Plasticul afectează sănătatea animalelor marine

Fiecare dintre noi are un rol important în protejarea planetei care este casa noastră, a tuturor și cum o vom păstra, așa o vom avea. Plasticul aruncat de noi poate ajunge prin canalele de dejecție în mările și oceanele globului pământesc. Circa 13 milioane de tone de plastic ajung în oceane, fiind deversate prin conductele situate în zona de coastă. Plasticul odată ajuns în apa mărilor și oceanelor se descompune sub acțiunea valurilor, a vânturilor și a soarelui, iar particule mici de plastic pot fi duse de curenții marini în largul apelor.

Animalele marine se păcălesc și văzând fragmente de plastic frumos colorate, cred că sunt pești și le înghit. Plasticul frumos colorat poate fi confundat cu peștii, deci poate ajunge în intestinele lor. În multe țări ale globului cercetătorii privesc la microscop fragmente de plastic ajunse în corpul animalelor marine. Din cercetările efectuate până în prezent pe animale marine, care au fost pescuite, s-a descoperit că plasticul ajunge în intestinele lor.

 Dacă animalele marine înghit mai mult plastic și își umplu intestinele cu el, vor avea senzația de sătul, dar fără să aibă mâncarea necesară în intestine. Nu vor mai căuta hrană, dacă se simt sătule și vor muri de inaniție. Acest risc există!

Cercetătorii au constatat că microplasticul, adică particulele mici, sub 5 milimetri, blochează digestia și într-adevăr le dau animalelor marine senzația de sătul. Știința nu are încă dovezi că fragmentele de plastic, mai mici de 5 milimetri, afectează sănătatea peștilor, doar că le dau senzația că sunt sătule. Din câte se știe până în prezent, sănătatea oamenilor care consumă pești, nu este în pericol. Putem mânca pești, pentru că noi aruncăm intestinele lor și consumăm doar țesutul lor muscular.

Din cercetările făcute până în prezent rezultă că microplasticul înghițit de pești rămâne în intestinul lor, deci peștii sunt afectați, dar noi nu, pentru că aruncăm intestinele lor. Totuși oamenii de știință sunt îngrijorați de impactul plasticului asupra sănătății animalelor marine, deoarece plasticul continuă să ajungă în mările și oceanele globului în cantități din ce în ce tot mai mari. Acolo plasticul se degradează, se fragmentează, se descompune și cu timpul se transformă în nanoplastic, care este invizibil. Aceste particule minuscule, invizibile, sunt periculoase, pot penetra celulele și pot ajunge în țesutul muscular al peștilor și în organele lor. Deci în viitor nu se știe cum vor evolua lucrurile. Deocamdată nu există dovezi că ar fi un pericol real pentru noi, dar acest risc există. Există riscul ca plasticul să ajungă și în farfuriile noastre și să pătrundă și în corpul oamenilor care consumă astfel de animale marine. Acesta rămâne unul dintre ele mai mari motive de îngrijorare pentru noi, deoarece nu știm cu exactitate ce efect va avea microplasticul și nanoplasticul asupra peștilor.

În concluzie, haideți să spunem toți, cu hotărâre: ”Stop poluării cu plastic!” Putem să renunțăm la plasticul de unică folosință, care de multe ori ajunge la gunoi. Putem să ducem plasticul la reciclare și să nu-l mai aruncăm pe oriunde. Putem să nu mai lăsăm pungi, pahare și sticle de plastic pe nisipul de pe plajă. Putem să alegem materiale alternative și să folosim plastic cât mai puțin. Soluții există, dar trebuie să existe și bunăvoință din partea noastră.