Dumnezeu ne ajută în multiple feluri, dar noi nu înțelegem

Ne-a înzestrat Dumnezeu cu simțuri care să ne ajute să simțim prezența sau absența Sa din noi și să știm în permanență ce fel de energii avem în interiorul nostru. Dacă Dumnezeu este prezent în noi, El ne va da Energie vie harică și atotputernică din Sine Însuși. Vor crește puterile noastre și vom deveni foarte puternici. Vom putea face lucrurile repede și bine, fără nici un efort din partea noastră și ne vom bucura de ele și noi și cei din jur și întreaga natură pământească.

Dacă Dumnezeu este absent din noi, dacă nu se mai sălășluiește în noi, înseamnă că nu-I place ce facem. Ca să înțelegem că nu este bine ceea ce facem și că este cazul să ne schimbăm comportamentul deviat de la normal, Dumnezeu ”se retrage din noi” și ne lasă goi, fără puteri sfinte dumnezeiești, doar cu energiile țărânii din noi.

Dacă înțelegem de ce suntem mai slabi, mai neputincioși și expuși pericolelor de tot felul, de ce nu ne mai putem apăra nici măcar de animalele din jur, care ne atacă, înseamnă că înțelegem și ce trebuie să facem pentru a reveni la normal. Avem nevoie de urgență să vedem ”unde și ce am greșit” și să ne îndreptăm comportamentul, să revenim la normal, să ne recăpătăm puterile sfinte cu care ne-a înzestrat Dumnezeu, încă din prima clipă a vieții noastre ca ființe vii de natură omenească (Facerea 2,7).

Dacă nu mai putem îndrepta ce am greșit, pentru că ”faptul este consumat” și timpul înapoi nu-l mai putem da, măcar să cerem iertare de la Dumnezeu, să-L rugăm să ne ierte. Să nu tăcem, să nu încetăm rugăciunea până când nu vom simți că ne mângâie din nou cu Sfintele și Dumnezeieștile Sale Raze, ca semn că ”ne-a iertat”.

Ar trebui să știm sau măcar să intuim că animalele nu ne atacă atât timp cât ele simt că omul Îl are în el pe Dumnezeu. Animalele îl atacă pe om doar atunci când îl simt că îi lipsesc energiile sfinte și că nu ne mai asemănăm cu Dumnezeu, ci ne asemănăm cu ele, suntem și noi tot niște simple făpturi pământești asemenea lor. Ele ne atacă numai atunci când se simt în pericol, pentru că ne simt că suntem la fel ca ele, niște ființe rele, lacome și agresive.

Cum ajunge omul să devină o ființă atât de rea, de lacomă și de agresivă, încât animalele să-l considere ca fiind și el asemenea lor? Este clar că nu-L mai avem pe Dumnezeu în noi, că dacă L-am avea, comportamentul nostru ar fi cu totul altul. Dacă L-am avea pe Dumnezeu în noi am simți că suntem plini de iubire curată, de înțelepciune adevărată, de bunătate, de milă, de dorința de a ajuta toată lumea din jurul nostru. Un om care Îl are pe Dumnezeu în el simte că este plin de căldura iubirii curate, de înțelepciunea luminii adevărate, de bunătate, de milă față de animale și față de toate celelalte viețuitoare din jur.

Dacă Îl avem pe Dumnezeu în noi, bineînțeles că suntem cu totul alt fel de ființe, pentru că Dumnezeu ne dă puteri sfinte dumnezeiești, din Sine Însuși. El Însuși este Iubire Infinită, este Înțelepciune Desăvârșită, este Bunătate Nemărginită, este Milă fără sfârșit, este Dorința de a Se dărui pe Sine Însuși tuturor energiilor Sale și tuturor celor cărora le-a dat viață cu Propria Sa Suflare.

Și nouă ne-a dat Dumnezeu viață cu Propria Sa Suflare Dumnezeiască, deci vrea să Se dăruiască și oamenilor. Vrea să ne umple și pe noi de Energie Divină, de Sfântă și Dumnezeiască Lumină, ca să simțim ”prezența Sa” în noi și să știm ce fel de ființe suntem și ”ai cui suntem”. Dacă Dumnezeu Se sălășluiește în noi și ne umple de energie sfântă harică și atotputernică, este clar că suntem ”fiii Săi”, ființe luminoase, calde, sfinte și frumoase.

Dacă Dumnezeu ne părăsește și ne lasă goi, fără energiile Sale sfinte, numai cu țărâna pământească din noi, înseamnă că nu-I place ce facem și cum ne comportăm. Dar ne pedepsește ”în scop pedagogic” pentru că noi nu ne străduim să fim ”fiii Săi” plini de energie divină și ne coborâm la nivelul animalelor pământești, care sunt doar niște simple făpturi materiale cu trupuri de țărână. Dacă ne dăm sama că avem nevoie ca de urgență să ne schimbăm comportamentul deviat de la normal, înseamnă că mai avem o șansă să ne recăpătăm starea cea bună, pe care am avut-o, dar am pierdut-o din cauza neglijenței noastre.

Dacă Dumnezeu va vedea strădania noastră și dorința sinceră de a ne îndrepta și de a reveni la normal, bineînțeles că ne va ajuta. Ne va da câte o picătură de energie sfântă din Duhul Său Dumnezeiesc, ca ”Răsplată” pentru faptele bune de milostenie, de iubire frățească și de întrajutorare colegială. Picătura aceea de energie sfântă ne va rămâne nouă definitiv și o vom moșteni veșnic.

În felul acesta vom avea ”dovada certă și incontestabilă” a Bunătății Sale nemărginite și vom îndrăzni să luăm legătura cu El mai des. Vom îndrăzni să-I cerem ajutorul la nevoie, la greu, în situații dificile și treptat Îl vom ruga să ”binecuvânteze și să sfințească” și lucrurile pe care vrem noi să le facem. Dacă sunt bune și folositoare și ne ajută să creștem și să ne desăvârșim ca ființe vii, active și bine lucrătoare, cu adevărat ”umane” le va binecuvânta și ne va mări și puterile de lucru. Va turna în noi energie sfântă din Propriul Său Duh Dumnezeiesc, iar noi vom începe să simțim că într-adevăr ne ajută Dumnezeu, ca urmare a rugăminților noastre înălțate către El.

Pe această cale putem reveni la normal și încetul cu încetul, lin și domol, ne vom umple sufletul cu energie sfântă, încât va reveni la ”starea lui inițială”, la cea duhovnicească și sfântă de formă cerească, transparentă și curată. Așa trebuie să fie sufletul omului ca să își poată ”îmbrăca și acoperi în întregime” trupul lui material pământesc. Acesta este Omul pe care l-a făcut Dumnezeu ”la început” (Facerea 2,7).

Așa arată Omul cu care vrea Dumnezeu să populeze Universul întreg. Pentru a obține o astfel de stare sufletească de natură harică duhovnicească, avem nevoie să ne străduim acum, în această formă de viață materială, de natură pământească, să câștigăm cât mai multă energie sfântă din Duhul lui Dumnezeu. Dacă vom reuși, deschisă ne este Poarta spre Împărăția Cerească a energiilor vii, active și bine lucrătoare, de natură harică duhovnicească.