Inima curată – Cheia Comuniunii cu Dumnezeu

Condiția esențială pentru comuniunea noastră cu Dumnezeu este să ne păstrăm inima curată. Inima este locul de odihnă al lui Dumnezeu, care vine cu drag și se odihnește în inimile celor care fac exact cele dorite și poruncite de El, căci acestea sunt „bune foarte” și potrivite pentru toată lumea. Lor le dăruiește Dumnezeu energii creatoare, energii luminătoare și energii lucrătoare. Aceștia sunt oamenii care au multă putere de muncă, fizică trupească, psihică sufletească și harică duhovnicească. În mod normal și firesc așa trebuie să arate un om.

Acestea sunt puterile de lucru pe care trebuie să le aibă omul ca să devină un bun lucrător al pământului pe care stă, dar și un paznic bun al Creației Dumnezeiești, existente pretutindeni în jurul nostru. Acesta este omul care devine un reprezentant al lui Dumnezeu, purtător de Cuvânt, de duh sfânt și de energie vie dumnezeiască de formă harică și atotputernică. Un astfel de om are inima plină de energie divină, are mintea luminată de Sfântul și Dumnezeiescul Cuvânt, are conștiința trează atentă, vigilentă, paznic bun al omului, are cugetul drept și înțelept, axă de sprijin și stâlp de susținere la nevoie, la greu, în situații dificile.

Cugetul nostru drept și înțelept este raza noastră de lumină care ne traversează din cap până în picioare și ne ține legați de Dumnezeu. Cugetul nostru drept și înțelept este ca o coloană vertebrală a sufletului nostru omenesc. El ne ține cu picioarele pe pământul pe care ne aflăm, dar și ancorați puternic în Duhul cel Bun și Sfânt existent pretutindeni în jurul nostru, ca să ne putem primi energia necesară.

Inima este locul în care Își trimite și Fiul lui Dumnezeu, Domnul Dumnezeu Cuvântul, Sfintele Sale Raze, în chip de Înalte Rațiuni Divine, în chip de Gânduri Bune, Curate și Sfinte, care să călăuzească omul spre facerea de lucruri bune și folositoare. Dacă vom merge pe calea ascultării de Dumnezeu, vom începe să urcăm lin și domol spre trepte superioare. Încetul cu încetul vom ajunge la starea de îngeri, de colaboratori ai lui Dumnezeu, de împreună lucrători cu Duhul cel Bun și Sfânt, care este Duhul lui Dumnezeu și se află pretutindeni în jurul nostru

Duhul Sfânt este energia de fond a spațiului din jurul lui Dumnezeu. Duhul Sfânt este Energia de Bază a tot ce a creat Dumnezeu în afara Sa, în spațiul din jur. Duhul Sfânt este și energia noastră de temelie, a tuturor oamenilor zidiți de Dumnezeu din atomi și molecule, dar și din energie dumnezeiască, suflată în fața noastră, care s-a întrepătruns și s-a întrețesut, cu întreaga noastră făptură omenească. În noi s-a unit și s-a întrețesut energia țărânii cu energia lui Dumnezeu, căci a lucrat harul Duhului Sfânt.

Noi, chiar dacă suntem făcuți din țărână pământească, avem chip dumnezeiesc și putem străluci prin fapte bune de adevărată omenie. Noi putem străluci și prin cuvinte pline de înțelepciune și prin credința că nu suntem animale, ci suntem o categorie de ființe cu mult superioare, asemănătoare lui Dumnezeu, chiar dacă avem și trupuri materiale. De fapt noi suntem îngeri în devenire, în formare, în creștere, în dezvoltare. 

 Din „unirea”, întrepătrunderea, conlucrarea și conviețuirea laolaltă în interiorul aceleiași ființe omenești, a țărânii pământești și a Harului Dumnezeiesc, rezultă o ființă nouă. Din țărână pământească și din Har Dumnezeiesc ia naștere o ființă pământească cu trup dumnezeiesc sau o ființă dumnezeiască cu trup pământesc, depinde ce vrea Dumnezeu, ce știe El că este cel mai bine să fie. Noi le-am văzut pe ambele în persoana lui Adam și în persoana lui Hristos. Adam era ființă pământească cu trup dumnezeiesc, iar Hristos era Ființă Dumnezeiască cu trup pământesc.

Adam reprezintă omul pământesc făcut din țărână pământească și din energie vie dumnezeiască. Dacă ar fi ascultat de Sfatul lui Dumnezeu, dacă ar fi aplicat în practică la nivelul lui material pământesc învățăturile sfinte dumnezeiești care i s-au dat (Facerea 2,16-17), Adam ar fi devenit colaboratorul lui Dumnezeu și reprezentantul Său în lumea de formă materială a energiilor grosiere, concentrate în ele. Nu s-ar fi terminat niciodată energia vie din Adam și nu ar fi rămas gol nici trupește, la nivelul lui material, nici sufletește la nivelul energiilor lucrătoare din interiorul lui.

Neascultarea de Dumnezeu are consecințe dintre cele mai grave, deoarece Duhul lui Dumnezeu nu le dă energie vie dumnezeiască din Sine unor lucrători care o pot folosi în scopuri rele, distructive. Energia sfântă, harică, duhovnicească, este singura energie din lume care este veșnic vie, activă, inepuizabilă, dar și regenerabilă, pentru că pe o parte intră în noi direct din Duhul lui Dumnezeu, iar pe altă parte iese din noi în afara noastră. De intrat intră în noi prin inima noastră deschisă în permanență spre Dumnezeu, care ne-a dat viață și ne ține în viață prin energiile Sale. De ieșit iese din noi prin lucrurile bune și frumoase, de mare necesitate, pe care le facem, căci noi într-adevăr suntem lucrătorii creați de Dumnezeu în mod special pentru ca și pământul să aibă îngerii lui. Dar îi are? Să sperăm că da!