Grădina Duhului Sfânt și Scara Vieții omului

Înger pământesc a făcut Dumnezeu și i-a dat numele de ”Om”. Câtă vreme suntem mici ne ajută Dumnezeu să creștem și ne dă energie vie dumnezeiască din propriul Său Duh Dumnezeiesc, existent pretutindeni în jurul nostru. Duhul Sfânt ne ia în brațe cu dragoste infinită, din prima clipă a vieții noastre. Imediat, după ce ne face Dumnezeu din țarină pământească și din ceea ce suflă din Sine Însuși în fața noastră. Ne ia în brațe cu dragoste infinită Duhul Sfânt și ne ajută potrivit nevoilor noastre de creștere și de dezvoltare ca ființe vii cu adevărat umane.

În Cartea Facerii scrie clar că după ce l-a făcut Dumnezeu pe om, l-a pus în grădina cea din Eden. Care este această Grădină a Edenului? Este chiar propriul Său Duh Dumnezeiesc, în care se află energii radiate, degajate, emanate sau suflate de Dumnezeu din Sine. De aceea Duhul lui Dumnezeu este plin de energie vie dumnezeiască de formă caldă, luminoasă și sfântă, plină de har și poate fi considerat ”Grădina” lui Dumnezeu sau ”Câmpul” Său Energetic Divin.

Acolo, în Grădina Sa, în Câmpul Său Energetic Divin, Își ”sădește” Dumnezeu dorințele Sale, iar Duhul Său cel Bun și Sfânt I le arată în toată splendoarea lor. Dintre ele „alege Dumnezeu” ceea ce vrea să vadă și în afara Sa, la exteriorul Duhului Său. Le suflă cu puterea Sa dumnezeiască în chip de ”dorințe sfinte” ca să se îndeplinească rapid și să participe la facerea lor toate energiile Duhului Sfânt.

Noi dacă înțelegem această realitate și felul în care lucrează Dumnezeu și ce suflă continuu din Sine, în afara Sa, în chip de Dorințe Dumnezeiești, ne vom grăbi să participăm și noi la îndeplinirea lor, pentru că toate sunt ”bune foarte” și de mare necesitate. Le vom îndeplini și pe cele „sădite” în noi în chip de „dorințe comune divino-umane”, care au înfățișare de flăcări vii vâlvâitoare, dătătoare de lumină, de căldură și de har. Pe acestea le vom simți și le vom conștientiza, când vom ajunge la maturitate și vom intra în Câmpul Muncii, în calitate de ”lucrători” pământești și ”paznici” ai Creației Dumnezeiești, existente pretutindeni în jurul nostru (Facerea 2,15).

A pus Dumnezeu sub stăpânirea noastră tot ce mișcă pe pământ, are viață în sine și poartă numele de ființă, ca să fim stăpâni peste tot pământul și peste toate viețuitoarele lui (Facerea 1,28). Răspunderea noastră este enormă, pentru că aceasta este Creația lui Dumnezeu, iar noi trebuie să avem grijă de ea. Noi suntem simpli lucrători și paznici ai Creației de formă energo-materială, existente la suprafața pământului cosmic pe care ne aflăm.

Nu ne aflăm pe un pământ pustiu și gol, ci pe un pământ plin de viețuitoare de la cele mai simple forme unicelulare și până la cele mai complexe forme pluricelulare. Dumnezeu este un Creator iscusit și aceasta se poate vedea la nivelul fiecărei ființe din jur, indiferent dacă este plantă sau animal.

Când vom înțelege acest adevăr și ne vom da seama ce rol important avem, poate că ne vom strădui să ne achităm cu cinste de responsabilitatea ce ni s-a dat. Poate că ne vom strădui să devenim stăpâni buni, darnici, miloși și generoși și vom renunța la apucăturile urâte și degradante de ”fiare” și nu vom mai ucide animale, pentru a ne satisface poftele noastre gurmande. Poate că ne vom strădui să nu ne mai comportăm la fel ca animalele din jur și să nu ne mai coborâm mereu la nivelul lor. Poate că ne vom da seama că noi suntem cu mult superiori față de ele și că pe Scara Vieții, ne aflăm cu cel puțin o treaptă mai sus decât animalele. Poate că vom înțelege că noi suntem ființe superioare, create în mod special pentru a deveni îngeri, deci… să ne străduim să fim îngeri, nicidecum animale.

Pe Scara Vieții ne aflăm exact la mijloc, între treapta animalelor pământești și treapta sfinților îngeri cerești. De noi depinde dacă urcăm cu o treaptă mai sus sau coborâm cu o treaptă mai jos. Ne-a lăsat Dumnezeu libertatea de a alege pentru ce fel de viață optăm, dar ne-a dat Sfatul: ”Alege binele ca să trăiești”.