Apostolul Pavel ne îndeamnă să ne rugăm neîncetat. Nu există un timp anume pentru rugăciune, pentru dialogul cu Dumnezeu, ci ne rugăm ori de câte ori simțim nevoia să stăm de vorbă cu El. Dumnezeu ne dă viață, ne dă energie vie dumnezeiască, ne luminează mintea, ne trezește la lucrul cel bun conștiința, aprinde în inimile noastre dorințe comune, divino-umane, pe care să le îndeplinim împreună și om și Dumnezeu, să fie o sinergie, o conlucrare continuă și să devenim buni lucrători.
Viața este Dar Divin, dar să nu întrerupem legătura cu Dumnezeu dacă vrem să avem energie vie dumnezeiască în noi și să ne bucurăm de viață la infinit, să devenim nemuritori. Legătura cu Dumnezeu este vitală pentru noi, deoarece suntem făcuți din țărână pământească, dar și din energie vie dumnezeiască, suflată din Sine Însuși în fața noastră. Dacă Dumnezeu nu ar fi suflat energie vie din Sine Însuși în fața noastră și dacă nu ne-ar fi dăruit viață de natură dumnezeiască, noi nu am fi putu deveni ființe atât de inteligente, raționale, simțitoare și conștiente de starea noastră reală și de puterile pe care le avem: fizice trupești, psihice sufletești și harice duhovnicești.
Când omul crește suficient și ajunge la maturitate, Dumnezeu îl pune în Grădina cea din Eden, dar de astă dată ca lucrător și ca paznic al ei (Facerea 2,15). Acesta este momentul în care îi dă omului pământesc Sfatul Său Părintesc și Dumnezeiesc și îi descoperă ce poate face cu puterile pe care i le-a dat, dar și ce să nu facă, dacă vrea să nu i se strice alcătuirea bună pe care o are și să se bucure de viață la infinit (Facerea 2,16-17).
Ceea ce s-a întâmplat cu primul om se întâmplă cu toți oamenii, care se nasc pe pământ cu trup material zidit din atomi și cu sufet viu în ei suflat și insuflat de Dumnezeu. Trupul nostru material este făcut din țărână, dar sufletul nostru omenesc, este viu, este făcut din energie divină, suflată chiar de Dumnezeu din Sine Însuși. De aceea Dumnezeu ne sfătuiește ce să facem și ne ocrotește, are grijă de noi ca un Părinte Bun și Iubitor. El ne consideră fiii Săi care se nasc din țărână pământească, dar și din energie vie dumnezeiască.
Dumnezeu i-a dăruit omului cea mai bună alcătuire posibilă. Ne-a înzestrat cu cele mai mari puteri din lume, încă din prima clipă a vieții noastre ca ființe vii, active și bine lucrătoare, de natură omenească (Facerea 2,7). Dacă avem grijă de noi să nu ni se strice alcătuirea bună pe care ne-a dat-o și mai ales să nu ne pierdem puterile sfinte dumnezeiești, cele suflate din Sine Însuși, avem toate șansele să ne ridicăm pe trepte superioare, să ajungem la un nivel de dezvoltare foarte înalt și să devenim ființe nemuritoare.
Avem această posibilitate, dar numai dacă avem grijă să nu ne pierdem puterile sfinte dumnezeiești, pentru că ele sunt veșnic vii, harice și atotputernice și ne țin în viață la infinit. Trebuie să avem grijă să nu rămânem în noi doar cu puterile cele fizice pământești ale țărânii, pentru că ele aparțin pământului cosmic pe care ne aflăm,, acestei gigantice pietre moarte numite de noi planetă sau corabia noastră astrală. Există riscul să ne comportăm la fel ca animalele pământești, dacă ne pierdem puterile sfinte dumnezeiești și rămânem în noi doar cu țărâna trupului nostru material pământesc. Acest risc există!
Acest risc nu există atâta timp cât sufletul nostru omenesc este legat de Dumnezeu în permanență și ne hrănește cu energie vie din Sine. Ne-a înzestrat Dumnezeu cu puteri care să ne apere și să ne ajute să nu se întrerupă legătura noastră cu El nici o clipă. Din momentul în care vom întrerupe legătura cu Dumnezeu, Dătătorul de viață, de energie vie dumnezeiască, ne putem lua ”adio” de la viață veșnică și de la posibilitatea de a deveni nemuritori.
Singurele energii din lume care ne pot ajuta să trăim veșnic și să fim vii, activi și buni lucrători, așa cum avem noi nevoie să devenim, sunt energiile cele sfinte duhovnicești, care fac parte din propriul Său Duh Dumnezeiesc. Dacă ne dăruiește Dumnezeu și nouă energii sfinte, din propriul Său Duh Dumnezeiesc, care să ne ajute să facem lucruri bune și folositoare, să intrăm în rândul lucrătorilor buni, există posibilitatea ca nouă să ne placă acest gen de viață. Există posibilitatea ca noi să optăm pentru acest gen de viață și să-l preferăm, să-l dorim, să-l cerem chiar noi de la Dumnezeu și să-L rugăm să ni-l dea. Există posibilitatea să cerem noi porunci de îndeplinit și lucrări de făcut, de bunăvoia noastră și nesiliți de nimeni,
Dumnezeu se bucură dacă noi vrem să intrăm în rândul lucrătorilor buni, mergând pe calea ascultării de Cuvântul Său și a împreună lucrării cu Duhul Său. Se bucură Dumnezeu dacă vede că noi vrem să îndeplinim porunci sfinte și ne străduim din toate puterile noastre să facem lucruri bune și folositoare spre binele tuturor ființelor din jurul nostru, pentru că vrea să existe pe pământ astfel de lucrători. Ne va ”mângâia” cu sfintele și dumnezeieștile Sale Raze și din momentul acela ne va ”lega” de Sine definitiv, căci noi vom simți căldura iubirii Sale și prezența Sa în noi.
Vom avea asigurate cele mai bune condiții de lucru, ca să nu ne lipsească nimic și să ne placă acest gen de viață, pe care îl creează în mod special pentru noi, pentru fiecare om care se deschide pe sine însuși spre Dumnezeu și cere de lucru. Vrea ca și pământul să aibă îngerii lui, așa cum și cerul are îngerii lui. Dacă avem grijă să nu se întrerupă legătura noastră cu Dumnezeu și dacă mergem pe calea ascultării de Cuvântul Său, lucrători buni vom fi și îngeri vom deveni. Ne vom bucura de viață la infinit, căci știe Dumnezeu cum să potrivească lucrurile ca să fie bine pentru fiecare dintre noi.
Navigare în articole
Din țărână și har: cum ne transformă ascultarea în ființe îngerești→