Purici – caracteristici, curiozități și combatere

Puricele cel mai frecvent parazit extern întâlnit la câinii și pisicile noastre, este o insectă mică hematofagă. Corpul puricelui este mic (1,5-3,3 mm.) și lucios, de culoare neagră. Este acoperit cu fire mici de păr și țepi, înclinați spre spate, care-l ajută să se miște foarte ușor și să se strecoare prin locuri înguste. Corpul lui este de fapt o carapace chitinoasă de formă turtită care rezistă la presiune foarte mare. La cap puricele are ochi mari și simpli și un aparat bucal ca o trompă cu ajutorul căreia înțeapă pielea și suge sângele cu care se hrănește. Puricele are trei perechi de picioare, iar cele din spate sunt mult mai dezvoltate și adaptate perfect pentru sărituri.

Puricele nu are aripi, nu este o insectă zburătoare, dar săriturile lui sunt demne de invidiat. Este o curiozitate faptul că puricii fac sărituri foarte mari și reușesc să sară în plan vertical până la 18 centimetri, iar în plan orizontal până 33 centimetri, ceea ce este enorm dacă ne gândim la dimensiunile lor minuscule. Aceasta înseamnă că puricii sar de aproape 200 de ori mai mult decât lungimea lor. În comparație cu mărimea lor, puricii sunt cei mai buni săritori din tot regnul animal și au o forță de accelerație uimitoare care se poate asemăna cu a unei rachete spațiale. Dacă noi am putea sări de 200 de ori mai mult decât este lungimea noastră, am sări peste cele mai înalte blocuri. Pentru că sunt atât de buni săritori de aceea este și foarte greu să-i prindem, să-i omorâm și să scăpăm de ei, întrucât puricii sunt insecte foarte dăunătoare.

Puricii sunt răspândiți în toată lumea. Trăiesc ca paraziți pe corpul animalelor, în special al mamiferelor, căci se ascund ușor în blana lor. De la animalele de companie, ajung și la noi, se ascund în așternuturile noastre, în covoarele și tapițeria fotoliilor noastre. Își depun ouăle prin locurile ascunse și mai întunecoase și se înmulțesc. Femela purice poate depune în timpul vieții ei circa 800-1000 de ouă. Din ouă ies larve vermifuge foarte mici, care se transformă în pupe. Pupele se dezvoltă și după 10-12 zile devin purici adulți (vezi imaginea).

Toți puricii trăiesc pe spinarea gazdelor lor, căci le sug sângele în care găsesc substanțele nutritive necesare lor. Un purice poate să bea sânge, aproape de 15 ori mai mult decât greutatea lui, iar animalele pot suferi din această cauză de anemie. Și totuși, nu mușcătura puricelui este periculoasă, cu toate că produce mâncărime, uneori și iritații. Pericolul cel mare nu-l reprezintă mușcătura puricilor, ci faptul că odată cu mușcătura, prin intermediul salivei lor, pot transmite microbi, viruși și viermi paraziți. Dacă înțeapă un om bolnav ei transmit mai departe, celor pe care-i înțeapă ulterior, bacterii și viruși. Cea mai gravă infecție pe care au răspândit-o puricii în trecut este ciuma bubonică pe care au luat-o de la șobolanii infectați. Se cunosc cazuri când au transmis variolă și tifos. Deci trebuie să ne ferim de ei și să prevenim infestarea animalelor noastre cu purici. Dacă animalul nostru are purici, atunci și în casa noastră există purici și se impune cu necesitate o curățenie generală, folosind dezinfectanți. Putem să scăpăm de purici, dacă aspirăm bine locuința, insistând prin toate crăpăturile pardoselii, pe unde pot intra ouăle de purici, iar sacul din aspirator trebuie legat bine și apoi aruncat.

Printre metodele de combatere a puricilor se numără:

• Spălatul și aspiratul locuinței în mod regulat.
• Baia animalelor de companie.
• Spălarea culcușului animalelor de companie cel puțin odată pe săptămână și folosirea unui dezinfectant, mai ales dacă acestea ies afară la plimbare și vin în contact cu alte animale.
• Este bine să păstrăm prin dulapuri și chiar sub așternuturi frunze de nuc, de mentă sau lavandă, pe care puricii nu le suportă și fug de ele.
• Ne putem feri de acești ”inamici săritori” dacă atunci când, fiind în locuri aglomerate și simțind că ”ne-a pișcat un purice” primul lucru pe care îl facem când ajungem acasă, este să dezbrăcăm rapid hainele cu care am fost îmbrăcați și să le punem direct la spălat. Puricii mor în apă și evităm astfel înmulțirea lor. Tratarea și prevenirea infestării cu purici a câinilor și pisicilor noastre s-a îmbunătățit foarte mult de-a lungul anilor. În prezent dispunem de mijloace moderne de combatere a puricilor, iar medicul veterinar ne poate da sfaturi și în acest sens.