Familia Creștină – Biserica Mică de acasă, loc binecuvântat de Dumnezeu

Familia este cea mai importantă structură a societății pentru că la baza ei stau relații de iubire curată, nedeformate de sentimente egoiste, de interese personale, de goana după câștig propriu. Dacă se întemeiază familii pe bază de sentimente egoiste, materialiste, care nu fac cinste unui om, între cei doi membrii ai familiei viața nu se va desfășura pe Făgașul ei Normal și Firesc, așa cum a rânduit Dumnezeu. Cei doi vor pierde legătura sufletească dintre ei și vor rămâne doar cu simple legături trupești asemenea animalelor mamifere pământești. Viața într-o astfel de familie nu este nici frumoasă, nici plăcută și nu ne umple sufletul de bucurie sfântă.

Dacă în adâncul sufletului noi suntem în legătură directă cu Dumnezeu, pe calea rugăciunilor noastre smerite, ne va ajuta să avem o familie bazată pe iubire curată în care toți membrii ei se înțeleg și se ajută reciproc. Adevăratul creștin nu se desparte de Dumnezeu nici o clipă. Chiar și când doarme trupul lui material, se va ruga pentru el duhul inimii lui curate și iubitoare de Dumnezeu, care va sta deschis continuu spre Cel ce ne-a dat viață și ne ține în viață prin energiile Sale. În astfel de condiții vor circula liber prin noi energiile sfinte și ne vor asigura cele necesare chiar dacă trupul nostru material doarme.

Unul dintre scopurile familiei este ca cei doi soți să se completeze reciproc și să se mântuiască, să se desăvârșească. Această relație se aseamănă cu relația dintre Hristos și Biserica Sa. Familia chiar este numită ”biserica de acasă”. Cei doi sunt datori să se protejeze unul pe altul și să se ajute reciproc, dar și să fie în stare să se și jertfească pentru familia lor, dacă va fi nevoie. În această lumină familia înflorește ca o mică împărăție a iubirii, în care Dumnezeu Se face simțit în fiecare gest și în fiecare inimă.

Când în familie apar și copii, care sunt ”Darul lui Dumnezeu” pentru cei doi, familia se încheagă mai bine, se sudează, se întărește și capătă o structură atât de solidă, încât devine într-adevăr ”celula de bază” a societății și ”cea mai importantă structură” a ei. În orice familie pot apărea și probleme, pot apărea și diferențe între ei, dar ele pot fi rezolvate dacă cei doi se întorc la ”scopul principal” care i-a unit, la iubirea curată. Iubirea unește, nu desparte. Omul are posibilitatea să se jertfească prin iubire, pentru binele celuilalt.

Despărțirea (divorțul) nu este o soluție de rezolvare a problemelor ce se pot ivi într-o familie, ci este pur și simplul un abandon, o renunțare. Când întemeiem o familie ne asumăm o viață de iubire, iar aceasta este cea mai frumoasă formă de viață. Dar câți dintre noi își doresc fericirea în familie și fac eforturi pentru a menține între ei relații de iubire?

Dacă descoperi că partenerul (partenera) de viață nu este perfect (nu e perfectă), trebuie să nu-ți schimbi sentimentele, ci să-l iubești (să o iubești) așa cum este. Trebuie să te gândești că nici un om nu este perfect și probabil ți-a descoperit și el (ea) imperfecțiunile tale și ți le trece cu vederea. Sentimentele contează enorm și au o importanță majoră, deoarece în funcție de ele este și comportamentul nostru. Să nu uităm că relațiile trupești se desfășoară în afara familiei și ele ne risipesc, însă relațiile sufletești se desfășoară în interiorul familiei, și ele ne fac să revenim la normal, să ne deschidem sufletește, să arătăm partea noastră frumoasă și plină de iubire curată. Să nu inversăm lucrurile! Să le lăsăm cum le-a făcut Dumnezeu, căci așa este cel mai bine.

Am devenit prea egoiști și așteptăm prea mult de la celălalt, avem pretenții prea mari. Să nu așteptăm prea mult de la celălalt, ci să oferim, că bucuria este mult mai mare când dai decât când primești. Această jertfelnicie în viața de familie este crucială. Bucuria de a ne dărui pe noi înșine familiei, de a ne implica în treburile gospodărești, ne va oferi satisfacții enorme. Nu există activități în casă care sunt destinate femeilor sau bărbaților. Copiii trebuie învățați de mici să participe și ei la treburile gospodărești. Educația din familie își are rostul ei, deoarece în familie se pun bazele întregii vieții interioare și exterioare, a unui copil. Tot ce urmează mai târziu (școala, prietenii, societatea), doar construiește peste ceea ce deja familia a așezat.

În familie se formează caracterul viitorului om de mai târziu. Familia formează și modelează modul de a gândi al copilului. Copiii își imită părinții și așa vor vorbi, așa vor reacționa și așa vor rezolva și ei problemele.

În familia creștină copiii primesc o educație sănătoasă, bazată pe principii solide, care sunt ”Axele Fundamentale” ale vieții noastre, sunt Jaloane, nu sunt simple reguli morale, ci sunt învățături sfinte dăruite nouă chiar de Dumnezeu. Esența familiei creștine este prezența lui Hristos în mijlocul nostru, ca ”Temelie Vie” a vieții noastre, ca Luminător Central. O viață trăită în Lumina oferită de Hristos, prin aplicarea în practică a Învățăturilor Sale, ne va convinge că familia este ”biserica mică” de acasă, pentru că ne va ajuta Duhul Sfânt și ne vom bucura de multe și mari Daruri Dumnezeiești. Ne vom convinge că și în centrul familiei noastre se află Hristos și ne conduce prin viață pe drumul cel mai bun al Ascultării de Dumnezeu și al facerii de lucruri bune și folositoare.

Acolo unde Hristos este în inimile noastre, familia devine începutul Împărăției lui Dumnezeu pe pământ. În acest fel familia trăiește în armonie devenind un „loc binecuvântat” în care iubirea, credința și fapta cea bună se împletesc în fiecare zi și ne fac viața frumoasă.