Ce fel de ființe suntem noi? Ne asemănăm cu Dumnezeu sau cu pământul cosmic pe care stăm? Iată câteva întrebări la care răspunsul depinde de fiecare om, de felul în care se simte el pe sine însuși. Dacă nu știm cât de importantă este legătura noastră permanentă cu Dumnezeu și dacă ne-am bazat numai pe energia fizică din trupul nostru material, pe care îl vedem, îl pipăm și știm că îl avem, ne-am obișnuit să ne comportăm și noi la fel ca celelalte făpturi pământești din jur. Însă nu am descoperit că noi nu suntem doar materiali, ci mai avem și alt fel de energii în noi, care sunt invizibile și fac parte din lumea cerului sau chiar din lumea Duhului lui Dumnezeiesc.
Ar trebui să știm că noi nu suntem făcuți numai din țărână pământească, ci avem și energie vie dumnezeiască, dăruită nouă chiar de Dumnezeu, din Sine Însuși, în chip de Suflare a Sa Dumnezeiască. În Suflarea Sa Dumnezeu ”pune ce vrea” pentru fiecare om, care se naște pe pământ.
Dumnezeu este o singură Ființă, dar întreit în persoane și tot ce suflă din Sine și dăruiește cuiva, are chip de treime. Și ce a suflat și ne-a dăruit nouă, fiecărui om, care se naște pe pământ, are chip de treime. De aceea noi, oamenii, deși suntem făcuți din țărână pământească, avem și energie vie dumnezeiască, în chip de treime: creatoare, luminătoare și lucrătoare, potrivit nevoilor noastre reale, de creștere și de dezvoltare ca ființe vii, active și bine lucrătoare, de natură umană (Facerea 2,7).
Avem o alcătuire perfectă pentru o ființă care se naște din țărână și din energie divină. Dacă am avea grijă de noi să ne păstrăm această alcătuire și să nu ne pierdem nici una dintre puterile cu care ne-a înzestrat Dumnezeu, noi am putea să devenim îngeri pământești, niște ființe de o frumusețe rară. Am avea suflete mari și frumoase, calde, sfinte și luminoase, revărsate în afara trupului nostru material, exact ca un fel de coroană solară în jurul nostru. Am fi într-adevăr adevărați „fii” ai lui Dumnezeu, ”fii” ai Soarelui Veșnic Viu din centrul Universului, pentru că aceasta este alcătuirea ce ne-a fost dată.
Faptul că noi ne bazăm doar pe energia fizică din trupul nostru material pământesc și uităm sau nici măcar nu știm că avem și puteri sfinte dumnezeiești, aceasta face ca noi să ne comportăm asemenea făpturilor materiale din jurul nostru.
Oare de ce i-a dat Dumnezeu omului Adam ca ”misiune de îndeplinit” să pună nume tuturor animalelor pământești (Facerea 2,19)? Rostul acestei misiuni era ca Adam să cunoască lumea de natură pământească și să observe din ce fel de energii sunt zidite corpurile lor. Dumnezeu voia ca Adam să observe și să descopere că el, pe lângă atomii din trupul lui material pământesc are și duh sfânt din Duhul Sfânt Dumnezeiesc și să înțeleagă că el are energie sfântă harică dumnezeiască în el, singura energie din lume care este veșnic vie, veșnic activă și bine lucrătoare. Asta voia Dumnezeu să observe Adam și să descopere că el are duh sfânt de natură veșnic vie, dumnezeiască și deci el este alt fel de ființă, total diferită de animale. Taina duhului sfânt din om, voia Dumnezeu să o descopere Adam și să înțeleagă că el nu este doar materie, ci poartă în sine energie divină, veșnic vie, harică și atotputernică.
Adam a pus nume tuturor animalelor pământești și a observat că nici un animal nu se aseamănă cu el, deci printre ele, el nu și-a găsit o pereche. Însă Adam nu a reușit să descopere cine l-a ajutat pe el să pună nume tuturor animalelor pământești, fără să greșească nimic. Cine l-a ajutat să le pună exact numele pe care deja le aveau ele, de când au fost făcute de Dumnezeu? Cine a fost de față în momentul în care a făcut Dumnezeu toate animalele și știe exact ce nume are fiecare animal și i le-a spus și lui? Cine? Bineînțeles că Duhul Sfânt, dar Adam nu a înțeles și nu a descoperit acest adevăr. Duhul sfânt ca prezență interioară în om, ca interfață între om și Dumnezeu, a rămas necunoscut.
Cartea Facerii ne informează doar că ”pentru Adam nu s-a găsit ajutor de potriva lui” (Facerea 2,20). Adam nu a găsit nici un animal care să se asemene cu el. Și totuși Adam nu a înțeles că are și el duh sfânt din Duhul lui Dumnezeu, are în el energie vie harică dumnezeiască, de natură treimică, iar animalele nu au. Adam nu a descoperit că duhul viu din el i-a șoptit lin și domol numele fiecărui animal, pe care îl vedea în spațiul din jur și în felul acesta a cunoscut toată lumea pământească. Adam nu a înțeles că pe el l-a ajutat în permanență Duhul Sfânt și că acesta este ”Ajutorul omului”.
Pentru ca Adam să descopere și lumea cerească a sfinților îngeri și să afle adevărul că el a fost ajutat de Duhul Sfânt, ”a adus Domnul Dumnezeu asupra lui Adam somn greu; și, dacă a adormit, a luat una din coastele lui și a plinit locul ei cu carne. Iar coasta luată din Adam a făcut-o Domnul Dumnezeu femeie și a adus-o la Adam” (Facerea 2,21-22).
A recunoscut-o Adam și a știut ”fără să-i spună nimeni” că ea se aseamănă cu el, se potrivește cu el și că este ”os din oasele lui și carne din carne lui”. A știut și ce nume i-a pus Dumnezeu în momentul în care a făcut-o și a numit-o și Adam tot cu numele de ”femeie”. Chiar dacă Adam dormea somn greu, el a știut că femeia este luată din el și că el este bărbatul ei (Facerea 2,23).
De unde a știut Adam toate acestea? El dormea somn greu. Când trupul nostru material doarme și se odihnește, pe timpul nopții, duhul viu din noi, cel care face parte din Duhul lui Dumnezeu, nu doarme, ci ne veghează somnul, are grijă de noi și ne păzește. El vede tot ce se întâmplă. Vede și ce face Dumnezeu, pentru că el la origine, este duh sfânt și aparține Duhului lui Dumnezeu, de care nu se desparte niciodată, chiar dacă ne ajută și pe noi.
De aceea duhul viu din noi se află în centrul nostru și este ”interfață” între Dumnezeu și noi. El nu aparține pământului pe care stăm, nu ne aparține nici nouă chiar dacă ne ajută enorm, ci aparține lui Dumnezeu. De aceea duhul din noi este sfânt, este veșnic viu, veșnic activ și bine lucrător și ne ajută și pe noi să ne mișcăm potrivit nevoilor noastre reale, de creștere și de dezvoltare umană. Această taină a duhului sfânt din om este revelația identității noastre divine. Fără duh sfânt în noi, am fi asemenea animalelor pământești.
Alcătuirea noastră este atât de diferită de alcătuirea animalelor încât se miră de noi și sfinții îngeri cerești, neștiind ce fel de ființe suntem. Realitatea este că noi ne asemănăm și cu sfinții îngeri cerești, deoarece avem duh sfânt din Duhul lui Dumnezeu, dar ne asemănăm și cu animalele pământului pe care stăm, pentru că avem în noi și țărână pământească (atomi și molecule) din el.
Iată ce ființă interesantă este omul! Ce bine ar fi dacă am merge pe calea ascultării de Sfatul lui Dumnezeu și ne-am comporta și noi la fel ca sfinții îngeri cerești, pentru că îngeri am fi și noi, chiar dacă avem și trupuri materiale pământești. Ce bine ar fi! Oare chiar nu ne putem schimba comportamentul și să mergem și noi pe calea ascultării de Dumnezeu?
Navigare în articole
Ne ajută sfinții îngeri cerești→