Castorul – inginerul ecosistemelor, un animal folositor

Castorul este un mamifer semi-acvatic, cu o blană superbă atât de mătăsoasă și de strălucitoare încât a fost vânat excesiv de-a lungul anilor, până aproape de dispariția din întregul continent european. În multe țări, printre care și România, castorul a fost dispărut o perioadă de aproape 200 de ani și nu a mai putut fi văzut pe râurile noastre. Spre sfârșitul secolului trecut s-au luat măsuri de repopulare a râurilor noastre cu castori, iar în prezent castorii deja pot fi văzuți pe câteva râuri din țară.

Zonele în care trăiesc castorii sunt: Europa, Asia și America de Nord. Există doar două specii de castori: castorul canadian (Castor canadensis) și castorul european (Castor fiber). Nu există prea mari deosebiri între ei.

Despre castori unii oameni nu au o părere prea bună, pentru că rod copaci și îi cară în râuri unde fac diguri și baraje în spatele cărora își fac locuințele lor semi-acvatice. Pe dedesubt castorii sapă galerii și tuneluri și își asigură legătura cu pădurea de pe mal, iar deasupra apei se pot vedea digurile construite de ei, care împart apa în mici bazine lacustre și canale. Dar dacă ne gândim la multele avantaje oferite de aceste construcții făcute de castori pe râuri, ne vom da seama că avem de câștigat enorm.

Castorii își duc viața mai mult în apă dar ies și pe uscat. Având aproape un metru înălțime și o greutate între10-30 kilograme, aceste dimensiuni corporale îi situează printre cele mai mari rozătoare de pe glob. Ei nu rod altceva decât copaci, pe care-i fac bucăți, îi cară în apă și își fac locuințele lor, ca niște cetăți bine apărate.

Când privești un castor trei lucruri ies în evidență la el în mod deosebit: blana lui brun roșcată foarte frumoasă, de formă mătăsoasă și strălucitoare, coada lui mare și lată ca o lopată acoperită de solzi și incisivii care sunt mai mari decât restul dinților. Castorii sunt harnici și foarte pricepuți la rosul copacilor dar și în construirea de diguri și baraje prin apă. Ei așază trunchiurile de copaci unul lângă altul iar golurile dintre ele le astupă cu crengi și cu ramuri subțiri și le căptușesc cu mâl. Castorii reușesc să facă construcții solide și durabile, iar astfel de diguri rezistă puhoaielor năvalnice pe care le aduce râul pe timp de furtună și când se topesc zăpezile în munți.

Ceea ce fac castorii este bine din foarte multe puncte de vedere. Prin barajele pe care le fac ei se reduce viteza de curgere a apei râurilor năvalnice de munte și atenuează efectul inundațiilor din zonele mai joase. Barajele făcute de castori contribuie la filtrarea apei, căci impuritățile și toate gunoaiele pe care le cară apele se opresc în barajele făcute de ei și curge mai departe o apă curată, gata filtrată. Mai avem și alte beneficii de pe urma castorilor, căci existând apă oprită în bazinele lor lacustre, în timpul verilor secetoase, se asigură astfel râului un flux continuu de apă și râul nu seacă. Dacă ne gândim la aceste construcții ale castorilor pe cursul râurilor, cât sunt de interesante de văzut și că reprezintă o atracție turistică permanentă, iar turismul local are de câștigat, atunci chiar că avem multe motive să ne bucurăm de ”repopularea râurilor noastre cu castori”. Se întorc castorii acasă, pe pământurile pe care au trăit cândva strămoșii lor.

Mai sunt și alte avantaje pe care le avem de pe urma castorilor. Micile lacuri din spatele barajelor făcute de ei, se umplu cu pești și cu alte animale acvatice, căci încep să se adune ștot felul de animale în aceste amenajări făcute de castori. Peștii se vor simți în siguranță în aceste locuri, deoarece castorii sunt vegetarieni și lacurile din spatele digurilor devin locuri ideale pentru ei. Iată niște păstrăvării naturale! Într-o astfel de zonă amenajată de castori și plantele încep să crească și se formează un tip de vegetație potrivită perfect acestor noi condiții.

Animalele încep să vină tot mai multe și vin nu numai pești și animale acvatice. Vin și păsări, mai ales dintre cele care se hrănesc cu tot felul de viețuitoare de apă. Se formează un ecosistem, de care omul se va bucura, pentru că are și el o sumedenie de beneficii de pe urma acestor construcții făcute de castori. Castorii sunt animale folositoare, sunt niște lucrători harnici și pricepuți, pe care nu trebuie să-i plătim să facă mici iazuri din loc în loc pe râurile noastre de munte, unde să se adune păstrăvii. Noi nu cheltuim nimic și nu le punem la dispoziție castorilor materiale de construcție, căci ei și le iau singuri din pădurile din jur. Știu exact ce copaci să roadă și să care în apă și nu fac goluri prin pădure. Din buștenii roși de ei cresc lăstari și în scurtă vreme copacii cresc la loc.

Castorul se aseamănă cu omul, căci modifică și adaptează mediul înconjurător potrivit necesităților lui. Este un foarte ingenios constructor. Am putea spune că este un veritabil ”inginer” căci este foarte priceput. Are caracteristici unice în lumea animalelor. Castorul știe cum să construiască diguri și să formeze mlaștini sau bazine lacustre printre ele, unde își face propria lui locuință, ca o cetate între ziduri puternice, cu încăperi subterane pe dedesubt, atât pe sub apă cât și pe sub uscat. Construiește galerii și tunele lungi pe sub apă și face legătura cu uscatul din jur și cu pădurea de pe mal. Castorul își face mai multe ieșiri pe sub apă ca să se poată aproviziona din pădure cu hrană, cu copacii, cu ramurile necesare și cu tot ce îi trebuie pentru confortul lui.

Pentru iarnă își face provizii din toamnă și cară trunchiuri de copaci și ramuri în locuința lui. Castorul nu hibernează, dar nici nu iese afară din cetatea lui pe timpul iernii și stă în interior, la căldură, în camerele lui subterane. Pe timpul iernii mănâncă ramuri și scoarța copacilor pe care o mărunțește cu dinții. Vara însă, mănâncă și plante acvatice, ciulini și diferite ierburi de câmp, frunze, crengi mai tinere, semințe și rădăcini, căci este vegetarian.

Castorii ne trezesc admirația nu numai prin construcțiile și ecosistemele create de ei, dar și prin faptul că sunt monogami și își aleg perechea pe viață, având o relație de cuplu puternică și rămânând fideli unul altuia. Castorii trăiesc în familie, iar o familie de castori este alcătuită din tată, mamă și puii lor, care rămân lângă părinți până la vârsta de doi, chiar și trei ani. Puii abia după 2 ani își părăsesc părinții, când ajung la maturitatea sexuală. Atunci își caută pereche, cu care vor rămâne împreună până la sfârșitul vieții lor. Își vor construi cetatea lor, la cel mult 20 de kilometri de părinți, pe același râu, în aval sau în amonte. Vor avea și ei puii lor. După o gestație de circa 100 de zile femela castor naște pe la sfârșitul primăverii 2-3 pui, pe care-i alăptează timp de 6 săptămâni. Puii castorilor, când se nasc au blană pe ei, au incisivii deja formați și crescuți și pot înota. Când împlinesc trei săptămâni încep să meargă după hrană împreună cu părinții lor. Din acel moment au grijă de ei și frații lor mai mari, nu doar părinții lor. Castorii sunt o familie unită, se ajută între ei și își apără teritoriul de alți intruși din neamul lor. De dușmani știu să se ferească pentru că se scufundă în apă rapid, însă înainte de a se scufunda dau alarma în felul lor. Lovesc puternic apa cu coada lor mare și lată, pentru ca să se audă clipocitul apei și să se scufunde în apă toți.

Castorii sunt excelenți înotători și având plămânii mari și puternici, pot să își țină respirația chiar și 15 minute. Astfel ei pot să înoate pe sub apă chiar și 700 de metri fără să respire.. Ei pot parcurge distanțe destul de mari în lungul râului, în aval și în amonte, căci preferă să călătorească prin apă, deoarece pe uscat pot fi atacați de urși, lupi, râși, vulpi bufnițe sau alți dușmani. Să sperăm că oamenii vor respecta legile care-i apără și nu-i vor vâna, căci pe vremuri omul era cel mai mare dușman al lor. De-a lungul secolelor castorii au fost vânați excesiv pentru blana lor deosebit de frumoasă, pentru carne și pentru castoreum, substanța cu care își marchează ei teritoriile și care conține mosc, un compus folosit în industria parfumurilor.

Este vrednic de semnalat faptul că în caz de secetă, dacă locuințele castorilor sunt afectate, ei se adună mai mulți la un loc, unde mai există condiții favorabile pentru ei. Atunci devin pașnici unii față de alții, în timp ce în condiții normale au loc lupte crâncene între familii diferite și își apără teritoriul, alungând pe cei străini de familia lor. Iată că și animalele se ajută între ele în caz de calamități naturale!

Observând construcțiile făcute de castori, barajele, pasajele lor subterane, canalele și toată locuința lor, cu camerele călduroase în care iernează și unde își cresc puii, rămânem uimiți nu numai prin mărimea lor și prin felul în care sunt construite, ci și prin felul în care transformă castorii natura din jur și o adaptează la nevoile lor de viață. Dacă ne mai gândim și la hărnicia lor, la modul lor de viață în familie, la relațiile dintre ei, la faptul că se ajută în cazul în care scade apa din râu și se înrăutățesc condițiile generale de viață, ne întrebăm cu uimire și admirație față de castori, dacă nu cumva aceste animale sunt în pragul rațiunii.