Dumnezeu Cuvântul, Luminătorul Universal, luminează cu Lumina Sa Dumnezeiască, toate energiile existente la nivelul Universului întreg și le arată cele dorite de Dumnezeu să se facă. Ne luminează și pe noi, oamenii, pentru că suntem făcuți de Dumnezeu, în mod special, pentru a deveni lucrători pământești de natură inteligentă, rațională, simțitoare în plan energetic și conștienți de starea noastră reală și de puterile cu care suntem înzestrați.
Riscul să rămânem în „întunericul” neștiinței, al necunoașterii și al neputinței de a deveni buni lucrători pământești, așa cum ne vrea Dumnezeu, există. Acest risc există dar numai dacă nu mai ajunge la noi Lumina Sfântă Dumnezeiască și nu ne mai luminează „direct” Dumnezeu Cuvântul cu Sfânta Sa Suflare sau prin Sfintele și Dumnezeieștile Sale Raze. Dacă ajungem într-o astfel de situație, deplorabilă pentru noi, trebuie să descoperim de urgență care sunt „motivele” sau „cauzele” care împiedică Lumina Sfântă Dumnezeiască să ajungă până la noi. Aceste motive sau cauze sau piedici trebuie să le înlăturăm rapid, pentru că „lipsa” de Lumină Sfântă este deosebit de dăunătoare pentru noi.
Există energii în noi care dacă nu se simt luminate și împinse de Dumnezeu să iasă la lucru, în afara lor, în spațiul din jur, nu vor ieși și vor rămâne ”închise” în ele, legate de Dumnezeu Duhul Sfânt, prin centrul lor sau legate de pământul pe care ne aflăm și nu vor participa la lucrul pe care avem nevoie să-l facem, pentru a deveni buni lucrători. Lumina Sfântă Dumnezeiască trebuie să ajungă până la noi să lumineze „direct” toate energiile noastre lucrătoare, inclusiv pe cele din centrul nostru.
În centrul nostru, la început de drum prin viață, la temelia noastră ca „ființe vii” de natură omenească, a pus Dumnezeu energii care fac parte din Duhul Său Dumnezeiesc și sunt duhuri slujitoare, dar a pus și energii care fac parte din pământul pe care ne aflăm și din care ne-a făcut propriile noastre trupuri materiale.
Dacă Lumina Sfântă Dumnezeiască nu ajungem până în centrul nostru, la energiile puse de Dumnezeu la temelia noastră, există riscul să lucrăm folosindu-ne doar de energiile situate în afara noastră, la fel ca animalele pământești existente în jurul nostru, pentru că avem și noi corpuri fizice pământești la fel ca ele.
Despre energiile din care este făcut Pământul pe care ne aflăm, despre atomii din care este zidit acest gigantic colos de piatră cosmică, numit de noi planetă, știe toată lumea că sunt materie moartă, lipsită de viață. Viață nu există decât în energiile suflate de Dumnezeu din Sine. Viață nu există decât la suprafața pământului, în învelișul numit biosferă, cu care Dumnezeu a împodobit acele pământuri cosmice alese de El pentru a fi transformate în grădini de rai cosmic. La suprafața acestor pământuri cosmice a făcut Dumnezeu plante și animale. Pe acestea a făcut Dumnezeu, ulterior și oameni, ființe inteligente, care să aibă grijă de ființele vii de natură pământească și să le asigure cele necesare în momentele dificile, când au loc calamități naturale.
În mod normal și firesc noi nu avem nevoie de hrană de formă materială așa cum au nevoie plantele și animalele, pentru că pe noi ne hrănește Dumnezeu cu energie vie dumnezeiască din Sine Însuși, din propriul Său Duh Dumnezeiesc. Dacă ascultăm de Dumnezeu, dacă ne conduce prin viață Fiul Său, Domnul Dumnezeu Cuvântul, Luminătorul Universal, vom ști exact ce putem și ce nu putem face cu energia din noi, atâta câtă avem.
O singură picătură de energie divină dacă avem în noi și dacă știm exact ce să facem cu ea, se poate înmulți la infinit. Ne putem umple de energie divină, încât să se reverse și în afara noastră, în spațiul din jur, să devenim și noi ființe pline de duh sfânt, de energie vie dumnezeiască, la fel ca sfinții îngeri cerești. Dar se poate întâmpla și viceversa. Putem și să ne pierdem energiile sfinte de natură dumnezeiască, dacă nu ascultăm de Dumnezeu, dacă nu facem exact ce ne învață Fiul Său, Dumnezeu Cuvântul și dacă începem să ne comportăm și noi la fel ca animalele pământești, existente în jurul nostru. Există riscul acesta.
Există riscul ca oricât de multă energie vie dumnezeiască am avea în noi, să rămânem „fără ea”, să rămânem doar cu țărâna pământească din noi, doar cu atomii din trupul nostru material. Acest risc există. Riscul acesta există dar numai dacă suntem neglijenți și ne consumăm energia fără să facem nimic util care să ne ajute să ne transformăm pe noi înșine în lucrători buni, așa cum ne vrea Dumnezeu.
Dacă simțim că începem să avem energie din ce în ce mai puțină și suntem mai slabi, înseamnă că încep să ne părăsească energiile sfinte și ar trebui să ne întrebăm „de ce”? Ele sunt energiile noastre „harice” duhovnicești, care ne asigură „legătura” cu Dumnezeu în permanență, ca să putem face și noi lucrurile bine, repede și ușor, fără prea mult efort din partea noastră.
Energiile cele harice duhovnicești, ne ajută enorm, dacă le avem în noi și dacă le dă voie Dumnezeu să ne ajute. Le va da voie dacă lucrurile pe care vrem noi să le facem ne sunt de folos, nouă sau celor din jurul nostru. Energiile cele harice duhovnicești, fac parte din Duhul lui Dumnezeu, din Sfânta Energie de Fond a spațiului din jurul nostru, fac parte din Dumnezeiasca Energie a Creației. Ele sunt energiile care ne refac rapid energiile consumate de noi și ne dau o stare de bine în permanență. Ele sunt energiile care ne reîmprospătează cu noi și noi energii harice dumnezeiești de natură sfântă, de fiecare dată când facem lucruri bune și folositoare, atât spre binele nostru cât și al altor ființe din jur. De ele avem nevoie întotdeauna. Ce bine este când ne ajută ele la lucru, pentru că atunci reușim să facem lucrurile mai repede, mai bine și mai ușor.
Să nu uităm că noi suntem de așa natură făcuți de Dumnezeu încât să avem toate felurile de energii lucrătoare: energii pământești de formă atomică, concentrate în nucleele lor, energii sfinte dumnezeiești, suflate de Dumnezeu din Sine Însuși și care sunt veșnic vii, active și bine lucrătoare, dar și energii câștigate de noi, ca „Răsplată” binemeritată pentru lucrurile bune și necesare pe care le facem. Dumnezeu ne ajută continuu să creștem, să ne dezvoltăm ca ființe cu adevărat umane. De aceea ne arată la nivel mintal și cerebral, atât sufletește cât și trupește, ce lucruri este bine să facem, ca să devenim lucrători buni, harnici și pricepuți și să aibă și pământul îngerii lui.
Acesta este Drumul pe care ni l-a pus Dumnezeu în față. Ca să mergem pe această cale, avem nevoie să fim conduși „direct” de Dumnezeu, nu de alte ființe inteligente din jurul nostru. Avem nevoie să devenim oameni adevărați, așa cum ne vrea Dumnezeu. Avem nevoie să devenim „umani”, adică să fim „omenoși”, să fim darnici, miloși și generoși, capabili să ajutăm celelalte ființe din jurul nostru. Pentru aceasta avem nevoie să ne dezbrăcăm de „haina urâtă a egoismului”, a iubirii de sine, a indiferenței și nepăsării față de cei din jur.
Egoismul face ravagii printre noi și ne face să ne concentrăm în noi, să ne reducem la propriile noastre nevoi personale, care de cele mai multe ori sunt materiale, sunt ale trupului nostru pământesc. Noi uităm sau poate că nici nu știm că avem și suflet energetic omenesc, avem și duh viu în noi care face parte din Duhul lui Dumnezeu. Noi nu suntem făcuți numai din țărână pământească și nu avem doar trup material. Duhul viu din centrul nostru ne ajută enorm și pompează energie vie dumnezeiască în trupul nostru material, reflectă spre scoarța noastră cerebrală cele pe care avem nevoie să le știm și să le facem în calitate de „lucrători” pământești și „paznici” ai Creației Dumnezeiești (Facerea 2,15), existente pretutindeni în jurul nostru. Nevoile noastre omenești sunt multiple și nu se rezumă doar la cele materiale trupești.
Pentru că nu ne cunoaștem alcătuirea, pentru că nu înțelegem ce fel de ființe suntem noi, pentru că nu știm cu ce mari puteri de lucru ne-a înzestrat Dumnezeu, din această cauză facem greșeli grave, care ne costă scump și le plătim cu cât nu face. Ca să ne ajute să ieșim din „întunericul” neștiinței, al necunoașterii lui Dumnezeu, al neputinței de a cere ajutor divin la nevoie, S-a pogorât la noi Fiul lui Dumnezeu, Domnul Dumnezeu Cuvântul, Luminătorul Universal. A venit la noi ca să ne învețe El personal ce să facem să nu mai murim, să nu ne stingem din viață, să nu rămânem în noi fără energie vie dumnezeiască, doar cu țărâna pământească. A creat El personal Prototipul Ideal al omului care „ascultă” de Dumnezeu și se pune pe Sine Însuși în slujba celor din jur. Cele scrise în Sfintele Evanghelii sunt adevărate, sunt fapte reale. Domnul Iisus Hristos este Mântuitorul nostru, este Fiul lui Dumnezeu, este Luminător Universal. A venit să ne lumineze El personal cu Sfânta și Dumnezeiasca Lumină. Ne-a lăsat o sumedenie de învățături, pe care dacă le vom aplica în practică și vom face ce ne învață El, vom câștiga câte o picătură de energie divină, pentru fiecare faptă bună, de adevărată omenie.
Navigare în articole
Omenia – chipul viu al lui Dumnezeu în om→