Omenia – chipul viu al lui Dumnezeu în om

Omenia este chipul viu al lui Dumnezeu în om și presupune o serie întreagă de calități ale sufletului energetic uman, ale trupului material și ale duhului nostru central, fără de care omul nu se poate ridica la frumoasa și nobila misiune de Om. Omul, așa cum l-a făcut Dumnezeu, este o ființă vie, activă și bine lucrătoare, un bun lucrător pământesc și un paznic bun al Creației Dumnezeiești existente pretutindeni în jurul nostru.

Noi pentru asta am fost creați de Dumnezeu, ca să devenim lucrători pământești și îngeri de natură materială, să fim purtători de cuvânt, de duh sfânt și de energie vie dumnezeiască de formă harică duhovnicească. Dacă vom reuși să fim așa cum ne vrea Dumnezeu, ne vom bucura de viață la infinit, căci vom fi luminați și încălziți în permanență de Sfintele Raze Dumnezeiești și vom avea asigurată toată energia necesară lucrului nostru.

Omul, așa cum l-a făcut Dumnezeu, este o ființă vie, activă, cu întreite calități trupești, sufletești și duhovnicești. Omul este creația de la urmă în care Dumnezeu a unit laolaltă energii extreme și a făcut din ele o energie nouă, de formă intermediară, care să se asemene cu ambele, dar să fie diferită de ele. Omul are în el energii făcute în mod special pentru a fi folosite ca material de construcție, dar are și energii veșnic vii, active și bine lucrătoare, abia suflate de Dumnezeu din Sine, în chip de Dorințe arzătoare care au înfățișare de flăcări vii vâlvâitoare.

 Omul este făcut din energiile folosite la Facerea Lumii ca material de construcție, în chip de atomi (țărână) și din energie vie suflată de Dumnezeu din Sine Însuși în chip de dorințe sfinte dumnezeiești, pe care să le îndeplinim împreună, să fie o sinergie, o conlucrare divino-umană. Din unirea, întrepătrunderea, conlucrarea și comuniunea laolaltă a energiilor atomice, de formă moartă, pasivă și statică, cu energiile dumnezeiești, de formă vie, activă, dinamică și bine lucrătoare potrivit voinței lui Dumnezeu, ia naștere în noi o energie nouă, de formă intermediară, numită „energie umană”.

Energia „umană” este o energie vie activă și bine lucrătoare de formă intermediară, care se aseamănă cu ambele feluri de energii UNITE de Dumnezeu laolaltă în interiorul aceleiași ființe vii, numită „Om”. Energia „omenească” este o energie de natură pământească, dar este vie, activă și bine lucrătoare, conform voinței lui Dumnezeu Tatăl Creatorul Suprem, Părintele Universului întreg și al tuturor energiilor existente în el.

Dacă ne păstrăm alcătuirea bună ce ne-a fost dată, dacă facem exact cele dorite de Dumnezeu și sădite deja în noi, dacă avem grijă să nu rămânem niciodată fără energie vie dumnezeiască, doar cu atomii, doar cu țărâna moartă din care sunt făcute trupurile noastre materiale, va fi bine de noi. Nu există riscul să ne pierdem puterile cu care ne-a înzestrat Dumnezeu. Suntem „ființe vii” active și bine lucrătoare, de natură omenească și așa trebuie să rămânem. Dacă ne păstrăm alcătuirea bună ce ne-a fost dată, dacă nu ne pierdem puterile sfinte pe care ni le-a dăruit Dumnezeu din Sine Însuși (Facerea 2,7), ne vom bucura de viață la infinit.

Dacă ascultăm de Dumnezeu, care ne vorbește și nouă din înaltul cerului, de la înălțimea Sa dumnezeiască, nu există riscul să „ne rătăcim” și să nu mai știm ce să facem. Nu există riscul să rămânem fără energie vie dumnezeiască, doar cu țărâna pământească. Acest risc nu există, pentru că în Suflarea de Cuvânt Sfânt Dumnezeiesc ce ne este dată în chip de Sfat, de Poruncă de lucru, de Comandă sfântă, de Lucrare pe care să o facem, există întotdeauna „tot ce ne trebuie nouă” pentru lucrul spre care ne îndeamnă Dumnezeu. Dacă mergem pe o astfel de cale, nu există riscul să murim din cauza lipsei de energie vie dumnezeiască din noi. Acest risc nu există, dacă facem exact ce ne învață Dumnezeu și mergem pe calea pe care deja ne-a pus-o în față.

Omul, așa cum l-a făcut Dumnezeu, este o ființă bună la suflet, darnică miloasă și generoasă, cu suflet mare și frumos, cald, sfânt și luminos, revărsat în afara trupului lui material pământesc. Omul este o ființă de o frumusețe rară. Omul care are în el „Chipul Viu” al lui Dumnezeu, este o ființă caldă, luminoasă și plină de har, este „îmbrăcat” în energii calde, luminoase și sfinte de natură dumnezeiască. Un astfel de om poartă în jurul lui o superbă coroană solară, o aură duhovnicească de natură îngerească asemenea unui câmp energetic personal, care arată clar că el este un fiu al Soarelui Veșnic Viu, al Dumnezeului Atotputernic și Bun.

Un astfel de om nu poate fi confundat niciodată cu un animal pământesc, cu o făptură pământească făcută numai din țărână, pentru că se simte în jurul lui, căldura dulce și plăcută a iubirii curate și strălucește prin cele mai bune fapte de adevărată „omenie”. Îți dai seama rapid ce fel de energii are un astfel de om în interiorul lui, dar și de cine este legat în adâncul sufletului lui și îl hrănește cu energie din sine. În mod normal și firesc omul este „legat” de Dumnezeu, în permanență, la nivelul lui central sufletesc. De aceea el este plin de energie vie dumnezeiască de formă caldă, luminoasă și sfântă, de natură harică duhovnicească. De aceea omul este o ființă bună la suflet, darnică, miloasă și generoasă, gata să ajute pe oricine are nevoie de ajutor. În mod normal și firesc așa trebuie să fie un adevărat om și așa trebuie să arate „omenia”.

Dacă ascultăm de Dumnezeu și ne conduce prin viață Sfânta Sa Suflare de Cuvânt, înseamnă că avem toate șansele să devenim sfinți, așa cum trebuie să fie un adevărat Om. Un Reprezentant al lui Dumnezeu în lumea de formă materială trebuie să fie și el sfânt, să fie o ființă caldă și iubitoare, luminată de Sfântul Cuvânt și împreună lucrătoare cu Sfântul Duh, gata să ajute pe oricine are nevoie de ajutor. Noi putem să fim și reprezentanții lui Dumnezeu și animale mamifere de formă ceva mai superioară decât celelalte din jur. Putem să avem și o stare de mijloc și să oscilăm mereu între lumină și întuneric, între zi și noapte, între activitate și pasivitate, între Duhul Viu care aparține lui Dumnezeu și materia moartă care aparține pământului pe care ne aflăm. Care dintre aceste trei feluri de „stări” ni se pare cea mai bună pentru noi?