Din țărână și har: cum ne transformă ascultarea în ființe îngerești

Ascultarea și împreună lucrarea cu Dumnezeu ne transformă în îngeri, chiar dacă avem și trupuri materiale făcute din țărână, zidite din atomi, molecule și celule. Noi, oamenii, suntem ultimele ființe vii, purtătoare de energie sfântă, suflată de Dumnezeu din Sine Însuși în chip de Dorință arzătoare, cu înfățișarea de Flacără Vie vâlvâitoare, plină de lumină sfântă, de căldură dulce și plăcută, de har creator și de multă putere de muncă.

Noi, oamenii, deși suntem făpturi materiale făcute din țărână, suntem creați de Dumnezeu după chipul și asemănarea Sa divină, ca să fim vii, activi și bine lucrători și să putem face lucruri bune și folositoare pe pământul pe care ne aflăm, în locul acela în care stăm. Dacă nu reușim să ne păstrăm chipul de Treime Sfântă, vie, activă și bine lucrătoare și să fim plini d energie caldă, luminoasă și plină de har și de multă putere de muncă, înseamnă că nu suntem ”deschiși” sufletește spre Dumnezeu, prin centrul nostru. Înseamnă că nu circulă prin noi energiile Sale cele dătătoare de viață, de lumină, căldură, har.

Dacă nu suntem deschiși sufletește spre Dumnezeu, înseamnă că doarme mintea noastră omenească, energia noastră de formă înțelegătoare și simțitoare și nu simte prezența lui Dumnezeu. Când va simți prezența lui Dumnezeu se va deschide rapid spre El și se va lumina, se va încălzi, se va umple de energie sfântă, de har creator și de multă putere de muncă. Abia atunci vom avea o minte capabilă să ne conducă pe drumul cel bun al desăvârșirii noastre ca ființe vii, active și bine lucrătoare cu adevărat umane, darnice, miloase și generoase, așa cum vrea Dumnezeu să fim. Să sperăm că vom reuși să ajungem la o astfel de performanță și vom deveni cu adevărat umani.

Mintea noastră omenească, dacă este trează, atentă și vigilentă, paznic bun al omului, ne poate conduce pe drumul rațiunii sfinte, al conștiinței treze, al inimii deschise spre Dumnezeu în permanență, al sufletului care suflă în afara lui, exact ce suflă Dumnezeu în interiorul lui. O minte trează atentă și vigilentă, paznic bun al omului, este de fapt o minte de natură îngerească. O astfel de minte este capabilă să recepționeze mesajele lui Dumnezeu și poruncile Sale sfinte și lucrările pe care vrea să le facem, pentru a intra și noi în rândul îngerilor. Chiar dacă avem și trupuri materiale, putem deveni lucrători foarte buni, dacă trecem cu smerenie la ascultarea de Cuvântul lui Dumnezeu și la împreună lucrarea cu Bunul și Sfântul Duh Dumnezeiesc, existent pretutindeni în jurul nostru.

Duhul lui Dumnezeu se află pretutindeni în jurul Său, în chip de Energie de Fond a Spațiului, în chip de Energie de Bază a Creației Dumnezeiești dar și în chip de Temelie a celor zidiți și făcuți de Dumnezeu după chipul și asemănarea Sa Divină.

Acesta este cazul nostru, al tuturor oamenilor. Ne-a dăruit Dumnezeu energie vie dumnezeiască din Sine Însuși (Facerea 2,7). A sădit în noi Dorința Sa Divină, exprimată și arătată prin Sfânta Sa Suflare Dumnezeiască de Cuvânt, pe care a auzit-o Duhul Său cel Bun și Sfânt și toate energiile Sale harice duhovnicești, existente în interiorul Său (Facerea 1,26). Vrea Dumnezeu să existe și pe pământ, la nivelul material, al energiilor grosiere, concentrate la maxim în ele, o ființă vie, activă și bine lucrătoare, care să asculte de Cuvântul Său și să facă exact cele dorite de El.

Dacă omul pământesc ”va vrea” să facă exact ”ce vrea Dumnezeu” și va asculta de Cuvântul Său, îl va ajuta Duhul Sfânt, existent pretutindeni ca Energie de Fond a Spațiului și îi va da toată energia necesară lucrului său. Nu va duce omul lipsă de nimic. În mod normal și firesc așa trebuie să lucreze un om.

Numai dacă omul nu vrea să facă cele dorite și arătate deja de Dumnezeu prin Sfânta Sa Suflare de Cuvânt, numai atunci omul va fi lăsat singur, doar cu energia țărânii din el, existentă în partea lui materială pământească, dar fără ajutorul Duhului Sfânt. Numai atunci omul nu va mai avea în el energie harică duhovnicească, de natură sfântă și atotputernică și se va chinui să facă lucrurile folosindu-se doar de forța lui musculară, doar de energia fizică din partea lui materială, cea de natură pământească. Oare vom înțelege noi această realitate?

Oare ne vom da noi sama de ce uneori avem putere mai multă și facem lucrurile repede, bine și ușor, iar alteori parcă suntem legați de mâini și de picioare cu lanțuri grele și abia ne mai mișcăm?