Modalități de apărare foarte avansate întâlnite la broaștele otrăvitoare

Există în fauna planetei noastre broscuțe mici și frumoase, dar deosebit de periculoase, pentru că sunt otrăvitoare. Simpla lor atingere poate provoca instantaneu paralizii, iar unele dintre ele sunt atât de otrăvitoare încât pot provoca moartea oricărui animal care se atinge de ele, chiar și a unui om.

Cele mai otrăvitoare dintre broaște au un colorit viu și frumos și nu au mai mult de 5 centimetri lungime, așa că pot fi considerate adevărate bijuterii faunistice. Dacă le vezi ești tentat să pui mâna pe ele. Acest gen de curiozitatea i-a costat viața pe mulți, pentru că micuțele broscuțe au fost înzestrate cu un sistem de apărare foarte avansat. În pielea lor se află niște glande care secretă o otravă deosebit de puternică. Cele mai otrăvitoare broaște se întâlnesc în America de Sud și în America Centrală, în zona caldă și umedă cu precipitații bogate și cu păduri tropicale.

Toate broaștele considerate printre cele mai otrăvitoare au câteva caracteristici comune. Pe lângă faptul că au dimensiuni mici, au și culori vii strălucitoare, deosebit de frumoase. Cu cât o broască este mai frumoasă cu atât ea este mai periculoasă. În pielea lor se află glandele care produc otrava în care se învelesc la exterior, ca într-un fel de ”scut protector”. O asemenea metodă de apărare prin care ele singure își produc otrava de care au nevoie pentru a se apăra de dușmani, este într-adevăr o metodă foarte avansată. Ca o caracteristică generală a lor este faptul că nu își folosesc otrava pentru a ataca alte animale, ci o folosesc doar pentru a se apăra. Toate se hrănesc cu muște, viermi, furnici, diferite insecte, păianjeni, gândaci și animale care sunt mai mici decât ele și le pot înghiți. Ele nu mestecă prada, ci o înghit întreagă, la fel ca șerpii. Au limba mai lungă și lipicioasă și o scot afară din gură când vor să vâneze. Cu limba prind muște și tot felul de insecte, pe care le înghit întregi.

O altă caracteristică generală a tuturor broaștelor otrăvitoare este felul în care se reproduc, căci se înmulțesc prin ouă, la fel ca toate broaștele. Își depun ouăle în mâlul cald din apele puțin adânci. Din ouă ies mormolocii care se pot vedea cum înoată prin apă până ce încep să le crească picioarele și ies afară pe uscat.

Cu tot sistemul lor ingenios de apărare, broaștele otrăvitoare au și ele dușmanii lor, care le vânează, căci există și animale imune la otrava lor. Printre ele se numără șerpii și unele păsări răpitoare. Oamenii le vânează și ei, atât pentru diferite experimente, cât și pentru a le mânca. Bucătarii iscusiți știu să le fiarbă bine și să le prepare, fără riscul de a se otrăvi cei care le mănâncă. Otrava broaștelor este folosită în prepararea diferitelor medicamente. În acest domeniu încă se fac cercetări și mulți oameni de știință studiază otrăvurile produse de broaște, cu scopul de a le folosi în medicină ca analgezice sau pentru vindecarea diferitelor boli.

Este foarte curios faptul că o broscuță mică din America de Sud, numită broasca aurie (Phillobates terribilis) este cea mai otrăvitoare broască din lume. Ea trăiește în pădurile tropicale din Columbia și are doar 5 centimetri lungime, dar un miligram de otravă produsă de pielea ei, este suficient pentru a ucide 10 oameni. Această frumoasă și micuță broscuță de culoare galben auriu se numără printre cele mai periculoase animale de pe Pământ (vezi imaginea). Ea este un animal arboricol și stă mai mult pe frunzele copacilor și vânează insectele din jur.

Pe lângă broasca aurie, în categoria celor mai otrăvitoare broaște de pe glob mai pot fi enumerate și următoarele:

• Broasca otrăvitoare vărgată (Phillobates lugubris), întâlntă în Costa Rica, Panama și Nicaragua.
• Broasca maimuță (Phyllomedusa bicolor), care are degetele la fel ca maimuța și stă cățărată în copaci la înălțimi mari. Poate fi întâlnită în pădurile din Câmpia Amazonului. Are culoare verde deschis și gălbui.
• Broasca otrăvitoare albastră (Dendrobates azureus), deosebit de frumoasă, dar foarte periculoasă, trăiește în partea de nord a Câmpiei Amazonului, în Brazilia și Surinam.
• Broasca cu spate roșu (Ranitomeya reticulata), o broască foarte mică cu spatele roșu, întâlnită spre vestul Câmpiei Amazonului, în Peru și Ecuador.
• Broscuța căpșună (Oophaga pumilio) este mică și frumoasă, are culoarea roșie cu pete mici negre și seamănă cu o căpșună. Trăiește în America Centrală, în Costa Rica, Panama și Nicaragua.
• Broasca fantasma (Epipedobates tricolor), deosebit de periculoasă, întâlnită în America de Sud, doar în Bolivia.
• Broasca vopsitor (Dendrobates tinctorius), care are mai multe culori: albastru, galben, verde și negru. Este numită și broasca săgeată otrăvitoare și trăiește în Guyana și Surinam.

Mai sunt și alte broaște otrăvitoare, deosebit de periculoase, atât în America de Sud cât și în America Centrală. Broaște otrăvitoare pot fi întâlnite pe toate continentele, cu excepția Antarcticii. Avem și în țara noastră broaște otrăvitoare, dar nu au otrava atât de puternică încât să pună în pericol viața oamenilor. Totuși este indicat să nu pui mâna pe ele.

În România există două specii de broaște a căror piele secretă substanțe toxice ca modalitate de apărare contra dușmanilor și sunt trecute în categoria broaștelor otrăvitoare. Acestea sunt:

• Broasca râioasă brună (Bufo bufo), considerată ca fiind cea mai toxică specie de broaște de pe continentul nostru european.
• Broasca râioasă verde (Bufo viridis)

Ambele specii pot fi întâlnite în toate zonele de dealuri, podișuri și la poalele munților. Ele trăiesc la marginea pădurilor, prin livezi, pe terenurile noastre agricole, prin grădinile oamenilor, mai ales în mediul rural, căci hrana lor preferată sunt gândacii de Colorado, limacși, larve și tot felul de insecte.

Broaștele sunt foarte folositoare, căci au un rol important în stârpirea muștelor, a țânțarilor și a multor insecte dăunătoare agriculturii. Există oameni care doresc să crească în casele lor broscuțe mici și frumoase, ca animale de companie, chiar dacă sunt otrăvitoare. S-a observat că ținute în captivitate, dacă li se schimbă hrana, glandele din pielea lor nu mai au din ce să producă otrava și deci nu mai sunt chiar așa de periculoase. În natură ele știu cu ce să se hrănească pentru ca glandele din pielea lor să producă otrava care le apără de dușmani, dar în captivitate mănâncă ce li se dă.