Rafflesia, planta cu cea mai mare floare din lume. Curiozități.

Rafflesia este plină de curiozități. Această plantă nu are rădăcină, nici tulpină, nici frunze, dar are cea mai mare floare din lume. Pare incredibil! Și totuși această plantă există în pădurile tropicale din sud-estul Asiei. Este o specie relativ necunoscută și fascinantă. A fost descoperită în anul 1818 de Stamford Raffles, iar planta îi poartă numele.

”Este poate cea mai mare și mai magică floare din lume”. Așa a descris-o cel care a descoperit-o și adevărul acesta este. Este magnifică. Este într-adevăr cea mai mare floare din lume. Are diametrul de un metru. Este una dintre cele mai rare plante de pe glob și este pe cale de dispariție.

Rafflesia este o plantă parazită care crește pe rădăcina viței de vie din genul Tetrastigma, dar mai poate fi întâlnită în unele cazuri și pe rădăcina lianelor și a copacilor. Pentru că nu are rădăcină, nici tulpină și nici frunze, este lipsită de clorofilă și nu se poate hrăni singură. Ea își ia substanțele hrănitoare de la planta gazdă, pe rădăcina căreia crește. Luni de zile duce o viață ascunsă, iar la un moment dat începe să se vadă un mugure care crește și treptat ajunge ca o varză, dar cu suprafața netedă. În cele din urmă mugurele cărnos se deschide încetul cu încetul, iar floarea apare în toată splendoarea ei. Este într-adevăr o floare unică. Are cinci petale cărnoase foarte mari ca niște lobi de formă cauciucată de culoare roșu-portocaliu cu pete alburii ca niște excrescențe unite la bază într-un fel de bol, care închide în el mijlocul florii.

Aceste gigantice flori sunt sau masculi sau femele și pentru că floarea stă înflorită doar câteva zile, cel mult o săptămână, polenizarea trebuie să se facă repede. Fiecare floare trebuie să se împerecheze cu o alta de sex opus situată în apropiere. Dar aceste flori sunt foarte rare și depărtate una de alta. Pe cât sunt de frumoase aceste flori pe atât este de urât mirosul lor. Au un miros respingător de carne putrezită, care se simte la distanță destul de mare. Dar tocmai acest miros al lor foarte urât de hoit, care se simte de la distanță, reușește să atragă muștele și tot felul de insecte și astfel se face polenizarea, căci insectele zboară și la alte flori din jur.

Această plantă înflorește odată la câțiva ani, iar dacă în acele câteva zile cât floarea stă deschisă are loc polenizarea, florile se transformă într-un fruct cu coajă netedă și cu un miez asemănător bălegarului, dar cu semințe foarte multe și foarte mici. Unele mamifere, chiar și unele păsări mănâncă aceste fructe și elimină prin excrementele lor semințe, care dacă au condiții favorabile dau naștere unor noi plante.

Dintre toate speciile de Rafflesia cea mai cunoscută este Rafflesia arnoldii, care are o superbă floare roșie. Este mai aparte decât celelalte specii de rafflesia pentru că în loc de tulpină are un cordon ce pătrunde sub învelișul rădăcinilor lemnoase ale viței de vie ce crește prin junglă. Prin acest cordon ea își extrage substanțele hrănitoare de care are nevoie din planta pe care crește ca parazit.

Rafflesia arnoldi deține recordul mondial și este trecută în Cartea Recordurilor ca „cea mai mare floare unică”. Cel mai mare exemplar descoperit până în prezent măsoară 111 centimetri în diametru și are greutatea de 11 kilograme. Această floare a fost descoperită în ianuarie 2020 într-o pădure din sud-estul Asiei, în vestul Insulei Sumatera.

Nici o grădină botanică din lume nu are cultivată rafflesia din cauză că nu i se pot asigura condiții specifice creșterii ei. Rafflesia este una dintre cele mai mari enigme botanice și rămâne o sursă de curiozitate pentru mulți oameni din întreaga lume.