Munca l-a înnobilat pe om și l-a ridicat la rang înalt de înger

Munca l-a înnobilat pe om și l-a ridicat la rang înalt de înger pământesc și de colaborator al lui Dumnezeu. Omul este înger cu trup material, are suflet viu în el și duh sfânt care face parte din Duhul lui Dumnezeu. Dacă ascultăm de Sfatul lui Dumnezeu și facem ce ne învață Fiul Său, Luminătorul Universal, vom intra în rândul lucrătorilor buni, al celor care poartă numele de îngeri. Ne vom ridica pe trepte superioare și vom ajunge pe culmile desăvârșirii umane, ca ființe vii cu adevărat „umane”, darnice, miloase și generoase, cu suflet mare și frumos, cald, sfânt și luminos. Așa trebuie să fie sufletul unui om, trebuie să fie dilatat și revărsat în afara trupului lui material pământesc, cu care l-a înzestrat Dumnezeu.

Dacă ascultăm de Dumnezeu, dacă facem exact ce ne învață El, vom avea o creștere bună și frumoasă. Vom avea o creștere echilibrată și potrivită cu Prima Celulă Umană, făcută de Dumnezeu. La nivelul Primei Celule Omenești, făcute de Dumnezeu, se poate vedea cu exactitate, ce fel de energii, forțe și puteri ne-a dăruit, dar și care este locul lor. Se poate deduce că noi suntem ființe alcătuite dintr-o parte pământească și trei părți dumnezeiești, deoarece Dumnezeu este Treime și tot ceea ce „suflă” din Sine și dăruiește cuiva, are chip și înfățișare de „treime”. Suflarea de viață dăruit nouă de Dumnezeu, din Sine Însuși, are chip și înfățișare de „Treime” și este o energie vie dumnezeiască de formă caldă, luminoasă și plină de har. Iată ce Mare Dar ne-a oferit Dumnezeu nouă, oamenilor.

Cu astfel de energii, suflate de Dumnezeu din Sine, noi vom reuși să facem pe pământul pe care ne aflăm, lucruri atât de bune, încât vom fi considerați și noi „îngeri” și „slujitori ai lui Dumnezeu”, chiar dacă avem trupuri materiale la fel ca animalele din jur. Nu trupul material contează, nu el este important, ci felul energiilor din interiorul nostru, cele care ne ajută pe noi să ne mișcăm, să ne deplasăm prin spațiul din jur și să facem lucruri bune și folositoare, așa cum fac sfinții îngeri cerești. Contează enorm ce fel de energii avem în noi, în interiorul nostru. Nu exteriorul este important, ci interiorul. Nu energiile exterioare sunt importante, ci cele interioare. Nu trupul material este partea noastră importantă, ci sufletul energetic uman.

Vom fi și noi „fii ai Soarelui”, ființe calde, luminoase și sfinte, vom fi și noi un fel de „luminători”, dar pământești. Vom fi și noi ființe de o frumusețe rară și vom străluci prin cele mai bune fapte de adevărată omenie, dar numai dacă vom fi darnici, miloși și generoși, deschiși sufletește în „ambele noastre părți”. Avem nevoie să fim deschiși sufletește și spre Dumnezeul Atotputernic și Bun, Dătătorul de viață, dar și spre lumea creată de El în jurul nostru.

Dacă vom fi deschiși la nivelul nostru energetic sufletesc și spre Dumnezeu, Dătătorul de Viață, de energie vie dumnezeiască, dar și spre cei din jurul nostru, în mijlocul cărora ne aflăm, îi vom putea ajuta în cel mai bun mod posibil, exact așa cum au ei nevoie să fie ajutați. Noi nu ne aflăm pe un pământ pustiu, ci pe un pământ cosmic care a fost „împodobit” de Dumnezeu cu plante și animale, care ne-au fost date în grija și paza noastră ca să le ajutăm la nevoie. De felul în care vom avea noi grijă de ele, depinde felul în care ne vor ajuta și ele pe noi.

Pe parcursul lucrului pe care îl facem noi pe Pământul cosmic pe care ne aflăm, din unirea, întrepătrunderea și conlucrarea energiilor de jos pământești cu energiile de sus dumnezeiești, dăruite nouă, rezultă o energie specifică și caracteristică omului, numită energie umană. Fiecare om are propria lui energie umană, care poate avea înclinații mai mult spre partea lui materială trupească sau mai mult spre partea lui dumnezeiască, depinde de care dintre aceste energii se folosește omul mai mult, atât pe tot parcursul vieții lui, cât și pe parcursul lucrului pe care-l face. În echilibru perfect este foarte greu să ne menținem, cu toate că așa este cel mai bine, însă noi depindem de foarte mulți factori, care ne pot influența în bine sau în rău și ne pot atrage mai mut spre partea noastră materială sau spre Dumnezeu. Din această cauză suntem cam oscilanți și cam nesiguri pe noi.

Munca nu lenea l-au înnobilat pe om și l-au ajutat să urce pe trepte înalte, să devină asemenea sfinților îngeri cerești, o ființă inteligentă, rațională, simțitoare de Dumnezeu și conștientă de starea sa reală. Omul se simte pe sine însuși și știe ce fel de ființă este el. Omul este conștient de puterile pe care le are: fizice trupești, psihice sufletești și harice duhovnicești. Însă nu știe cine i le-a dat și nici cum intră ele în noi, deoarece duhul sfânt dăruit nouă de Dumnezeu din propriul Său Duh Dumnezeiesc, se află la cel mai adânc nivel energetic din noi.

Cel mai adânc nivel energetic din noi este cel de natură sfântă dumnezeiască și face parte din „Triada” de energii veșnic vii, active și bine lucrătoare, dăruite nouă de Dumnezeu din Sine Însuși în chip de Suflare Dumnezeiască. Avem în noi energii veșnic vii, active și bine lucrătoare, suflate chiar de Dumnezeu din Sine Însuși și dăruite nouă, dar ele sunt puse de Dumnezeu la „temelia” noastră ca ființe vii de natură omenească (Facerea 2,7).

La un asemenea nivel energetic, atât de adânc, nu poate coborî decât mintea noastră omenească, dar numai în stare de „smerenie desăvârșită” și „ascultare” de Dumnezeu. Să sperăm că vom deveni atât de conștienți încât să pricepem că locul minții noastre nu este în vârful capului, ca o împărăteasă care dă porunci omului material, ci locul ei este în centrul sufletului nostru omenesc, ca o adevărată slujitoare a lui Dumnezeu, „cuminte” (cu-minte) și ascultătoare, care îndeplinește porunci sfinte. O minte cuminte și ascultătoare, care stă la locul ei, în centrul sufletului nostru omenesc, face lucruri cu adevărat bune și folositoare, plăcute lui Dumnezeu și necesare celor din afara ei, care se află în grija și paza ei.

Putem deveni lucrători foarte buni, putem să facem lucruri bune și frumoase, de mare necesitate, plăcute lui Dumnezeu și necesare nouă și celor din jur, dar numai dacă avem mintea coborâtă în inimă, cu smerenie desăvârșită la ascultarea de Cuvântul lui Dumnezeu și la îndeplinirea poruncilor Sale sfinte.

Când vom înțelege acest adevăr, vom face „un pas înainte spre viitor” și nu vom mai fi singuri, ci uniți cu Hristos, Domnul și Dumnezeul nostru care într-adevăr Se pogoară la noi, la fiecare om în parte, pentru a-l lumina și pentru a-l convinge El personal, că El este Lumina Sfântă Dumnezeiască veșnic vie, activă și bine lucrătoare. El este într-adevăr Luminătorul nostru și Soarele nostru personal, Dătătorul de Lumină Sfântă, de căldură dulce și plăcută, de har creator și de multă putere de muncă: fizică trupească, psihică sufletească și harică duhovnicească. Când vine la noi Sfânta Lumină Dumnezeiască ne trezim din orice formă de somn și devenim activi și bine lucrători, gata să „urnim și munții din loc”.