Energia umană – puntea de legătură dintre materie și Divinitate

Energia umană este puntea de legătură dintre materie și Divinitate și a fost creată de Dumnezeu la contactul dintre energiile de jos pământești de formă materială și energiile de sus dumnezeiești de formă vie, activă și bine lucrătoare.

Energia umană este o energie unică și inconfundabilă, pe care a făcut-o Dumnezeu, în mod special, ca să stea la mijloc între treapta animalelor pământești și treapta sfinților îngeri cerești. Acesta este locul nostru, ca ființe vii de natură omenească, la mijloc între mamiferele pământești și sfinții îngeri cerești. Aici a hotărât Dumnezeu să trăim noi, oamenii, ființe vii de natură mixtă, alcătuite din energii pământești și din energii sfinte dumnezeiești.

Energia umană este singura energie din lume, care „unește” laolaltă și anergii de jos pământești, concentrate în ele și energii de sus, dumnezeiești, dilatate sub acțiunea căldurii iubirii lui Dumnezeu și a Luminii Sfinte a Fiului Său.

Din unirea, întrepătrunderea, conlucrarea și comuniunea laolaltă a energiilor de jos pământești cu energiile de sus dumnezeiești, rezultă o energie nouă, de formă intermediară, de natură mixtă, care se aseamănă cu ambele energii care se unesc, dar este diferită de ele. Aceasta este energia umană. Ea este specifică omului, este caracteristică lui și numai lui, ca ființă „unică” și inconfundabilă, creată de Dumnezeu în acest fel.

Numai omul are trup material pământesc făcut și zidit din țărână, din atomi și molecule și din energie divină. Numai omul are în el și energie vie dumnezeiască, suflată chiar de Dumnezeu din Sine Însuși, dar și energie grosieră de natură pământească. Dumnezeu a „însuflețit” omul pământesc, făcut din țărână, cu propria Sa Suflare Dumnezeiască și i-a dăruit astfel omului suflet viu, de natură sfântă dumnezeiască. De aceea omul are suflet cald, luminos, sfânt și frumos, dilatat și revărsat în afara lui, în afara trupului lui material, ca un fel de îmbrăcăminte exterioară, ca un fel de înveliș al lui personal, ca un fel de mică coroană solară în jurul lui, care arată că și el este „un fiu al Soarelui”, un mic „luminător”, o mică stea.

În mod normal și firesc așa trebuie să arate un Om. Acesta este Omul pe care l-a făcut Dumnezeu din țărână pământească și din energie vie dumnezeiască, suflată din Sine Însuși și dăruită omului ca să se știe și să vadă toată lumea că omul este „fiul lui Dumnezeu”, este „fiul” Soarelui Veșnic Viu din centrul Universului.

Un om dezvoltat normal, așa arată când ajunge la maturitate. Câți dintre noi au această frumoasă înfățișare îngerească? Câți? Niciunul! De ce? Pentru că lucrurile pe care le facem noi nu sunt bune și plăcute lui Dumnezeu, ca să ne mai dea în continuare energie vie din Sine. Dar și pentru că suntem delăsători și comozi din fire și nu facem nici un efort să luăm legătura cu Dumnezeu și să cerem ajutor atunci când simțim că se împuținează energiile din noi și ne scad puterile. Descreștem și ne scad puterile din cauză că nu ne încărcăm sufletul cu energie divină din Duhul lui Dumnezeu și din Sfânta Sa Suflare de Cuvânt și ne bazăm numai pe energia fizică a trupului nostru material pământesc. În loc să cerem rapid ajutor direct de la Dumnezeu, tăcem ca proștii. Ne plângem unii la alții și ne văicărim neștiind că ne putem deschide sufletește rapid spre Dumnezeu și să cerem ajutor divin, exact în astfel de clipe.

Cu totul altfel ar decurge viața noastră în continuare, dacă am apela rapid la Dumnezeu în momentele de grea cumpănă ale vieții noastre. Energia pe care ne-o dă Dumnezeu este și luminoasă și caldă și sfântă și frumoasă și atotcreatoare de lucruri bune și folositoare, dar ne și ridică rapid pe o treaptă superioară, la nivelul sfinților îngeri cerești. Dacă am ști ce energie bună ne dă Dumnezeu atunci când deschidem dialogul cu El și Îl rugăm să ne ajute, am sta cu mâinile întinse spre cer într-una și am cerși mila și îndurarea Sa.

Neștiința și necunoașterea, sunt cei mai mari dușmani ai omului. La acești dușmani ai noștri se adaugă necredința că Hristos, Luminătorul și Învățătorul nostru, este Fiul lui Dumnezeu, este Fiul Soarelui Veșnic Viu din centrul Universului și S-a pogorât la noi să ne ajute să ieșim din orice formă de întuneric, să ne luminăm la minte, să ne înțelepțim și să știm exact ce să facem în orice moment al vieții noastre. S-a oferit să ne ajute, deci putem apela la El oricând. Hristos, va veni degrabă la cei care-L cheamă în ajutor, dar de astă dată, dacă-L chemăm în ajutor și intrăm în Dialog direct cu El, pe calea rugăciunii noastre smerite, nu va mai veni în chip de Om, la fel ca noi, ci va veni exact ca un Dumnezeu. Va veni în chip de Lumină Sfântă și de Luminător al nostru, deoarece știm exact cui ne-am adresat și de la Cine am cerut ajutor.

Dacă vrea, Domnul Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, ne poate ajuta să-I simțim prezența. Dacă vrea ni Se poate arăta în toată splendoarea Sa, ca să-I vedem Lumina Sfintelor Sale Raze și să-I simțim căldura dulce și plăcută a iubirii Sale curate, nemodificate de sentimente egoiste, nici de interese materialiste, nici de goana după câștig propriu, așa cum sunt sufletele noastre. Arătându-Se pe Sine Hristos, Fiul lui Dumnezeu, ne arată cum trebuie să fie sufletul nostru și ce fel de energii are nevoie să aibă în el, dacă vrem într-adevăr să ne ridicăm pe o treaptă superioară și să-i putem ajuta pe cei din jurul nostru. Avem nevoie să ne transformăm pe noi înșine în adevărați slujitori ai lui Dumnezeu. Am fost creați în mod special pentru ca și pământul să aibă îngerii lui. Pentru o astfel de slujbă, avem nevoie ca sufletul nostru să se încarce cu cele mai bune energii care îl pot ajuta să își conducă trupul material pe drumul cel bun pe care deja ni l-a pus în față Dumnezeu.

Avem nevoie ca sufletul nostru să fie mare și frumos, cald și prietenos, deschis spre cooperare și conlucrare cu cei din jur, gata să ofere ajutor oricui, fără nici o excepție. Dacă cerem continuu ajutorul lui Dumnezeu și nu ne bazăm numai pe energia noastră musculară și pe puțina noastră energie intelectuală, ne va da exact ce ne trebuie la fiecare om în parte, ca să urcăm lin și domol, pe Scara Vieții, spre culmile desăvârșirii noastre ca ființe vii „cu adevărat umane”. Această primă formă de viață, pe care o trăim în prezent, ne este dată tocmai pentru urcușul duhovnicesc al sufletului nostru, căci el are nevoie să urce de la starea lui materială pământească la starea lui imaterială duhovnicească. El este puntea de legătură dintre duhul viu și materia moartă. El este puntea de legătură dintre materie și Divinitate.