Cele mai bune sfaturi sunt cele date din experiența proprie, nu sunt cele citite din cărți și memorate. Sfaturile cele mai bune sunt cele pe care le-ai aplicat în practică și te-ai convins că sunt bune, deci le poți da mai departe și altora. Nu poți da un sfat dacă tu nu l-ai probat, dacă nu l-ai verificat, dacă tu nu l-ai aplicat în practică și nu ești convins că este bun.
Nu este suficient să vorbești despre Dumnezeu și să spui ce ai citi în cărți despre El, dacă tu nu ai încercat niciodată să iei legătura direct cu Dumnezeu și să te convingi că există cu adevărat o astfel de Ființă Atotputernică, plină de iubire infinită și de înțelepciune desăvârșită, care ne ajută și pe noi. Dacă tu nu ai încercat niciodată să iei legătura direct cu Dumnezeu, pe calea rugăciunii minții tale smerite, nu ai de unde să ști dacă cele scrise în cărțile sfinte sunt adevărate sau nu. Trebuie să te convingi personal și nu poți altfel decât coborându-te cu mintea în inimă, așa cum ne învață Apostolul Pavel și alți sfinți care s-au coborât cu mintea la rugăciune smerită și au intrat în dialog direct cu Dumnezeu.
Ca urmare a rugăciunilor lor, Dumnezeu le-a răspuns în felul Său caracteristic și i-a umplut de duh sfânt, de energie vie dumnezeiască de formă caldă și iubitoare de formă luminoasă și înțeleaptă. În astfel de momente sublime, ei s-au topit de iubire față de Dumnezeu simțindu-I prezența în ei. În felul acesta Dumnezeu îi convinge rapid de existența Sa reală, pe toți aceia care deschid dialogul cu El și I Se adresează direct, fără intermediari.
Pe această cale a rugăciunii minții smerite, coborâte în centrul sufletului, la dialog cu Dumnezeu, noi, oamenii, vom reuși întotdeauna să ne umplem de energie sfântă, căci Dumnezeu „Se revarsă” pe Sine Însuși în noi și ne mărește puterile în mod vizibil și cognoscibil. Dumnezeu ne așteaptă pe toți să ne deschidem sufletul spre El, să intrăm în Dialog cu El, să-I cerem ajutorul și să ne umple de energie sfântă, să ne ridice la rang înalt de îngeri.
Toți oamenii care de-a lungul timpului s-au coborât cu mintea lor inteligentă la rugăciune smerită și au intrat în Dialog cu Dumnezeu, s-au umplut de energie sfântă din Duhul Sfânt Dumnezeiesc și li s-au dilatat inimile la maxim. Li s-a încălzit inima și s-a luminat, s-a mărit, a crescut, s-a revărsat în afara ei, de jur împrejurul trupului material omenesc, exact ca un fel de câmp energetic personal, ca un fel de aură duhovnicească de formă îngerească. Aceasta este „îmbrăcămintea” pe care o au în jurul lor toți îngerii lui Dumnezeu. Așa vrea să fim și noi, plini de energie sfântă din Duhul Sfânt Dumnezeiesc. Vrea să avem inimi mari și frumoase, calde, sfinte și luminoase, revărsate în afara noastră, ca dovadă că ne-am umplut de duh sfânt și suntem plini de energie divină, gata să participăm și noi la lucrările pe care le face Dumnezeu pretutindeni la nivel universal.
Numai dacă avem în noi și energie divină din Duhul lui Dumnezeu, suntem apți de lucru și putem deveni lucrători buni, la fel ca sfinții îngeri cerești. Numai cu energia fizică pământească de formă gravitațională, de natură electro-magnetică, existentă în trupul nostru material pământesc, nu putem să ne ridicăm la calitatea de îngeri. Avem nevoie de har creator, de puteri sfinte dumnezeiești, de căldura iubirii curate, de lumina înțelepciunii adevărate, de inimi binevoitoare, deschise spre colaborare și conlucrare cu cei din jur.
Noi am fost creați de Dumnezeu la urmă, la sfârșitul Creației Sale pentru a uni cerul cu pământul și mintea cu trupul și energiile pe care ni le dă Dumnezeu cu energiile pământului pe care stăm. Urmarea acestei uniri a energiilor pământești, concentrate în ele la maxim cu energiile suflate de Dumnezeu din Sine și dăruite nouă, în chip de sfaturi și învățături sfinte pe care noi le aplicăm în practică, urmarea este că noi „reușim să facem lucruri” cu adevărat bune și folositoare de care ne folosim și noi și cei din jurul nostru. În felul acesta „ne transformăm pe noi înșine” în adevărați slujitori ai lui Dumnezeu. Ne transformăm în purtători de cuvânt și de duh sfânt, în ființe vii de formă activă și bine lucrătoare, conform voinței lui Dumnezeu și poruncilor sfinte date de Fiul Său.
În mod normal și firesc așa ar trebui să arate un om. Dacă nu ne pierdem puterile cu care suntem înzestrați din prima clipă a vieții noastre, vom avea întotdeauna în noi și energiile țărânii pământești și energiile suflate de Dumnezeu din Sine Însuși, în fața noastră, în chip de DAR al Său dumnezeiesc. Dacă uităm de Dumnezeu și de ceea ce „a suflat în fața noastră” și ne-a dat, ca energii ale noastre care să ne ajute în momentele dificile, când vom avea nevoie de ajutor, există riscul să nu știm ce să facem când ne vom confrunta cu diferite probleme care pot apărea în viața noastră. Energii care să ne ajute avem lângă noi și ele stau și așteaptă să le chemăm, dar dacă noi „nu cerem ajutor”, dacă nu ne exprimăm dorința de a fi ajutați, Dumnezeu ne lasă „singuri”, doar cu energia „din noi” ca să ne dăm seama că nu este suficient atât cât avem noi în noi și… să cerem ajutor.
De aceea avem nevoie să ne coborâm cu mintea la rugăciune smerită și să cerem ajutor la nevoie, la greu, în situații dificile sau când vrem să facem vreun lucru de care să se folosească mai multă lume. Ca urmare a rugăciunii noastre smerite, ni se va umple sufletul de energie sfântă direct din Duhul lui Dumnezeu, iar sufletul, la rândul lui, își va „însufleți rapid” și trupul lui material. Se va umple și trupul material de duh sfânt și întreaga ființă umană va căpăta puteri harice dumnezeiești. Lucrul pe care îl va face omul în astfel de condiții va fi făcut cu dragoste și cu înțelepciune, în cel mai bun mod posibil, căci omul nu va lucra singur, ci „împreună cu Dumnezeu”. Va fi o sinergie.
În felul acesta se măresc rapid toate puterile omului și urcă rapid pe o treaptă superioară. Devine un foarte bun lucrător, asemenea sfinților îngeri cerești, chiar dacă el are trup material pământesc. Nu contează înfățișarea exterioară, atâta timp cât în interior, lucrătorul este plin de duh sfânt, de energie vie dumnezeiască de formă harică, atotputernică și atotcreatoare de lucruri bune și folositoare.
Un astfel de om, care a făcut lucruri bune și folositoare, în acest fel, cu ajutorul lui Dumnezeu, va putea să dea sfaturi bune și celorlalți oameni din jur. Să sperăm că vor crede cei din jur ce spune el, căci le va arăta și lucrurile „bune foarte” pe care le-a făcut cu ajutorul lui Dumnezeu și va oferi „dovezi clare”, palpabile, vizibile. De aceea este bine să vorbească despre Dumnezeu doar aceia dintre oameni care au aplicat deja în practică învățăturile sfinte, au îndeplinit porunci dumnezeiești, au reușit să facă lucruri cu adevărat bune și folositoare și pot oferi dovezi vizibile, palpabile, celor care nu cred că Dumnezeu este real și că ne ajută dacă cerem cu smerenie ajutor când ne apucăm de lucru și vrem să facem și noi lucruri bune și folositoare. Să vorbească despre Dumnezeu cei care Îl cunosc deja, au beneficiat de ajutorul Său și pot oferi dovezi.
Navigare în articole
Putem urca pe Scara Vieții la un nivel mai înalt→