Sufletul și cele două stări ale sale

Mulți dintre noi vor să pară mari, dar sunt mici, vor să pară deștepți, dar sunt încuiați în propriul lor trup material pământesc și sunt reduși doar la nevoile lor personale, pe care le simt și le știu. Pentru ei sunt deștepți, dar pentru alții nu, pentru că se cunosc pe ei înșiși, dar pe alții nu. Nu poți să-i judeci pe cei din jurul tău după ceea ce simți tu în interiorul tău, în sufletul sau în trupul tău. Nu ai de unde să ști ce simt ei în sufletul și în trupul lor, la nivelul lor energetic interior și material exterior.

Noi suntem înzestrați cu trupuri materiale pământești, dar avem și suflete vii cerești de natură harică duhovnicească, dăruită nouă chiar de Dumnezeu, din propriul Său Duh Dumnezeiesc. Fiecare om este înzestrat la fel, cu aceleași daruri dumnezeiești, dar depinde câtă grijă are fiecare om de darurile sale, cu care este înzestrat.

Sufletul viu din noi este duh sfânt și face parte din Duhul Sfânt Dumnezeiesc. De aceea el este viu, este activ și bine lucrător. El pompează energie vie prin vasele noastre sanguine, reflectă spre scoarța noastră cerebrală raze sfinte de Lumină Divină și ne trezește la lucru conștiința. Conștiința este duhul nostru conștient, rațional, simțitor de Dumnezeu și inteligent, de natură îngerească, cu care ne-a înzestrat Dumnezeu în momentul în care am crescut suficient și am ajuns la maturitate, am intrat în Câmpul Muncii ca lucrători pământești și ca paznici ai Creației Dumnezeiești, existente pretutindeni în jurul nostru.

Când vrea Dumnezeu, când știe El că am crescut suficient și că putem să participăm și noi la lucrările pe care le fac sfinții îngeri cerești la suprafața pământului cosmic pe care ne aflăm, atunci ne cheamă și pe noi la lucru. Atunci ne dă și nouă câte o poruncă de îndeplinit și câte o lucrare de făcut, dar nu ne lasă singuri și ne pume sub controlul sfinților îngeri, ca să nu-I stricăm frumusețe de Creație. Ne ”îmbracă” și pe noi în energie divină din propriul Său Duh Dumnezeiesc, la fel ca pe sfinții îngeri cerești, ca să avem și noi ”conștiință de sine” să ne simțim propriile energii pe care le avem și să știm exact pe ce fel de energii ne bazăm atunci când facem un lucru.

Ne cheamă Dumnezeu și pe noi la ”slujbă de îngeri”, dar numai pe aceia care au ajuns la maturitatea de gândire și de simțire și sunt capabili să simtă în ei prezența sau absența Sa Divină. Omul ajuns la maturitate poate să facă o deosebire clară, sigură și precisă între starea cea bună duhovnicească și sfântă și starea cea rea, materială și egoistă.

Starea cea bună, duhovnicească și sfântă, este starea în care avem sufletul mare și frumos, cald, sfânt și luminos, revărsat în afara trupului nostru material pământesc și suntem darnici, miloși, generoși, deschiși spre cooperare și conlucrare cu cei din jur, gata să participăm și noi la toate lucrările sfinte pe care le face Dumnezeu pretutindeni la nivel universal. Așa arată sufletul unui om normal, capabil să intre în Câmpul Muncii ca lucrător pământesc. 

Starea cea rea, materială și ”materialistă”, este starea în care avem sufletul mic, meschin și egoist închis în propriul său trup material pământesc, din cauză că nu îi place să meargă pe calea ascultării de Sfatul Părintesc și Dumnezeiesc. Vrea să fie lăsat liber să facă ce vede că fac și celelalte ființe din jurul lui, aflate la același nivel de dezvoltare ”mintală” la fel ca el și care sunt ”de seama lui”. Ca să nu cădem la nivelul animalelor pământești, din jurul nostru, ne dăruiește Dumnezeu ”părinți trupești”, care să ne ajute să creștem și să ne pregătească pentru viață.

 Starea cea bună, duhovnicească și sfântă, este starea în care suntem plini de energie divină, de formă caldă, luminoasă și plină de har. Starea cea rea, materială și egoistă, este starea în care omul este închis în sine însuși, în propriul său trup material pământesc, redus la propriile sale nevoi personale: trupești, sufletești și duhovnicești. Care dintre aceste două feluri de stări ni se pare mai bună?

Bineînțeles că mai există și o stare de mijloc, intermediară, care le îmbină și le combină pe ambele, le unește și le echilibrează perfect, dar fără ajutorul lui Dumnezeu nu poate nimeni să meargă pe o astfel de cale, dreaptă ca o Rază de Soare. Dacă ne luminează Fiul lui Dumnezeu, Sfânta Lumină Dumnezeiască și ne arată drumul drept înainte, către Dumnezeu, în acest caz este posibil să urce și un om pământesc la cer, la starea de înger, știut fiind că toți sfinții îngeri poartă numele de ”fiii lui Dumnezeu”.

Sfatul lui Dumnezeu, dat strămoșului nostru Adam, de a nu mânca din ”Pomul Cunoștinței Binelui și Răului”, din care dacă vom mânca, ”vom muri negreșit” (Facerea 2,16-17), nu l-am respectat. Am mâncat deja și cunoaștem ambele feluri de stări sufletești: și starea duhovnicească de natură cerească și starea materială de natură pământească. Cunoaștem și iubirea și ura și bunătate și răutatea și blândețea și mânia și bucuria și întristarea și fericirea și nefericirea și nădejdea și deznădejdea și bogăția și sărăcia și starea cea bună duhovnicească și sfântă și starea cea rea și egoistă și comportamentul frumos de natură îngerească și comportamentul urât de fiară sălbatică și crudă. Cunoaștem extremele firii noastre omenești. Dacă am fi ascultat de Dumnezeu, ne-ar fi condus în permanență prin viață Fiul Său, Sfânta Lumină Dumnezeiască și am fi mers pe calea de mijloc, pe Calea Împărătească, cea bună și dreaptă. Aceasta este calea pe care a mers Domnul Iisus Hristos, Mântuitorul nostru și ne-a arătat că se poate. Pe această cale ne îndeamnă să mergem și noi, dar numai cu ajutorul Său.

Dacă vrem să ne salvăm de la moarte și să revenim la viață, la starea cea bună sufletească de natură duhovnicească, atunci să facem ce ne învață Domnul Iisus Hristos, Învățătorul, Luminătorul, Salvatorul și Mântuitorul nostru că El este într-adevăr Fiul lui Dumnezeu. Să aplicăm în practică învățăturile Sale și la nevoie, la greu, în situații dificile, dramatice pentru noi, să-I cerem degrabă Ajutorul. Ne vom convinge de dumnezeirea Sa pentru că de astă dată va veni la noi, ca un Adevărat Dumnezeu. Ne va lumina mintea cu Lumina Sa Dumnezeiască, ne va aprinde în inimi flacăra iubirii curate și sfinte și ne va trezi conștiința la lucrul cel bun, de natură îngerească. Ne vom convinge definitiv de dumnezeirea Sa, văzând Lumina Sfântă Dumnezeiască ce se revarsă peste noi și simțind în inimi căldura dulce și plăcută a prezenței Sale.

Mai deoparte depinde de noi, de fiecare om în parte, de cât de mult dorește și se străduiește să câștige măcar ”o picătură de Apă Vie” din Oceanul lui Dumnezeu. Oceanul lui Dumnezeu este Oceanul Primordial de la nivel universal, este de fapt Câmpul Său Energetic Divin și este plin de energie sfântă harică și atotputernică ”suflată” chiar de Dumnezeu din Sine Însuși.

Dacă înțelegem această realitate, vom pricepe și ce fel de energii avem în noi, atât în trupul nostru material făcut din țărână, cât și în sufletul nostru ”suflat” de Dumnezeu din Sine. Vom înțelege și care sunt energiile cele bune și care sunt cele rele din noi. Vom ști pe care să ne bazăm și de la Cine să cerem ajutor în caz de nevoie.

Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeul miluiește-ne pe noi păcătoșii! Ajută-ne să revenim la normal, să ne recăpătăm starea cea bună! Te rugăm! Te implorăm! Ajută-ne Doamne!