Cea mai mare bucurie o trăim atunci când simțim căldura dulce și plăcută a iubiri curate și sfinte în adâncul inimilor noastre, ca semn că Dumnezeu Însuși Se pogoară la noi, prin intermediul energiilor Sale. Noi primim energie divină prin Sfintele Raze Dumnezeiești și avem astfel asigurată toată energia necesară și vieții noastre și lucrului pe care îl facem. Prin intermediul Sfintelor Sale Raze, Dumnezeu ne luminează mintea, ne încălzește inima, ne trezește la lucrul cel bun conștiința și îi dă sufletului nostru energia necesară ca să aibă și el ce să dea mai departe celor care depind de el.
Dacă vrea, Dumnezeu ne poate vorbi și nouă din înaltul cerului, la fel cum le vorbește și sfinților îngeri cerești și ne poate sfătui ca un Părinte Bun și Iubitor (Facerea 2,16-17). Dacă ascultăm de Sfaturile Sale Părintești și Dumnezeiești și le aplicăm în practică, în viața noastră de zi cu zi, vom intra în rândul lucrătorilor buni, al celor care poartă numele de îngeri.
Dumnezeu vrea să existe și o ceată de îngeri cu trupuri materiale pământești, care să aibă sufletul plin de energie divină de natură sfântă, atotcreatoare și atotputernică. Dacă vom reuși să ne umplem sufletele de energie divină din Duhul Sfânt Dumnezeiesc și să ne umplem și trupurile materiale cu astfel de energii sfinte, vom reuși să facem, pe pământul pe care ne aflăm, lucruri care vor intra în categoria ”minuni”. Va avea și pământul îngerii lui, ființe darnice, miloase și generoase, cu suflet mare și frumos, cald, sfânt și luminos. Așa vrea Dumnezeu să fim noi, toți oamenii.
Dacă vom reuși să fim așa cum ne vrea Dumnezeu, ne vom bucura de viață la infinit. Nu se va termina niciodată energia sfântă din noi, deoarece ne-o va reînnoi Dumnezeu continuu. Pe o parte o vom depune noi în lucrurile bune pe care le facem, iar pe altă parte ne-o va da Dumnezeu înapoi, ”cu vârf și îndesat”, adică mult mai multă decât am dat. În astfel de condiții bineînțeles că omul va crește continuu și se va simți din ce în ce tot mai puternic, dar și mai înțelept, căci va dobândi o bună experiență de viață.
Când oamenii ajung la maturitate, Dumnezeu alege dintre ei pe câte unii și le dă porunci de îndeplinit, le dă lucrări anume de făcut, le dă misiuni sfinte, dar le dă și putere mai multă.
Îl avem ca exemplu pe Moise prorocul și am văzut ce puteri mari i-a dat Dumnezeu ca să poată să scoată poporul evreu din robia egiptenilor. Am văzut că la rugămintea lui Moise Duhul Sfânt a despicat în două apele Mării Roșii și poporul evreu a trecut de pe un mal pe altul. Astfel de minuni nu pot fi făcute de oameni, ci doar de Duhul lui Dumnezeu. Oamenii însă le pot cere, se pot ruga, pot implora ajutorul lui Dumnezeu. La rugămintea lor, la cererea lor, adresată direct lui Dumnezeu, Duhul Sfânt Se pogoară pe pământ și face minuni. Îi salvează pe oameni din situații aparent imposibile. La Dumnezeu totul este posibil.
Câtă vreme omul se simte puternic și apt de lucru, nu cere ajutor de la nimeni și se bazează pe puterile lui proprii. In viața noastră se pot ivi și situații dramatice (accidente, boli, calamități naturale, atacuri ale altor popoare) în care ne putem confrunta cu probleme care depășesc puterile noastre omenești și atunci ce vom face? Dacă noi nu știm că suntem ”legați” de Dumnezeu în adâncul nostru, la nivel central sufletesc și că prin noi circulă continuu energii sfinte, harice și atotputernice, care ne pot ajuta enorm, nu vom ști la Cine să apelăm în caz de nevoie. Dar dacă știm ne putem salva cerând ajutorul lui Dumnezeu. Ne poate ajuta în multiple feluri, iar dacă vrea face și minuni.
Dumnezeu ne dăruiește din Sine Însuși energii sfinte, care să ne ajute continuu și să ne asigure energia necesară și vieții și lucrului pe care avem nevoie să-l facem. Chiar dacă noi nu simțim energiile sfinte cele pe care ni le dăruiește Dumnezeu din Sine, asta nu înseamnă că nu ne ajută.
Dacă noi nu știm că suntem ”ținuți în viață” de Dumnezeu ”prin energiile Sale”, pe care le ”toarnă” continuu în inimile noastre, nu vom ști că energiile noastre fizice trupești și psihice sufletești, sunt egale cu ”zero” dacă nu mai primim și energii sfinte dumnezeiești. Dacă se supără Dumnezeu pe noi și nu ne mai dă energie vie dumnezeiască din Sine Însuși, ce vom face numai cu țărâna din noi? Sufletul nostru nu va mai sufla din el energie în afara sa, pentru că nu va mai avea ce să sufle din el și să dea. Trupul nostru material, fără energia pe care i-o dă sufletul lui energetic, care-l însuflețește și pe el, nu se va mai putea mișca, va încremeni ca o ”stană de piatră”.
Este enormă bucuria sufletului nostru omenesc atunci când simte că ne ajută Dumnezeu, iar el este plin de energie divină de se revarsă și în afara lui. Sufletului este fericit atunci când își simte inima plină de căldura dulce și plăcută a iubirii curate și sfinte, ca semn sigur al prezenței lui Dumnezeu în noi. Bucuria și fericirea noastră sufletească sunt atât de mari în astfel de momente sublime încât sufletul ”nu-și mai încape în piele” de bucurie și se revarsă în afara lui, în afara trupului material, în spațiul din jur.
În astfel de momente sublime se vede în jurul omului o coroană solară de o frumusețe rară, un fel de aură duhovnicească de natură îngerească, un fel de câmp energetic personal, de formă caldă, luminoasă și sfântă. Având omul în jurul lui o astfel de ”îmbrăcăminte” de natură sfântă, harică și atotputernică, bineînțeles că nu se mai poate apropia de el nimeni și nimic, fără voia lui Dumnezeu, care ne apără în acest fel atât de minunat.
Haină de protecție divină are omul pământesc în jurul lui, dacă are sufletul mare și frumos, cald, sfânt și luminos. Vai de omul cu suflet mic, meschin și egoist, material și materialist! Vai de el săracul! Bucurie mai mare decât bucuria sufletească a omului care se simte plin de energie sfântă, harică și atotputernică, nu există. Aceasta este cea mai mare bucurie a omului.
Navigare în articole
Salutul ”Hristos a înviat!”→