Ziua Internațională a dorinței – 29 aprilie

Începutul celebrării acestei Zile Internaționale a fost în anul 1980 când s-a îndeplinit dorința lui Chris Greicius, un băiețel de 7 ani, bolnav de leucemie. Chris a dorit să devină polițist și i s-a îndeplinit dorința. I s-a dat uniformă și a fost polițist pentru o zi. A luat astfel ființă Fundația Make-A-Wish, care s-a extins și a devenit o campanie mondială de ajutorare a copiilor cu boli grave.

Și în țara noastră activează Make-A-Wish, cea mai mare organizație non-profit din lume, care îndeplinește dorințele copiilor ce suferă de boli grave, care le pun viața în pericol.

Puterea transformatoare a împlinirii unei dorințe în viața unui copil poate avea consecințe benefice și poate să-l ajute în procesul de vindecare. Nu există boli fără leac. Toate bolile au leacul lor, dar noi nu-l cunoaștem. Cu timpul, când vom face progrese în domeniul cunoașterii și va ridica Dumnezeu vălul de pe ochii minții noastre omenești, vom afla adevărul că toate bolile își au cauzele în greșelile noastre de comportament.

Marile bucurii pot să aducă în viața celui bolnav un aport energetic sufletesc atât de mare, încât să ducă spre vindecarea bolii de care suferă. Se cunosc astfel de cazuri. Deci este posibil.

Ziua Internațională a Dorinței este un prilej de conștientizare a noastră a tuturor că putem să ajutăm copiii care se luptă cu boli deosebit de grave. Putem să le aducem un strop de bucurie în viață, putem să-i facem să mai uite de boală, îndeplinind-le câte o dorință.

Nu există om care să nu aibă propriile sale dorințe, propriile sale vise, pe care dorește să și le vadă îndeplinite. Și copiii au dorințele lor și le putem face o mare bucurie, îndeplinindu-le.

Dorința este impulsul nostru conștient de a obține ceva ce ne lipsește sau de a atinge o stare care ne face să ne simțim împliniți și mulțumiți sufletește. Dorința vine din adâncul nostru, din străfundurile sufletului nostru omenesc. Dorința este motorul evoluției omenești. Fără dorințe am bate pasul pe loc și am stagna. Dorința nu trebuie confundată cu nevoia. Nevoia ține de supraviețuire. Avem nevoi biologice (trupești), cum sunt nevoia de apă sau de hrană. Dorințele însă sunt cu totul altceva, pentru că ele ne definesc personalitatea și arată că dorim un stil de viață mai bun și tindem mereu spre mai bine.

Dorința este ”scânteia” care transformă pasivitatea în activitate. Toate marile invenții și marile schimbări sociale au început cu o dorință. Așa se întâmplă și la nivel sufletesc. Și acolo este nevoie de o scânteie care să transforme pasivitatea în activitate și să ne pună în mișcare.

Dumnezeu aprinde în inimile noastre dorințe-comun divino-umane, pe care să le îndeplinim împreună și să realizăm astfel lucruri importante de care depinde viața noastră. În felul acesta îi ajutăm pe cei din jur care au nevoie de ajutor și ne putem deschide sufletește spre facerea da fapte bune de milostenie și de întrajutorare frățească. În spatele tuturor faptelor de milostenie și al lucrurilor bune și necesare pe care le facem, se ascunde tainic Dumnezeu, Care ne ”împinge” să le facem, dăruindu-ne și toată energia necesară.

Privind în urmă la lucrurile bune și frumoase făcute de noi, care i-au bucurat pe cei din jur, aproape că nu ne vine să credem că le-am făcut noi. Și adevărul chiar acesta este. Le-a făcut Dumnezeu, dar prin intermediul nostru, ca să învățăm și noi să le facem și să vedem ce bine este să ne ajutăm unii pe alții.