Într-o zi Einstein trebuia să ia cuvântul la o importantă conferință științifică. Pe drum îi spuse șoferului său că este sătul de aceste conferințe. Întotdeauna eu spun aceleași lucruri mereu și mereu. Șoferul îl aprobă și îi zise:
– Într-adevăr domnule, ca șofer al dumneavoastră și eu am asistat la aceste conferințe și pot să vă spun că le-am învățat pe dinafară, încât aș putea să susțin conferința în locul dumneavoastră.
Einstein văzând că șoferul se aseamănă foarte tare cu el exclamă:
– Știi că aceasta este o idee grozavă? Haide să ne schimbăm între noi și să ții conferința în locul meu.
Așadar, ei și-au schimbat hainele și în momentul în care au ajuns în sala de conferințe, șoferul s-a prezentat ca fiind Einstein și a mers direct pe scenă, susținând cuvântarea obișnuită. Între timp adevăratul Einstein, deghizat în șofer, a luat loc în primul rând de spectatori.
La un moment dat, un tânăr fizician din sală, dorind să îl impresioneze pe Einstein, îi adresă o întrebare dificilă. Șoferul, deghizat în Einstein, după ce se gândi câteva momente, răspunse:
– Domnule, întrebarea dumneavoastră este atât de simplă încât îl voi lăsa pe șoferul meu să vă răspundă!
– Cât mă costă? Întreabă Paganini pe vizitiul care tocmai îl adusese la concert în seara aceea.
– Douăzeci de franci!
– Cum, s-au scumpit trăsurile?
– Nu! Dar când câștigați 4 000 de franci cântând numai pe o singură coardă, puteți plăti douăzeci de franci unui birjar.
– Uite ce-i! Ia deocamdată doi franci și ceilalți îi vei primi când vei reuși să mă duci pe o singură roată, îl atenționă celebrul violonist.
Marele scriitor maghiar Jokai Mor a intervenit pe lângă un puternic al zilei pentru avansarea ierarhică a unui amic.
– Ia spune-mi, l-a întrebat persoana sus-pusă pe Jokai Mor, prietenul ăsta al tău e om de valoare? A făcut ceva aparte? Are vechime în slujbă?
– Cum? S-a revoltat scriitorul. Cum să aibă calități? Cum să aibă anii de slujbă? Dacă le-ar avea de ce aș mai interveni eu pentru el atunci?
Poetul Victor Scheffel aflat în cel de-al doilea voiaj al său în Italia a primit o scrisoare nefrancată din Munchen.
După ce a plătit penalizarea cuvenită, el a desfăcut plicul și a găsit doar aceste rânduri:
”…Mie îmi merge bine. Al tău…”
Scheffel și-a bătut multă vreme capul cum să răspundă acestei glume.
La o săptămână după primirea scrisorii, amicul care a făcut acea glumă a primit o ladă voluminoasă și grea.
Tot nefrancată, dar expediată din Italia.
Ca expeditor, de la sine înțeles, era Victor Scheffel.
Primitorul n-a avut încotro și a plătit taxele, plus amenda respectivă.
Deschizând lada a dat peste o bucată mare de stâncă, pe care era lipit un bilețel cu următorul conținut:
”Aflând despre tine că te simți bine, mi s-a luat de pe inimă această piatră. Al tău, Victor Scheffel”.
Un om, lipsit de orice har i-a spus într-o zi marelui maestru Georg Christof
Lichtenberg, care era o celebritate în aforistică:
– Sunteți cult, inteligent dar aveți niște urechi mari care vă anulează restul calităților.
Lichtenberg, care avea într-adevăr acest defect fizic, i-a răspuns:
– Închipuiți-vă urechile mele și creierul dumneavoastră. Această combinație ar da un măgar cu un aer de noblețe!
Minunate!Am râs cu poftă .