Suntem doar oameni… sau mai mult?

Noi, oamenii, suntem doar oameni sau… suntem mai mult de atât? Noi suntem singurele ființe din Univers în care a unit Dumnezeu laolaltă energii de jos pământești, de formă materială, statice și nelucrătoare, cu energii de sus, dumnezeiești, veșnic vii, active și bine lucrătoare, care fac parte din propriul Său Duh Dumnezeiesc.

Energia vie pe care ne-o dăruiește Dumnezeu, din Sine Însuși, este Veșnic Vie și regenerabilă. Se reface rapid pe măsură ce o consumăm. Pe o parte o vom da noi în afara noastră, o vom depune în lucrurile bune pe care le facem, iar pe altă parte o vom primi înapoi, direct de la Dumnezeu, în stare pură, autentică, originală, direct din Duhul Său cel Bun și Sfânt, ca să avem cu ce lucra în continuare. O singură picătură de Energie Veșnic Vie, Dumnezeiască, autentică, originală, abia ieșită din Dumnezeu, valorează mai mult decât toate comorile lumii pământești, pentru că este Har Dumnezeiesc, este Putere Dumnezeiască Atotputernică, originală, în stare pură. Cu astfel de energie putem facem absolut orice.

Dumnezeu picură în inimile noastre „Energie Vie” din Duhul Său Dumnezeiesc, din Oceanul Său de energie sfântă de formă caldă, luminoasă și plină de har, existent pretutindeni în jurul Său, dar ne-o dă numai pentru lucrurile de strictă necesitate. Inimile noastre omenești, zidite din atomi și molecule, la început sunt reci și învârtoșate, pentru că energiile din care sunt făcute ele sunt adunate în centrul lor sub formă de nuclee și sunt presate și cimentate natural în decursul unei vremi îndelungate, în care nu s-au mai mișcat deloc.

La aceste energii concentrate în ele la maxim, în propriile lor nuclee, dacă ajunge Lumina lui Dumnezeu, singura Lumină Veșnic Vie, dătătoare de viață, de Energie Vie Dumnezeiască, „se trezesc” din somnul cel greu, inconștient și nepăsător. Dumnezeu nu le trezește pe toate odată, ca să nu se strice alcătuirea noastră, deoarece vrea să ne păstrăm trupurile materiale, atâta vreme cât avem nevoie de ele. Trezește doar o parte din ele, cele care se află în centrul nostru, la nivelul inimii noastre conștiente, raționale, simțitoare de Dumnezeu și inteligente. Sufletul omului este energie vie suflată de Dumnezeu din Sine Însuși și dăruită omului pământesc, făcut din țărână, zidit din atomi și molecule. Sufletul omului este duh viu care face parte din Bunul și Sfântul Său Duh Dumnezeiesc, este energie vie, de formă caldă, luminoasă și plină de har.

Dacă pe măsură ce creștem și ne dezvoltăm ca ființe umane, ne dăm seama că Dumnezeu Se află „în noi” prin energiile Sale, suflate din Sine și dăruite nouă, vom trece cu recunoștință la ascultarea de Sfatul Său Părintesc și Dumnezeiesc și la îndeplinirea poruncilor sfinte, la facerea de lucruri bune și folositoare spre binele nostru și al celor din jur. Ne va da Bunul și Sfântul Duh Dumnezeiesc toată energia necesară lucrului pe care avem nevoie să-l facem, pentru a crește continuu și pentru a ne dezvolta ca energii vii, active și bine lucrătoare, cu adevărat „umane” așa cum ne vrea Dumnezeu.

Dacă nu înțelegem ce fel de energii avem în noi și cui îi datorăm starea sufletească atât de bună pe care o avem, înseamnă că o parte din noi încă mai doarme și nu s-a trezit întreaga noastră ființă omenească din „somnul” neștiinței și al necunoașterii lui Dumnezeu, Stăpânul Universului întreg.

Noi suntem înzestrați din naștere cu minte inteligentă, cu inimă simțitoare de natură vie, activă și bine lucrătoare și dacă vrea, Dumnezeu ne poate chema și pe noi la slujbă de natură îngerească. Dacă vrea, ne dă și nouă porunci de îndeplinit și lucrări de făcut sau vreo misiune sfântă, așa cum le dă sfinților îngeri cerești. În acest caz ne va trezi la lucrul cel bun „conștiința”, duhul nostru conștient, rațional, simțitor de Dumnezeu și inteligent, capabil să privească în „patru direcții simultan” și „să păzească” drumul care duce „direct la Dumnezeu”.

Despre conștiința noastră nu avem prea multe cunoștințe, dar știm că este cea mai superioară formă de gândire omenească. La o astfel de gândire ajungem abia când am crescut suficient și suntem deja în câmpul muncii ca lucrători pământești și ca paznici ai Creației Dumnezeiești, existente pretutindeni în jurul nostru (Facerea 2,15), dar nu suntem conștienți de această realitate și nu cunoaștem acest adevăr.

Omul pământesc făcut din țărână și din energie vie dumnezeiască, suflată de Dumnezeu din Sine Însuși, poate crește și poate ajunge la maturitate, la vârsta la care poate deveni un lucrător bun, un paznic al Creației Dumnezeiești, un înger de natură pământească. Având și el trup material pământesc, omul cunoaște foarte bine lumea de formă materială, zidită de Dumnezeu din energii concentrate în ele, în chip de atomi, molecule și celule vii. Dar având în el și energie vie dumnezeiască, suflată chiar de Dumnezeu din Sine Însuși, în fața noastră, omul poate simți și poate ști și cum este Dumnezeu și ce fel de Ființă este El, dar și cum sunt energiile Sale, cele veșnic vii, active și bine lucrătoare.

Dumnezeu știe când este vremea cea mai potrivită să ne trezească din somnul neștiinței și al necunoașterii adevărului referitor la propria noastră alcătuire energetică sufletească. Ne trezește cu Sfintele Sale Raze sau cu Sfânta și Dumnezeiasca Sa Suflare de Cuvânt, atunci când vrea ca noi să știm adevărul și despre lumea din jurul nostru și despre noi înșine și să simțim prezența Sa în noi. Dumnezeu vrea ca noi să înțelegem ce fel de ființe suntem și să ne străduim să intrăm în rândul lucrătorilor buni, al celor pe care-i alimentează continuu cu energie vie dumnezeiască direct din propriul Său Duh Dumnezeiesc.

Să sperăm că vom înțelege care energii din noi sunt cele mai bune și care ne ajută să urcăm la un nivel superior, să-L cunoaștem pe Dumnezeu și să ne străduim să ne asemănăm cu El, nu cu pământul pe care stăm. Dacă suntem făcuți din țărână pământească și din energie vie dumnezeiască, să ne străduim să fim buni și darnici, la fel ca Dumnezeu, să nu fim răi și lacomi la fel ca pământul pe care stăm. Să sperăm că vom înțelege care energii ne țin legați de pământul pe care ne aflăm pentru că sunt ale lui, sunt legate de el și ne leagă și pe noi de pământul pe care stăm, ca să fim și noi la fel ca el. La nivelul inimii noastre conștiente, raționale, simțitoare de Dumnezeu și inteligente, noi ne putem deschide sufletește spre Cel ce ne-a dat viață cu propria Sa Suflare Dumnezeiască și ne ține în viață prin energiile Sale. Nu pământul ne ține în viață prin energiile sale, ci Dumnezeu ne ține în viață prin energiile Sale, veșnic vii, active și bine lucrătoare.

Dumnezeu ne așteaptă cu dragoste infinită să deschidem dialogul cu El, să cerem ajutor la nevoie și să simțim ce fel de energii ne dă, să simțim că ne iubește și să avem încredere că ne va da întotdeauna cele mai bune energii ale Sale. Vrea să îndrăznim să apelăm la ajutorul Său cât mai des. Ceea ce cu trupul nostru material nu putem face, cu mintea noastră inteligentă, rațională, simțitoare de Dumnezeu și conștientă, putem face. Dacă ne coborâm cu mintea în inimă, la nivelul nostru central-sufletesc și dacă deschidem dialogul în mod conștient cu Dumnezeu pe calea rugăciunii noastre smerite, vom descoperi că putem inspira și aspira energie în noi chiar pe calea rugăciunii noastre. Ca urmare a rugăciunilor minții noastre smerite, adresate direct lui Dumnezeu, ne vom simți mai puternici, mai încrezători, mai apți de lucru, mai deschiși spre cooperare și conlucrare cu cei din jur și aceasta este dovada certă că Dumnezeu într-adevăr ne ajută. Oare noi, oamenii, suntem doar oameni sau… mai mult de atât?