Avem Puteri Sfinte Dumnezeiești

Noi, oamenii, am fost creați în mod special pentru a deveni lucrători pământești, ca să aibă și pământul lucrătorii lui, așa cum și cerul are lucrătorii lui, are sfinți îngeri cerești. Îngeri vrea Dumnezeu să devenim și noi, chiar dacă avem și trupuri materiale. Sfinții Îngeri cerești sunt ființe inteligente, raționale, simțitoare de Dumnezeu și conștiente de starea lor reală și de puterile cu care sunt înzestrați. Ei ascultă de Dumnezeu și îndeplinesc porunci sfinte cu cea mai mare dragoste, deoarece simt că nu sunt singuri la lucru, ci Duhul Sfânt este cu ei în permanență și le asigură toată energia necesară.

Așa vrea Dumnezeu să fim și noi oamenii pământești. Vrea să intrăm și noi în rândul sfinților îngeri. De aceea ne-a dăruit toate cele Trei Mari Puteri Dumnezeiești, în momentul în care, ne-a făcut din țărână pământească și a suflat în fața omului Energie Vie Dumnezeiască ”din Sine Însuși” (Facerea 2,7).

Acela este momentul în care omul a fost înzestrat cu cele mai mari puteri din lume, cu Puteri Sfinte Dumnezeiești. Ele sunt ”puse bine de Dumnezeu” în propria Sa Suflare Dumnezeiască, de care nu se poate atinge nimeni, decât acela căruia i-au fost date. Nici acela nu se poate folosi de ele, decât atunci când va ajunge la maturitate și va intra în Câmpul Muncii în calitate de ”lucrător pământesc” și ”paznic” al Creației Dumnezeiești, existente pretutindeni în jurul nostru.

Întreaga Creație Dumnezeiască, tot ceea ce a creat Dumnezeu la nivelul Universului întreg, reprezintă frumoasa Grădină a Edenului. Vedem și noi o parte din ea pe suprafața pământului cosmic pe care ne aflăm.

Noi nu ne aflăm pe un pământ pustiu, ci pe un pământ plin de viețuitoare, pe care le-a zidit Dumnezeu din cele mai mici particule energetice, concentrate în ele la maxim, ca să poată fi folosite ca materiale de construcție, pentru lumea de formă materială.

Lumea materială, a energiilor concentrate în ele la maxim, este diferită de lumea duhovnicească a energiilor dilatate, a energiilor sfinte, veșnic vii, active și bine lucrătoare, care fac parte din Duhul lui Dumnezeu, existent pretutindeni. Așa cum este și normal, are și Dumnezeu Propriul Său Câmp Energetic Personal, în jurul Său.

Câmpul lui Dumnezeu este plin de Energie Divină, degajată în chip de căldură a iubirii Sale infinite, radiată în chip de Raze Sfinte Dumnezeiești, ale înțelepciunii Sale desăvârșite sau suflate de Dumnezeu din Sine în chip de dorințe arzătoare, ca niște flăcări vii vâlvâitoare.

Dumnezeu, când a vrut să-l facă pe Om, Și-a exprimat ”Dorința Sa divină” în chip de Flacără vie vâlvâitoare. ”A hotărât” ce fel de ființă să fie omul. A hotărât ca Omul să aibă chipul și asemănarea Sa divină. De aceea i-a dăruit omului Energie Vie Dumnezeiască ”din Sine Însuși”, ca să poată să crească chiar și…la infinit și să se bucure de viață veșnic.

Dacă omul își va păzi alcătuirea bună dată de Dumnezeu și când va ajunge la maturitate și când va intra în Câmpul Muncii ca lucrător pământesc și ca paznic al Creației Dumnezeiești, existente pretutindeni în jurul său, bineînțeles că înger va fi, nicidecum animal.

Dumnezeu i-a dăruit omului Puteri Sfinte Dumnezeiești, ca să crească și să se ridice pe trepte superioare, la rang înalt de înger. Prin ascultare și îndeplinirea poruncilor sfinte, omul poate acumula în el, continuu, energie vie, harică și atotputernică, direct din Duhul Sfânt și poate crește duhovnicește, se poate înduhovnici și se poate sfinți.

Dumnezeu vrea ca omul să facă o deosebire clară și sigură între ființele care sunt pline de energii concentrate în ele, de formă grosieră, de natură materială și ființele care sunt pline de energii dilatate sub acțiunea căldurii dulci și plăcute a iubirii curate și sfinte.

Dacă vom reuși să facem o deosebire clară și sigură între diferitele energii existente în jurul nostru și vom simți care sunt cele mai bune, vom ști cu care să ne umplem și noi, ca să devenim ”asemenea lui Dumnezeu” plini de iubire curată și să nu fim asemenea pământului cosmic pe care ne aflăm, care este plin de energii grosiere, concentrate la maxim în ele, în chip de atomi.

Atomii sunt mici particule energetice, concentrate în ele la maxim, făcute de Dumnezeu în mod special, pentru a fi folosite ca material de construcție pentru lumea de formă materială, pe care voia să o facă în afara Duhului Său, dincolo de Energiile Sale, cele dilatate sub acțiunea iubirii curate., care au formă transparentă, de natură cerească. A făcut Dumnezeu o astfel de lume de formă materială, în spațiul acela întunecat și gol, din afara Sa, pe care noi îl numim ”vid” sau ”prăpastie fără fund”. Acolo vedem pământuri cosmice și tot ce a făcut Dumnezeu în Ziua a Patra de Creație (Facerea 1, 14-15).

Deci… ce fel de energii alegem noi să ne umplem sufletul cu ele? Le alegem pe cele materiale pământești, concentrate în ele la maxim? Sau le alegem pe cele cerești, dilatate și revărsate în afara lor, ca urmare a căldurii iubirii curate, pe care ele o simt în inimile lor, deschise în permanență spre Dumnezeu? Pe care le alegem?