Fiii lui Dumnezeu suntem toți oamenii, dar numai unii dintre noi mai au chip treimic, la fel ca Tatăl Nostru. Mulți dintre noi și-au pierdut puterile cu care ne-a înzestrat Dumnezeu din prima clipă a vieții noastre ca ființe vii de natură omenească (Facerea 2,7).
Felul în care a hotărât Dumnezeu să ne facă pe noi, oamenii, este unic și inconfundabil. Suntem singurele ființe vii din întregul Univers care suntem făcuți din țărână pământească și din Energie Vie Dumnezeiască, suflată chiar de Dumnezeu, din Sine Însuși, în fața noastră.
Felul în care ne-a făcut Dumnezeu pe noi, oamenii, arată clar că vrea să existe pe pământ, la nivelul energiilor concentrate în ele, o ființă vie, care să se asemene cu Sine, să existe o ființă pământească de natură dumnezeiască.
Duhul lui Dumnezeu ne ajută enorm, pentru că El este Energia de fond a spațiului, El este Energia de bază a Creației, El este Energia de temelie a celor zidiți de Dumnezeu după chipul și asemănarea Sa divină. Noi avem o alcătuire bună care arată clar că suntem treimi: pământești, cerești și dumnezeiești.
Noi suntem deopotrivă și ființe pământești cu trupuri materiale de formă grosieră, suntem și ființe cerești cu suflete transparente, suntem și ființe dumnezeiești de o bunătate rară, gata să ajutăm pe cei din jur care au nevoie de ajutor. Avem în noi și energii concentrate în ele în chip de atomi și molecule, adică ”țărână”. Avem în noi și energii „suflate” de Dumnezeu din Sine, de formă creatoare, luminătoare și bine lucrătoare, care sunt vii, active și trezesc în noi toate energiile forțele și puterile cu care suntem înzestrați. Noi putem să fim lucrători foarte buni, cu condiția ca în adâncul sufletului nostru energetic omenesc să fim „legați ” de Dumnezeu în permanență, ca să ne asigure și nouă energia necesară, exact așa cum le-o asigură și sfinților îngeri cerești. Va fi bine de noi și vom putea deveni lucrători buni, dacă avem grijă să nu rămânem în noi fără energie sfântă dumnezeiască, doar cu țărâna pământului, doar cu atomii și moleculele lui.
În inimile noastre iau naștere dorințe arzătoare, sădite de Dumnezeu, ca niște flăcări vii vâlvâitoare, care ne luminează mintea, ne asigură și energia necesară lucrului nostru și ne ajută să facem lucruri bune și folositoare, să înțelegem și rostul și necesitatea lor. Cu timpul ne vom obișnui să lucrăm în acest fel și ne vom da seama că noi suntem lucrătorii pământului pe care stăm, nicidecum animalele lui.
Cine iese la lucru, în spațiul din jur, pentru a îndeplini dorințele bune sădite în noi de Dumnezeu, va descoperi că are puterea de a le îndeplini și că este plin de energie vie dumnezeiască, de formă caldă, luminoasă și sfântă, plină de har creator și de multă putere de muncă. Așa am fi toți oamenii dacă am ieși la lucru pentru a îndeplini dorința lui Dumnezeu și Poruncile Sale Sfinte, date prin intermediul Sfintei Sale Suflări. În Suflarea lui Dumnezeu noi avem tot ce ne trebuie pentru lucrul nostru. Ar trebui să cunoaștem toți acest adevăr, ca să putem intra toți în rândul lucrătorilor buni, al celor care îndeplinesc dorințele și poruncile lui Dumnezeu.
Am vedea cu ochii noștri ce lucruri bune încep să iasă din mâinile noastre și ce mulțumiți sunt cei din jur că suntem lucrători buni. Am vedea ce chip frumos căpătăm dacă ne umple Dumnezeu sufletul cu energie sfântă din Duhul Său și nu ne lasă numai cu energia fizică pământească a atomilor din noi.
Aceia dintre noi care au în ei un suflet rece, întunecat, păcătos și nemernic, de formă egoistă și egocentrică, de formă grosieră și grosolană, concentrată în sine și bădărană, bazat pe interese personale, au un comportament deviat de la normal, asemănător animalelor pământești zidite din atomi și molecule (țărână). Despre acest „gen” de oameni egoiști și materialiști nu se poate spune că „sunt fiii lui Dumnezeu”. Ei nu se poartă ca fii ai lui Dumnezeu. Fii sunt și ei, dar, denaturați, stricați, cu un comportament deviat de la normal. Ei nu sunt darnici, miloși și generoși, gata să ajute pe cei din jurul lor care au nevoie de ajutor. Ei nu au în inimile lor iubire curată. Iubirea lor a fost denaturată și deformată de sentimentele lor egoiste, care de cele mai multe ori sunt și materialiste.
Oamenii de formă egoistă se aseamănă cu pământul de sub picioarele lor, cu giganticul colos de piatră cosmică, făcut de Dumnezeu în ziua a doua de creație, pe care l-a numit „uscat” sau ”pământ”. Una este să ai suflet dilatat sub acțiunea căldurii iubiri curate și cu totul alta este să ai sufletul contractat sub acțiunea răcelii provocată de absența iubirii. Sunt întorși pe dos acest gen de oameni. Una este să fi „fiu al lui Dumnezeu” plin de iubire curată, de energie divină de formă caldă, luminoasă și sfântă, dilatată și revărsată în afara trupului tău material. Cu totul alta este să fi „fiu al pământului cosmic” pe care stai, să ai în tine doar energii pământești de formă grosieră, solide, lichide și gazoase și să te bazezi numai pe ele. Diferența este enormă.
Cine vrea să afle mai multe informații, poate citi partea a doua a articolului publicat în site-ul nostru, accesând linkul următor: Fiii lui Dumnezeu – Creația Unică a Tatălui – Partea a doua
Navigare în articole
Fiii lui Dumnezeu – Creația Unică a Tatălui. Partea a doua→