Cimpanzeul – animalul cel mai apropiat genetic de om

Cimpanzeii (genul Pan) sunt maimuțe antropoide care aparțin familiei Homoidae, cele mai apropiate genetic de om și au o sumedenie de asemănări cu noi. Cimpanzeii pot fi întâlniți în centrul Africii, în zona ecuatorială, la nord și la sud de fluviul Congo.

Se cunosc două specii: cimpanzeul comun (Pan Troglodytes), întâlnit la nord de fluviul Congo și cimpanzeul (Pan Paniscus), numit Bonobo, întâlnit la sud de fluviul Congo. Cei de la nord de fluviul Congo au dimensiuni mai mari, sunt mai agresivi iar masculii sunt dominanți. Cei de la sud de fluviul Congo, cei numiți Bonobo, sunt mai mici de statură, mai grațioși și mai pașnici, au un nivel mai scăzut de agresivitate, iar femelele sunt dominante. Ambele specii sunt apropiate genetic de om. Corpul lor acoperit de păr negru sau brun, ajunge la înălțimea de 1,20-1,50 m și la greutatea de 40-70 kg (masculii) și 27-50 kg. (femelele). Mâinile sunt mai lungi decât picioarele. La mâini au degete lungi și unghii plate, la fel ca omul. Au nasul mic, ochii și buzele asemănătoare omului și au 32 de dinți la fel ca noi. Pot merge pe 2 picioare la fel ca omul, dar se folosesc de multe ori și de mâini. Sunt adaptați perfect și la viața arboricolă și la viața terestră.

Potrivit multor studii s-ar părea că cimpanzeii au cel mai inteligent creier dintre toate animalele și se folosesc de unelte, pe care le fac din bețe, pietre și ramuri. Înfig bețe în mușuroiul de furnici ca să se urce furnicile pe bețe și să le mănânce. Folosesc ramuri pentru a extrage mierea din stupii albinelor. Ascut bețele cu dinții ca să aibă vârful ascuțit și le folosesc ca sulițe pentru a ucide animale mai mici, pe care le mănâncă. Sparg nucile de cocos și alte fructe cu coajă lemnoasă, cu ajutorul a două pietre, una ca ciocan și alta ca nicovală. Se folosesc de frunze pentru a absorbi apa potabilă. Folosesc plante medicinale și se tratează când sunt bolnavi sau răniți. Femelele se ajută între ele la creșterea puilor, iar masculii cooperează între ei la paza grupului din care fac parte și a teritoriului pe care trăiesc.

Cimpanzeii nu pot vorbi, dar pot comunica între ei prin semne. Cunosc foarte multe semne și au fețe expresive. Rânjetele lor cu gura deschisă, semideschisă sau închisă, arată starea lor sufletească. Prin ”țuguiatul” buzelor, prin ”râsul” lor, prin strigătele lor își exprimă sentimentele și arată dacă sunt veseli sau triști, dacă sunt speriați și le este frică sau dacă se simt în siguranță și atunci ”țopăie” de bucurie, bătând cu mâinile și picioarele în trunchiul copacului. Dacă le moare un membru al familiei, se adună în jurul lui, îl ating, îl miros, au grijă de el și sunt îndurerați. Dacă femelei cimpanzeu îi moare puiul, nu renunță la el imediat, ci continuă să îl țină în brațe câteva zile și are grijă de el, în speranța că își va reveni.

Este cunoscut cazul unui cimpanzeu care a reușit să descuie ușa cuștii în care se afla la grădina zoologică, folosindu-se de un băț cu care a luat cheile așezate pe un panou situat pe peretele din afara cuștii lui.

Numeroase studii și cercetări făcute pe cimpanzei arată că sunt capabili să învețe și să rețină cifre de la 1 la 9 și să înțeleagă valorile lor, să memoreze fotografii, să răspundă la comenzi și să coopereze cu oamenii. Cimpanzeii sunt mult mai puternici decât oamenii, pentru că ei sunt mai rapizi și își contractă mușchii mai mult și mai repede.

Cimpanzeii sunt într-adevăr inteligenți. Sunt animalele cele mai asemănătoare cu noi. ADN-ul lor este aproape la fel ca al omului. În rândul lor există o ierarhie dominată de masculi. Masculii asigură paza și protecția grupului din care fac parte. Ei păzesc și granițele teritoriului lor și se războiesc cu masculii din grupurile vecine, dacă le încalcă teritoriul. Există un mascul alfa care conduce. Cimpanzeii trăiesc în grupuri mari de 15 până la 150 de membrii. Un grup este alcătuit din mai multe familii. Ziua pleacă după hrană în grupuri mai mici, alcătuite dintr-un mascul, femelele lui și copiii lor, dar seara se reunește întregul grup și se adună laolaltă peste 100 de membrii, pentru somnul de noapte. Cimpanzeii dorm în copaci. Își fac ”culcușul” rapid, în câteva minute, ”împletindu-l” din ramuri și frunze, ca să doarmă comod.

Cimpanzeii sunt cele mai zgomotoase animale. Răsună pădurea de strigătele lor. Ei nu fac provizii de hrană, ci mănâncă ce găsesc, se cheamă unii pe alții și se avertizează în caz de pericol. Se hrănesc cu fructe, frunze, nuci, insecte, miere, ouă, broaște, șopârle și animale mici pe care le vânează.            

Este foarte interesantă metoda cimpanzeilor Pan paniscus, cei numiți Bonobo, de a preîntâmpina orice conflict apelând la relații sexuale. Femela îi întoarce rapid spatele masculului, oferindu-i partea ei dorsală și astfel se sting conflictele dintre ei, printr-o simplă relație sexuală. Cei din specia Bonobo sunt capabili de altruism, de compasiune, de bunătate, de răbdare și au o sensibilitate sufletească mai aparte, care-i face pe mulți biologi să-i considere ca fiind o specie diferită de restul cimpanzeilor.

Cimpanzeii se împerechează tot timpul anului. Femela cimpanzeu, după o perioadă de gestație de 8 luni, naște un pui, de care are mare grijă și este o mamă bună. Puii depind de  îngrijirea pe care o primesc de la mama lor. Mama își alăptează puiul, îl hrănește, îl ține curat, îl spală cu limba, îl ține în brațe continu. Cât timp este mic, îl ia cu ea peste tot. Îl poartă pe burtă și cu o mână ține puiul, iar cu alta se cațără prin copaci sau merge pe jos, la fel ca oamenii, pe două picioare.

Puiul mic nu are putere să se țină de ramuri și nici să meargă, așa că mama lui îl ține în brațe și el se obișnuiește să stea cuminte la sânul ei. Când ajunge pe la 5-6 luni puiul începe să se urce pe spatele mamei lui și se ține de ea, lăsându-i astfel libere ambele mâini, dar rămâne în continuare dependent de ea. În primul an de viață, puiul are nevoie de mama lui și este alăptat timp de 3 ani. Puii devin maturi și apți pentru viața sexuală abia la vârsta de 13 ani ( femelele) și la 16 ani (masculii). Toată grija și educația puilor, formarea la ei a diferitelor abilități revine adesea mamei. Poate că acesta este motivul pentru care puii de cimpanzeu, chiar și când cresc mari și ajung la maturitate, păstrează o relație strânsă cu mama lor și o iubesc.