La Granița dintre Pământ și Cer

La granița dintre pământ și cer, suntem noi, oamenii, ființe vii, făcute de Dumnezeu după chipul și asemănarea Sa divină. A făcut Dumnezeu o ființă intermediară, care să se asemene și cu mamiferele pământești și cu sfinții îngeri cerești. Omul este făcut din țărână pământească dar și din energie vie dumnezeiască. Energia vie din noi ne este dăruită de Dumnezeu din Sine Însuși, în chip de Suflare de viață de natură sfântă dumnezeiască. Ne-a dăruit Dumnezeu energie vie dumnezeiască din Sine Însuși, pentru că vrea ca omul să fie deopotrivă și creator și dătător de Lumină, de Învățătură sfântă, să fie și lucrător, realizator de lucruri bune și folositoare, de care să se bucure și el și toată lumea din jurul lui.

Dacă vom reuși să fim așa cum ne vrea Dumnezeu Tatăl Creatorul Suprem, Stăpânul Universului întreg, vom descoperi cu uimire că noi suntem îngeri, nicidecum animale, chiar dacă avem și trupuri materiale. Numai dacă nu vom reuși să fim așa cum ne vrea Dumnezeu, numai dacă ne vom pierde puterile sfinte cu care suntem înzestrați din prima clipă a vieții noastre ca ființe vii de natură omenească (Facerea 2,7), numai atunci există riscul ca noi să ne asemănăm cu animalele din jurul nostru.

Noi suntem făcuți de Dumnezeu în mod special să putem sta la mijloc, între treapta animalelor mamifere pământești și treapta sfinților îngeri cerești. A creat Dumnezeu pentru noi, oamenii, o treaptă specială, care să fie într-adevăr intermediară și să facă „trecerea” de la pământ la cer, de la starea grosieră, de formă concentrată, la starea transparentă, de formă dilatată. De aceea cu trupul nostru material, făcut din țărână, ne asemănăm cu animalele pământești, iar cu duhul viu din noi, care este energie divină, suflată de Dumnezeu din propriul Său Duh Dumnezeiesc, ne asemănăm sfinților îngeri cerești. Noi avem în noi și energie fizică pământească de natură atomică și moleculară, dar avem în noi și energie sfântă dumnezeiască, veșnic vie, activă și bine lucrătoare.

Noi ne aflăm la limita dintre pământ și cer. Noi ne aflăm la contactul dintre energiile cerești și energiile pământești. Energiile făcute de Dumnezeu în Ziua a Doua de Creație, au fost făcute „în mod special” pentru a fi folosite ca „material de construcție” pentru lumea de formă materială pe care voia să o facă în afara Duhului Său, în spațiul acela întunecat și gol (Facerea1,2), unde nu se afla nimic. A făcut Dumnezeu o astfel de lume. Universul întreg, cu tot ce se află în el, este Opera Sa, este Creația Sa.

La sfârșitul Creației Sale, Dumnezeu l-a făcut pe Om ca un fel de „încununare” a Măreței Sale Opere de Creație și S-a așezat și pe Sine Însuși în centrul omului, ca să fie omul un „microunivers”, o lume în miniatură. În felul acesta Dumnezeu devine Luminătorul omului, Dătător de căldură dulce și plăcută, de energie sfântă, de har creator. În felul acesta Dumnezeu îi oferă omului posibilitatea de a lumina, de a încălzi și de a umple de energie sfântă, tot spațiul din jurul lui. Cu cât va da omul mai multă energie divină, lumină sfântă și căldură dulce și plăcută în afara lui, cu atât va crește și se va mări mai mult, se va umple pe sine însuși de energie sfântă și se va asemăna cu Dumnezeu, care într-adevăr este Soarele Veșnic Viu din centrul Universului.

În Suflarea de viață, ce ne-a fost dată din prima clipă a vieții noastre ca ființe vii de natură omenească (Facerea 2,7), noi avem tot ce ne trebuie pentru acest „gen de viață” pe care l-a creat Dumnezeu, ca să ne putem ridica de la pământ la cer. Chiar dacă pare o absurditate, noi ne putem ridica de la pământ la cer, dar nu cu puterea noastră omenească, oricât de inteligenți am fi. Ne putem ridica doar cu ajurul Duhului Sfânt, dacă ne ia în brațe, cu dragoste infinită și ne scoate din Sine, exact acolo unde avem noi nevoie să ajungem, chiar și la Dumnezeu, dacă vrem.

Omul are în el și energie fizică pământească și energie psihică sufletească și energie vie dumnezeiască, din Oceanul lui Dumnezeu, existent pretutindeni în jurul Său, dar și în jurul nostru. Noi avem multe puteri, forțe și energii de care ne putem folosi. Dacă le vom folosi în scopuri bune, constructive, spre binele tuturor, răsplata noastră va fi enormă.

Noi putem câștiga energie harică duhovnicească în chip de „răsplată” pentru lucrurile bune făcute de noi, în calitate de lucrători pământești și paznici ai Creației Dumnezeiești, existente pretutindeni în jurul nostru, pentru că Dumnezeu știe cum să ne răsplătească. Dumnezeu nu rămâne dator nimănui. El într-adevăr îi răsplătește „dumnezeiește” pe toți lucrătorii Săi. Daruri așa cum oferă Dumnezeu nu poate oferi nimeni. El îi cunoaște pe toți și știe ce să-i dea la fiecare și le dă exact ce au ei nevoie să primească pentru a crește continuu și pentru a urca și mai sus decât sunt în prezent.

În mod normal și firesc, omul ia energie din duhul lui central, o suflă și o insuflă și o dăruiește și sufletului și trupului lui și altor oameni din jur, care au suflete și trupuri la fel ca el și cu care intră în contact direct.

Dacă luăm exemplu de la sfinții îngeri cerești, din preajma noastră și dacă începem să facem și noi ceea ce fac ei, încetul cu încetul, lin și domol, ne vom transforma și noi în îngeri. Ne vom umple și noi sufletul cu energie divină direct din Duhul lui Dumnezeu, pe care o vom obține rapid, în momentul în care vrem să facem și noi, lucruri cu adevărat bune și folositoare, de care se vor folosi mai mulți oameni din jur. „Răsplata” pentru efortul nostru de a intra în rândul lucrătorilor buni, va fi enormă. La slujbă de îngeri vom primi și noi plată de îngeri. Este o deosebire enormă între felul în care se comportă mamiferele pământești și felul în care se comportă sfinții îngeri cerești.

Noi ne aflăm la mijloc, pe o treaptă intermediară, între mamifere și îngeri și de aceea ne-a dăruit Dumnezeu și trup material pământesc și duh haric dumnezeiesc. Sufletul nostru, energia vie din interiorul nostru, ia naștere din unirea, întrepătrunderea, conlucrarea și comuniunea laolaltă, în interiorul aceleiași ființe omenești, a duhului viu și a materiei moarte. În noi ia naștere o energie nouă, numită energie umană. Această energie nouă, de formă umană, este specifică omului, este caracteristică lui și numai lui, ca ființă unică și inconfundabilă. Energia umană ia naștere din unirea și întrepătrunderea celor două mari feluri de energii atât de diferite una de alta: energia fizică pământească de natură concentrată și solidificată și energia vie dumnezeiască suflată chiar de Dumnezeu din Sine Însuși. Dumnezeu i-a dăruit omului pământesc, făcut din țărână, energie vie dumnezeiască din Sine Însuși, ca să se încălzească, să se lumineze, să se transforme în ființă vie, activă și bine lucrătoare, chiar dacă are și trup material zidit din atomi. Să sperăm că vom reuși să fim așa cum ne vrea Dumnezeu, ca să devenim îngeri, să ne bucurăm de viață la infinit, căci vom deveni colaboratorii Săi și făcători de lucruri bune și mult folositoare.

Dă Doamne să reușim îngeri să fim, nu animale. La limita dintre pământ și cer putem să urcăm pe Scara Vieții pe trepte superioare, dar putem și să coborâm pe trepte inferioare. Cum este mai bine să procedăm, să urcăm sau să coborâm? Suntem prea inteligenți ca să nu ne dăm seama care este cel mai bun răspuns. Să sperăm că vom și reuși ca prin comportamentul nostru și prin deschiderea noastră sufletească față de cei din jur și prin energiile care ies din noi în afara noastră, să contribuim la progresul omenirii, la înălțarea omului pe trepte superioare, nu la regresul omenirii și nici la distrugerea ei. Să sperăm, dar să nu uităm că depinde și de noi. Depinde și de fiecare om în parte, de cât de mult sau de puțin se deschide el spre Dumnezeu, ca să „aspire” și să „inspire” în sine însuși Energie Divină și Sfântă și Dumnezeiască Lumină.