Ca să nu fie singur, Dumnezeu i-a dăruit omului ”un ajutor potrivit pentru el”. I-a dăruit duh sfânt din Propriul Său Duh Dumnezeiesc, pentru că omul se afla în Grădina cea din Eden (Facerea 2,15), în calitate de „lucrător” și de ”paznic al grădinii” și îndeplinea cele dorite și poruncite de Dumnezeu. Pe parcursul lucrului se puteau ivi și situații în care omul să aibă nevoie de energie mai multă sau mai puțină, deci cel mai bun ajutor în astfel de situații era duhul sfânt, care ”putea potrivi” energia din om cu nevoile lui reale.
Prima ”sarcină de lucru” dată de Dumnezeu omului pământesc Adam, a fost ”să pună nume tuturor animalelor pământești (Facerea 2, 19). Nu ar fi știut Adam ce nume au animalele pământești, dacă nu i-ar fi dat Dumnezeu ca ”însoțitor” duh sfânt din Propriul Său Duh Dumnezeiesc, care să-l ajute. Duhul Sfânt a fost de față când a făcut Dumnezeu lumea, inclusiv pe cea de natură pământească și a fost participant activ, alături de Dumnezeu Tatăl și de Dumnezeu Cuvântul, deci știa numele tuturor animalelor pământești. Iată ce ajutor i-a dăruit Dumnezeu omului ca să înțeleagă și să cunoască lumea de natură pământească, în mijlocul căreia se afla.
În calitate de Slujitor și de Reprezentant al lui Dumnezeu în lumea pământească a energiilor grosiere și concentrate în ele, omul avea nevoie să cunoască lumea de la suprafața pământului cosmic pe care se afla, iar duhul sfânt, era cel mai potrivit ajutor pentru el.
Cartea Facerii nu ne spune dacă Adam a înțeles sau nu, Cine l-a ajutat să pună nume tuturor animalelor și ”i-a șoptit lin și domol” numele fiecărui animal pe care el îl vedea în afara lui, la suprafața pământului cosmic pe care se afla. Duhul sfânt se afla exact în mijlocul omului, la nivelul lui central-sufletesc și făcea parte din Duhul lui Dumnezeu, dar îl ajuta și pe om să cunoască lumea din jurul lui. Se poate spune despre duhul sfânt din mijlocul omului că este ”interfață” între Dumnezeu și făptura Sa. Duhul sfânt aparține lui Dumnezeu, dar îl ajută și pe om să dobândească o cunoaștere bună despre lumea din jur, ca să știe și omul, la rândul lui, să ajute viețuitoarele pământești, potrivit nevoilor lor reale.
Să nu uităm că Dumnezeu n-a creat pe noi în mod special, pentru ca și pământul să aibă lucrători buni. Ne-a înzestrat cu tot ce ne trebuie pentru o astfel de slujbă.
Dacă ne străduim să facem cele dorite și poruncite de Dumnezeu, duhul sfânt din centrul nostru ne va ajuta continuu și vom dobândi o cunoaștere bună a lumii din jur, dar ne va da și energia necesară lucrului nostru. Dacă facem lucruri bune și necesare spre binele tuturor, nu vom duce lipsă de energie niciodată. Duhul sfânt se unește cu noi la lucrul cel bun și mântuitor, care ne ajută să urcăm pe trepte superioare, să devenim din ce în ce tot mai buni, mai darnici, mai miloși și mai deschiși spre ajutorarea celor din jur și ne ia în brațe cu dragoste infinită la sfârșitul lucrului nostru.
Dă Doamne să reușim să facem lucruri atât de bune încât să ne ajute Duhul Sfânt în permanență, să Se unească cu noi la lucru, iar la sfârșitul lucrului nostru, să ne ia în brațe cu dragoste infinită. Dă Doamne să reușim!
Navigare în articole
Transformarea Omului prin Rugăciune și Ascultare de Dumnezeu→