Ursul Panda este unul dintre cele mai rare mamifere de pe glob. Trăiește în China, în munții din centrul țării. Deși urșii sunt animale carnivore, această specie de urși se hrănește cu lăstari și frunze de bambus, care reprezintă 99% din hrana lor. Iată niște urși vegetarieni! În foarte rare cazuri, numai dacă nu au ce mânca se hrănesc cu păsări, rozătoare, pești și diferite insecte.
Ursul panda este un animal masiv. Are corpul acoperit cu blană de culoare albă și neagră. Lungimea corpului ajunge la 1,5 metri, înălțimea la 1,75 metri, iar greutatea la 150 de kilograme. Femelele sunt puțin mai mici decât masculii. Spre deosebire de alte specii de urși, aceștia au o coadă ceva mai lungă, care ajunge pe la 5-6 centimetri. Au câte șase degete la fiecare labă și sunt prevăzute cu gheare foarte puternice, care-i ajută să se cațăre prin copaci.
în căutarea lăstarilor mai tineri. Capul este mare și rotund, acoperit cu blană albă. Doar urechile și în jurul ochilor blana este neagră. Umerii și labele sunt negre, în rest este alb. Dinții urșilor Panda sunt adaptați la tocatul și mărunțitul lăstarilor și al frunzelor de bambus. Le toacă în gură foarte mărunt, până se fac ca o pastă și abia atunci le înghit.
Hrana urșilor Panda este alcătuită în proporție de 99% din bambus. Pentru că bambusul este dulce și plăcut la gust, dar este sărac în substanțe hrănitoare, un urs Panda are nevoie de aproape 40 de kilograme de lăstari, frunze și muguri de bambus în fiecare zi. Își petrece toată ziua căutând hrană și mâncând. Adună câte un morman de lăstari de bambus, se așază în fund pe iarbă și începe să mănânce tacticos, de îți este mai mare dragul să-l privești. Este supranumit „ursul de bambus”.
Interesant este că sistemul digestiv al ursului Panda este al unui animal carnivor, iar el este erbivor și nu digeră decât foarte puțin din zecile de kilograme de bambus pe care le mănâncă într-o zi. Așa că trebuie să își facă nevoile foarte des, cam de 140 de ori pe zi. Un căcăcios!
Acest neam de urși sunt singuratici și își petrec aproape toată ziua mâncând. Sunt foarte buni înotători și pot înota în râurile repezi de munte, le pot și traversa. Noaptea se retrag prin peșteri, prin scorburi sau se urcă în copacii înalți și din câteva ramuri își fac culcuș.
Înmulțirea are loc în fiecare an primăvara. Ursoaica Panda alege o peșteră sau o scorbură și după o gestație care durează 5 luni, naște doi pui foarte mici, de dimensiunile unor șoareci (85-142 grame). Nici nu-ți vine să crezi că ditamai ursoaica naște puii atât de mici. La naștere puii nu sunt colorați în alb și negru, ci doar alb. Părul lor este subțire și se vede pielea roz, așa că ei par a fi roz. Abia după o săptămână încep să le apară câteva pete negre în jurul ochilor, la urechi și pe umeri. Ursoaica îi alăptează și este o mamă bună, are grijă de ei. Pe la 6 luni puii încep să mănânce bambus. La vârsta de 1 an și jumătate devin independenți și încep să se hrănească singuri.
Urșii Panda trăiesc numai în China, mai ales în zona Sichuan. Ursul Panda este comoara națională a Chinei, dar nu mai sunt decât circa 1600 de exemplare care trăiesc în sălbăticie. Pentru protejarea lor statul chinez a luat măsuri de protecție. S-a construit Parcul Național al Ursului Panda pe o suprafață de circa 22 000 kilometri pătrați. În acest parc sunt protejați aproximativ 72% din totalul urșilor Panda care trăiesc în sălbăticie. Urșii Panda se numără printre cele mai iubite animale din lume, iar în Grădinile Zoologice ei reprezintă marea atracție turistică și bucuria copiilor.
Navigare în articole
Ziua internațională a îndeplinirii visurilor – 13 ianuarie→