Peștele arcaș (Toxotes jaculatrix), este renumit prin comportamentul lui anormal și nefiresc pentru un pește, datorită faptului că vânează insecte din afara apei, care se odihnesc pe ramurile pomilor sau pe ierburile din apropiere. Are un sistem de a le vâna care face din el vedeta acvariilor. Oamenii îl cresc în acvarii și se amuză copios văzându-l cum aruncă jeturi de apă din gura lui și lovește astfel insectele care cad în apă. Este un trăgător de elită. Își nimerește prada aproape întotdeauna. Foarte rar se întâmplă să nu o lovească și atunci sare el după ea și tot o înhață. Dă adevărate spectacole când vânează insecte. Aruncă din gură jeturi de apă în mod frecvent până la 1,5 metri înălțime, dar se cunosc cazuri când a scuipat jeturi de apă din gură și până la 3 metri și și-a atins ținta întotdeauna. Insectele cad în apă iar el le mănâncă. Prinde și fluturi mai mari nu numai insecte mici.
Peștele arcaș poate fi întâlnit în partea de sud-est a Asiei, în râurile cu apă dulce sau salmastră, în zona estuarelor și a mangrovelor, acolo unde plantele își întind ramurile destul de aproape de suprafața apei. Acest pește este de mărimea bibanului, este rotofei și poate atinge 12-18 centimetri lungime. Culoarea lui alb-argintie cu 4-6 dungi groase de culoare neagră, așezate pe verticală de-a lungul corpului, îi dau o înfățișare foarte frumoasă. Corpul turtit pe laterale se termină cu o coadă în formă de evantai. Capul este alungit. Ochii sunt mari, așezați mult mai în față decât la alți pești și le oferă acestor pești o vedere binoculară excelentă. Ei pot vedea și în apă și în afara apei. Gura este ascuțită și cu maxilarul inferior ceva mai ieșit în afară. Interiorul gurii lor este partea cea mai interesantă la acești pești. Au un șanț în cerul gurii ca un fel de canal intern prin care scuipă jetul de apă, care lovește insectele cu care se hrănesc. Se folosesc de limba lor lungă și subțire, pe care o ridică spre cerul gurii, formând un fel de tub asemănător unei țevi de pușcă prin care suflă apa sub formă de jet foarte puternic. Când peștele arcaș vânează insecte, jetul de apă care le lovește este atât de puternic, încât dacă atinge suprafața pielii unui om, acel om simte usturime.
Branhiile peștilor arcaș au niște căpăcele care se pot închide rapid în momentul în care peștele scuipă jetul de apă spre insecta pe care o vânează. Modul lui de a vâna este uimitor și cu totul neașteptat pentru un pește. Cum învață peștii arcași să doboare insecte care se mișcă rapid pe deasupra apei sau poposesc pe ramurile și pe ierburile din jur? Peștii tineri învață de la adulții experimentați și cu timpul deprind și ei acest mod ingenios de a vâna insecte. Am putea vorbi de un fel de școală în care un adult arată cum se vânează, iar cei mici observă, rețin și exersează, până învață și ei să vâneze.
Este foarte greu să nimerești ținte atât de mici situate în mediul aerian. Pentru asta peștele arcaș trebuie să scoată capul afară din apă, are nevoie să calculeze cu precizie unghiuri și distanțe și să știe cum să scuipe rapid jetul de apă din gură în așa fel încât să își atingă ținta și să cadă insecta în apă chiar lângă el ca să o mănânce. Când zărește o insectă ia rapid poziția de tragere scoțând capul afară din apă și ochește aruncând un jet puternic de apă spre ea. Este un trăgător de elită. Peste 99% din tragerile lui își ating ținta. Este un foarte bun ochitor, are o precizie perfectă și un uimitor mod de a vâna insecte. Acest comportament și acest fel curios de a vâna fel de fel de insecte, i-au determinat pe oameni să-i dea numele de „pește arcaș” sau „pește pușcaș”.
Se practică și în lumea acestor pești „cleptoparazitismul” așa că peștele care vânează trebuie să stea aproape de suprafața apei, chiar sub insecta spre care își îndreaptă jetul de apă, iar ea să cadă în apă chiar lângă el ca să își poată apuca rapid prada și să nu i-o fure alții.
Peștii arcași, la fel ca toți peștii se înmulțesc prin icre. Înmulțirea are loc aproape de suprafața apei, căci acesta este locul lor preferat în care-și petrec aproape tot timpul. Femela depune circa 3 000 de icre plutitoare și în maxim 12 ore puietul va ecloza.
Acești pești arcași au abilități care ne uimesc:
- Știu să își aleagă ținta și să ia decizii rapide.
- Știu să calculeze cu precizie unghiuri și distanțe până la insecta pe care vor să o vâneze. Precizia direcției și a înălțării jetului de apă sunt remarcabile și țin într-un fel de… „calculul balistic” cu toate că peștele arcaș nu este nici rațional și nici conștient și asta ne uimește enorm.
- Știu să potrivească perfect puterea jetului de apă în funcție de mărimea insectei.
- Știu cum să aplice gravitația și să sară în sus, în afara apei, exact până la insecta pe care vor să o prindă și… o prind întotdeauna, când practică și acest gen de vânat.
- Știu cum să folosească refracția luminii și scot capul afară din apă, din cauză că în mediul lichid unghiul vizual este derutat de refracția acestuia, dar în aer văd exact pentru că au vedere binoculară. Să înțelegi legile fizicii la trecerea dintr-un mediu în altul, în cazul lor de la mediul acvatic în care trăiesc, la mediul aerian din care-și procură hrana și toate astea le faci fără să ai habar de știință, fiind doar un simplu pește arcaș, așa ceva este o minune a naturii greu de explicat.
- Știu să folosească apa ca pe o săgeată și să lovească foarte puternic ținta cu ea. Știu să o proiecteze cu o precizie uimitoare, folosind-o exact ca pe un „glonț lichid”, iată încă o minune greu de explicat. Și totuși unii dintre noi nu vor să recunoască existența Creatorului Divin, care așa a creat aceste animale și le-a înzestrat cu astfel de abilități.
Navigare în articole
Întâmpinarea Domnului numită în popor Stretenia sau Ziua ursului→