Conștiința – Interfața Energetică dintre Om și Dumnezeu

Conștiința omului este interfață între Dumnezeu și om, între Creator și creatura Sa, între Făcător și făptura Sa. Conștiința este duhul nostru omenesc, de formă inteligentă, rațională, simțitoare de Dumnezeu și conștient de starea sa reală și de energiile care circulă prin el și îl traversează în ambele sale părți. Conștiința este duh făcut de Dumnezeu din unirea, întrepătrunderea, conlucrarea și comuniunea laolaltă în interiorul aceleiași ființe a energiilor de jos pământești cu energiile sfinte dumnezeiești.

Dacă suflă Dumnezeu în fața omului pământesc făcut din țărână, energie divină din Sine Însuși, bineînțeles că îl sfințește, îl umple de duh sfânt, de energie vie harică și atotputernică. Îl face să crească, să se mărească, să se dilate și să se reverse în afara lui, să fie și omul o ființă caldă, luminoasă și sfântă, de natură îngerească.

Putem face și noi în locul acesta în care ne aflăm, la suprafața Pământului pe care stăm, ceea ce a făcut Dumnezeu la nivel universal, cu condiția să ne deschidem și noi spre cei din jurul nostru, exact așa cum se deschide Dumnezeu pe Sine Însuși: cu dragoste infinită, cu înțelepciune desăvârșită, cu bunătate nemărginită și cu milă fără sfârșit, cu dorința sinceră și curată de a-i ajuta pe cei din jur și tot ceea ce facem să fie spre binele lor.

Dacă vom reuși și noi să facem la nivelul nostru local, ceea ce a făcut Dumnezeu la nivel universal, atunci și în jurul nostru vom avea numai energii bune, pozitive și constructive, deoarece numai astfel de energii „vom sufla” din noi în afara noastră. Dacă vom dori să pedepsim pe careva din jur, pentru greșelile lor, dacă vom dori să le dăm și alt fel de energii, diferite de cele pe care le dă Dumnezeu din Sine, atunci se va schimba și atmosfera din jurul nostru și felul energiilor care ne înconjoară pe noi și nu ne vom mai asemăna cu Dumnezeu.

Asta ar trebui să știm toți oamenii și să înțelegem că toată starea noastră sufletească trupească și duhovnicească și întreaga noastră viață omenească depinde de felul energiilor pe care le suflăm din noi în afara noastră, în spațiul din jur sau în fața celor cu care vorbim, lucrăm și conviețuim laolaltă. Aceasta se întâmplă deoarece noi ne îmbrăcăm pe noi înșine în exact ce suflăm și dăm din noi în afara noastră. Noi aspirăm și inspirăm ”în noi” prin inima noastră, direct din Duhul lui Dumnezeu, energie vie harică și atotputernică, din cea mai mare Sferă Energetică din Lume, cea care este plină de energie divină și o dăm în afara noastră, celor din jur sau… o depunem în lucrurile bune și necesare pe care le facem.

Exact cu ce suflăm și dăm din noi în spațiul din jur, exact cu acele energii ne îmbrăcăm și noi, în afara noastră. Acele energii vor fi și „acoperământul” nostru, „învelișul” nostru exterior și „îmbrăcămintea” noastră energetică personală, de natură omenească. De aceea fiecare om are propria lui ”îmbrăcăminte exterioară”, specifică lui, caracteristică lui și numai lui, ca ființă unică de acest gen. Aceste energii suflate de noi, în afara noastră, vor alcătui propriul nostru câmp energetic personal de natură omenească, pe care îl vor simți cei din jur.

Ce bine este dacă ne luminează Domnul Dumnezeu Cuvântul și ne învață El ce să facem cu energiile din noi. Este bine pentru că în timp ce ne luminează mintea, El trezește la lucrul cel bun și conștiința și aprinde în inimile noastre dorințe bune, comune, divino-umane, pe care să le îndeplinim „împreună” și om și Dumnezeu, să fie o sinergie, o conlucrare continuă.

Dacă vom face cele dorite și arătate de Dumnezeu la nivelul nostru mintal, dacă din mâinile noastre vor ieși lucruri cu adevărat bune și mult folositoare pentru toată lumea din jur, dacă ne vom transforma pe noi înșine în buni lucrători ai pământului cosmic pe care ne aflăm, ”Răsplata noastră” va fi enormă. Ne va dărui Dumnezeu un sfert din energiile care ne-au ajutat pe noi să facem acele lucruri bune foarte de mare necesitate. Ne vor rămâne nouă definitiv. Le vom moșteni pe veci și vor fi „ale noastre”.

Așa se „îmbogățește” omul și dobândește și el energie sfântă harică duhovnicească din Duhul lui Dumnezeu, o adevărată comoară, care este mai valoroasă decât tot aurul din lumea de natură materială. Treptat, încetul cu încetul, dacă facem multe astfel de lucruri dorite și arătate de Dumnezeu, omul se sfințește și se înduhovnicește, se umple de duh sfânt, de energie vie harică și atotputernică.

În timp ce lucrează și face lucruri bune și folositoare, omul se luminează la minte din ce în ce tot mai mult, se înțelepțește și capătă o bună experiență de viață și discernământ. Va începe să înțeleagă lucrările dorite și poruncite de Dumnezeu și le va iubi, le va dori, le va cere și el să le facă. Treptat începe să se încălzească și inima omului pentru că se umple tot mai mult cu energie divină, de formă caldă, luminoasă și sfântă, plină de har creator și vom avea mai multă dragoste de lucru, dar și putere mai multă. Fără să ne dăm seama alcătuirea noastră energetică interioară se va schimba în bine, datorită aportului substanțial de energie sfântă, care intră în noi din Duhul lui Dumnezeu.

Dacă omul continuă să meargă pe o astfel de cale și se va strădui să facă lucruri bune și folositoare, el va simți în adâncul sufleului lui, ”mângâierea” dulce și plăcută a Sfintelor Raze Dumnezeiești care se pogoară din cer și „își deșartă” conținutul lor prețios în mijlocul omului. Omul va simți dar numi atunci când va vrea Dumnezeu să-i descopere acest adevăr referitor la viața noastră și la felul energiilor care ne ajută pe noi. Dumnezeu știe exact când a venit vremea să aflăm adevărul despre noi și despre energiile care ne ajută să facem lucruri bune și folositoare spre binele tuturor.