ouă și să ajute la înmulțirea speciei lor. Faptul că masculii dintr-un neam de păsări, preiau o parte din sarcinile care în concepția noastră ar trebui să revină femelelor, este vrednic de admirat, nu de condamnat. Natura are încă multe taine pe care noi nu le cunoaștem, dar cu timpul le vom descoperi, pe măsură ce vom pătrunde cu mintea în profunzimile Creației lui Dumnezeu și nu ne vom mai opri doar la suprafața ei, doar la nivelul material al lumii de formă vizibilă.
Navigare în articole
Plasticul afectează sănătatea animalelor marine→