Comoara nevăzută pe care o câștigăm prin fapte bune este viața veșnică

Noi, oamenii, putem face pe pământul pe care stăm, în locul acela în care ne aflăm, lucruri bune și folositoare, dorite și arătate de Dumnezeu, de care să se bucure întreaga natură pământească existentă în jurul nostru: plante, animale și oameni. Se va bucura Dumnezeu dacă va vedea că există lucrători buni și pe pământ, la nivelul energiilor grosiere, concentrate în ele și ne va răsplăti cu adevărat dumnezeiește, ne va dărui energie sfântă harică și atotputernică din Duhul Său Dumnezeiesc, care este veșnic vie.

 Noi am fost creați în mod special pentru ca omul să fie Reprezentantul lui Dumnezeu pe pământ, la nivelul material al lumii pământești. Pe multe pământuri cosmice, a făcut Dumnezeu, la suprafața lor, superbe ”grădini” și le-a împodobit cu plante felurite și animale de o varietatea uimitoare. La urmă, a dorit Dumnezeu să mai facă o ultimă ființă materială, de natură pământească, pe care a numit-o ”Om” și căreia a hotărât să-i dăruiască puteri sfinte dumnezeiești, harice și atotputernice, ca să se poată ridica la rang înalt de înger. De aceea Dumnezeu, deși l-a făcut pe om din țărână pământească, ”a suflat” în fața lui Energie Vie Harică Dumnezeiască din Sine Însuși și i-a dăruit astfel puteri sfinte dumnezeiești.

Puteri sfinte dumnezeiești avem, dar având în noi și trup material, făcut din țărână, zidit din mineralele pământului cosmic pe care ne aflăm, există riscul să credem că și noi suntem tot un fel de animale, dar ceva mai superioare decât celelalte, din jur. Există riscul să nu ne dăm seama că noi suntem îngeri, dar un pic mai diferiți decât îngerii cerești, deoarece noi avem și trupuri materiale, iar ei sunt ”netrupești” și invizibili.

Dacă ne credem animale și dacă ne luăm după animalele din jurul nostru, cu care vedem că ne asemănăm la partea noastră materială, există riscul, să le imităm, să ne comportăm și noi la el ca ele. Există riscul să le copiem, să facem și noi ceea ce vedem că fac ele și astfel să ajungem să viețuim și noi la fel ca ele., să ne bazăm pe instincte trupești și nu pe puterile sfinte dumnezeiești. Acest risc există, dar numai dacă uităm de Dumnezeu și nu ascultăm de Cuvântul Său, de Sfatul Său Părintesc și Dumnezeiesc. Dacă ne comportăm la fel ca animalele, dacă facem și noi ceea ce vedem că fac ele, există riscul să ne obișnuim să trăim la un nivel cu mult inferior nivelului la care vrea Dumnezeu să trăim noi. Pentru noi ascultarea de Dumnezeu este esențială, este vitală, iar dacă nu ascultăm ne condamnăm noi singuri la viață de natură animalică, inferioară.

Dacă nu înțelegem ce fel de ființe suntem noi și ce fel de energii ne-a dăruit Dumnezeu din Sine Însuși, există riscul să ne risipim puterile doar pentru partea noastră materială, trupească și să neglijăm celelalte părți cu care suntem înzestrați din naștere.

Dacă ne folosim puterile în mod altruist și cooperăm, conlucrăm cu cei din jur, ne ajutăm reciproc la nevoie, ne unim eforturile la lucru spre binele tuturor, ne reface Dumnezeu puterile consumate de noi și ni le reîmprospătează continuu, dăruindu-ne mereu energie proaspătă din Sine Însuși. Fiecare picătură de energie vie, dumnezeiască, pe care ne-o dăruiește Dumnezeu din Sine Însuși este o comoară inestimabilă, pentru că este veșnic vie, harică, atotputernică și regenerabilă, deoarece se reface rapid după ce o consumăm. Pe o parte o dăm noi în afara noastră și o depunem în lucrurile bune pe care le facem, iar pe altă parte, exact prin centrul nostru, ne-o reface Dumnezeu din Duhul Său Dumnezeiesc. Ne-o dă înapoi, ”cu vârf și îndesat” adică mult mai multă decât am dat, pentru ca noi să facem astfel de lucruri și în continuare.

Ceea ce ne dăruiește Dumnezeu din Sine prin centrul nostru, nu se compară cu ceea ce dăm noi în afara noastră. De aceea inimile oamenilor care ascultă de Dumnezeu, se vor umple cu timpul de energie sfântă, harică și atotputernică și vor deveni inimi vii, harice și atotputernice, de natură duhovnicească și sfântă. Un om care are în sine o astfel de inimă vie, plină de energie divină, nu se compară cu nici un animal pământesc, deoarece el se aseamănă cu sfinții îngeri cerești și poate face lucruri pe care numai îngerii lui Dumnezeu le pot face.

Mulți oameni nu înțeleg că cei care merg pe calea ascultării de Dumnezeu, sunt înzestrați cu puteri harice duhovnicești și așa se explică faptul că ei pot să facă lucruri ”supranaturale”, care intră în categoria ”minuni”. Toți oamenii care s-au pus pe ei înșiși în slujba lui Dumnezeu cu trup și suflet, cu toată energia din ei și au mers pe calea Ascultării de Sfântul Cuvânt Dumnezeiesc, au constatat că Duhul Sfânt îi ajută și intră în ei. Au simțit că duhul sfânt se unește cu ei la lucru și le mărește puterile, le luminează mintea, le trezește la lucrul cel bun conștiința și aprinde în inimile lor dorințe comune divino-umane, pe care să le îndeplinim împreună și om și Dumnezeu și să fie o sinergie, o conlucrare continuă.

În funcție de ceea ce facem, Dumnezeu ne mai dă energie din Sine și ne-o înmulțește continuu sau… ne reduce ”rația zilnică” și începe să ne dea din ce în ce mai puțină, până ce vom observa că predomină țărâna din noi și devenim tot mai materiali, ne mișcăm din ce în ce tot mai anevoie, devenim tot mai greoi. Dacă nu observăm că ne scad puterile, dacă nu ne trezim la realitate și nu ne dăm seama că ne stingem din viață și că rămânem fără energie vie în noi, doar cu țărâna pământească, ne așteptă și pe noi aceeași soartă, la fel ca pe toate celelalte făpturi muritoare de natură materială, existente la suprafața pământului pe care ne aflăm. Așa se întâmplă cu cei care sunt egoiști și materialiști și își urmăresc interesul lor personal, fără să le pese de cei din jur. Egoismul și iubirea de sine fac ravagii printre noi. Acestea sunt boi grave sufletești, care fac din noi niște ființe lacome, crude și nesătule, ahtiate după averi materiale.

De aceea este nevoie să ne oprim din când în când, să facem un pic de ordine la nivelul nostru sufletesc, să corectăm ce am greșit, să curățăm ce am murdărit, să reparăm ce am stricat și să revenim la normal. Normal pentru noi înseamnă să ne întoarcem cu fața spre Dumnezeu, de la care ne vin cele mai bune energii din noi și singurele care sunt veșnic vii și dătătoare de viață, de energie vie harică dumnezeiască. Avem nevoie ca măcar din când în când să deschidem Dialogul cu Dumnezeu și să-L implorăm să ne ajute. Fără ajutorul lui Dumnezeu ne stingem din viață din cauza lipsei de energie vie dumnezeiască.

Pe calea rugăciunii noastre smerite, dacă cerem Ajutorul lui Dumnezeu, va ajunge la noi Lumina Sfântă Dumnezeiască, ne va lumina la minte și ne va arăta ce avem de făcut în continuare ca să revenim la normal. De noi depinde dacă vom face în continuare ce ne arată Domnul Dumnezeu Cuvântul și ne vom corecta comportamentul deviat de la normal, ne vom întoarce la Calea cea Bună ce ne-a fost pusă în față sau… vom continua să facem ce am făcut și până atunci, ne vom irosi puterile în mod egoist și materialist, fără să câștigăm nimic.

 Dacă vrem să obținem ajutorul lui Dumnezeu exact atunci când avem noi nevoie, trebuie să învățăm să ne rugăm și să ne coborâm cu mintea în inimă ca să putem primi ce ne va da. Numai pe calea rugăciunii smerite adresate direct lui Dumnezeu, se va întoarce la noi Duhul Sfânt și ne va ajuta din nou, ne va da puteri harice și atotputernice, cu ajutorul cărora vom face lucruri atât de bune, încât mulți le vor considera adevărate minuni. Acestea sunt singurele energii din lume, pe care dacă le câștigăm prin munca noastră cinstită, dreaptă și corectă, prin strădanii personale, le vom moșteni veșnic, dar sub forma lor originală, autentică, exact așa cum ies ele din Dumnezeu.

Ca urmare a lucrurilor bune pe care le facem, pe pământul pe care stăm, în locul acela în care ne aflăm, primim ca ”Răsplată” de la Dumnezeu, câte o picătură de energie veșnic vie, harică și atotputernică, ce ne va rămâne nouă definitiv, și o vom moșteni veșnic. Deci… să ne străduim să facem cât mai multe lucruri bune, de care să se bucure cât mai multă lume din jur și vom câștiga astfel de picături de energie divină care ne vor rămâne nouă definitiv și le vom lua cu noi peste tot pe unde ne ducem. Ele reprezintă pentru noi cea mai mare comoară, o avere inestimabilă și singura care ne ajută să intrăm și noi în Împărăția lui Dumnezeu, a energiilor Sale veșnic vii, active și bine lucrătoare.