Ghețarii – cea mai mare sursă de apă dulce de pe glob

Ghețarii sunt o parte importantă a hidrosferei. Ei reprezintă cea mai mare sursă de apă dulce de pe glob. Circa trei sferturi din totalul de apă dulce de pe planeta noastră se află în ghețari.

1. Cum se formează ghețarii?

Procesul de transformare a zăpezii în gheață este un proces de lungă durată. Ghețarii iau naștere prin tasarea stratului de zăpadă rămasă netopită de la un an la altul. Gheața se tasează și se presează sub propria ei greutate. Trecerea din formă de cristale fine în aceea de zăpadă grunjoasă este cunoscută cu numele de „firn”. Această trecere se produce în zilele călduroase, prin intermediul apelor care provin din topirea stratului superficial de zăpadă care se infiltrează în zăpezile din adânc. Contribuie la transformarea zăpezilor în gheață și presiunea exercitată de straturile noi de zăpadă depuse peste straturile cele vechi. Uneori participă la transformarea zăpezii în gheață și apa meteorică, sub formă de ploaie, care în contact cu stratul de zăpadă, îngheață. Datorită tasării continue de lungă durată, firnul își reduce porozitatea și se transformă în gheață.

Se poate vorbi de câteva etape de transformare între zăpadă-firn-gheață, deoarece se elimină treptat bulele de aer prin presiune, deci are loc o trecere gradată la starea de transluciditate a gheții. Gheața nu rezistă la tensiune prea mare și datorită acestei particularități apar crevasele din ghețar. Crevasele sunt mici crăpături care apar în limba de gheață a ghețarului în momentul în care ghețarul începe să se deplaseze prin valea glaciară și este silit să se îndoaie.

2. Elementele unui ghețar sunt:

• circul glaciar – este bazinul unde se adună și se formează gheața
• valea glaciară – este valea prin care curge ghețarul
• limba ghețarului – este gheața care iese din circul glaciar și se deplasează printr-o vale.
• morenele glaciare – sunt materiale erodate și cărate de ghețar.

3. Mișcarea ghețarilor

În momentul în care gheața depășește o anumită grosime, dacă există o pantă cât de mică gheața începe să curgă la vale și ghețarul se deplasează spre părțile mai joase. Viteza de curgere a ghețarului este direct proporțională cu grosimea gheții și cu înclinarea pantei. De obicei când grosimea gheții atinge 60-65 metri este suficientă chiar și o pantă foarte redusă de 1°. La o pantă înclinată de 45° este suficientă și o gheață groasă de numai 1,5-2 metri. Viteza de curgere a ghețarilor este inegală și depinde foarte mult de înclinarea pantei și de conformația văii. Ghețarii din munții Alpi înaintează cu circa 0,14 m pe zi. Ghețarii din Himalaya înaintează cu 2-4 m pe zi. Ghețarii din Groenlanda înaintează cu 10-40 m pe zi.

4. Procesele de eroziune și de transport ale ghețarilor

Ghețarii au o acțiune de eroziune de transport și de depunere, la fel ca apele curgătoare. Ghețarii erodează lateral și pe fundul văii. Valea pe unde a curs un ghețar are forma literei U. Materialele erodate de ghețar poartă numele de morene și nu se rostogolesc cum se rostogolesc materialele cărate de râuri. Morenele pot fi de mai multe feluri:

• frontale, în limba ghețarului
• laterale, erodate de pe versanți
• de fund, târâte pe fundul ghețarului
• mediane, provenite din unirea a 2 ghețari
• de suprafață, cărate pe spinarea ghețarului
• interioare, situate în masa ghețarului ca urmare a alunecării lor prin crevase.

5. Topirea ghețarilor

Orice ghețar are două regiuni distincte:

• Regiunea de alimentare, situată în zona în care se formează gheața.
• Regiunea de curgere a ghețarului situată în valea prin care se deplasează gheața până

la țărm de ocean sau până în zona în care gheața ajunge în zone cu temperaturi peste zero grade și începe să se topească dând naștere unui râu. Multe râuri, chiar și unele dintre marile fluvii iau naștere dintr-un ghețar montan, a cărui limbă începe să se topească.

6. Tipuri de ghețari

Ghețarii se împart în 2 mari categorii: continentali (de calotă) și montani.

Ghețarii continentali au aspectul unor saltele foarte groase de gheață și pot fi întâlniți în Antarctida și Groenlanda. Mișcarea lor este foarte lentă și au grosimi foarte mari de 1500-3300 metri, chiar și mai mult. Când ajung la țărm de ocean se rup bucăți mari din ghețari și plutesc pe apă formând aisberguri care sunt deosebit de periculoase pentru navigație. Transatlanticul Titanic s-a ciocnit de un aisberg și s-a scufundat. Aisbergurile sunt periculoase pentru că 9/10 din corpul ghețarului se află sub apă și doar 1/10 plutește deasupra apei.

Ghețarii montani ocupă o suprafață mică, de circa 0,6 % din totalul suprafeței terestre acoperite de ghețari. Ei pot să fie: ghețari de vale, ghețari de circ și ghețari de podiș.

Ghețari de vale pot fi:

• de tip alpin
• de tip himalayan
• de tip scandinav
• de tip alaskian

Ghețari de circ pot fi:

• de tip pirenean
• de tip turkestan

Ghețari de podiș pot fi întâlniți doar în Pamir.

Ghețarii au jucat un rol foarte important în viața planetei și în înfățișarea ei actuală. Multe lacuri glaciare vorbesc despre trecut. Dacă ne cunoaștem planeta vom înțelege și schimbările care s-au produs în trecut și cele care au loc în prezent și cum va fi în viitor. În prezent ghețarii modelează văile pe unde curg și lasă în urma lor un relief specific, dar ei reprezintă o principală sursă de alimentare cu apă a multor râuri și mari fluvii ale planetei.