Coborârea Minții în Inimă – Calea către Lumina Dumnezeiască

Acest articol este o invitație la coborârea minții în inimă, acolo unde se aprinde dialogul sfânt cu Creatorul și unde începe adevărata lucrare a omului, ca urmare a căreia ne luminăm cu Lumina Dumnezeiască.

Într-o lume în care mintea aleargă neîncetat după zgomotul exterior, puțini oameni mai aud șoapta blândă a lui Dumnezeu, în adâncul conștiinței noastre. Poruncile Sale nu sunt simple reguli, ci chemări vii către o transformare profundă, care ne luminează sufletul și trupul.

Orice Suflare Dumnezeiască de Cuvânt, dată nouă în chip de Poruncă, este o lucrare sfântă, pe care dacă o facem, ne vom da seama ce câștigăm și ne vom bucura și sufletește și trupește. Abia la urmă, după ce facem lucrul pe care ni-l arată Dumnezeu și care este inclus în porunca Sa, vom înțelege câtă nevoie aveam de el și ce mult câștigăm și noi și cei din jurul nostru, pe care-i iubim și vrem să-i ajutăm.

Dumnezeu comunică cu noi în permanență, la toate nivelele noastre energetice, dar noi nu suntem în stare să recepționăm mesajele Sale, deoarece ne-am obișnuit să ne ținem mintea la suprafață, la nivelul nostru material.

Avem nevoie să ne coborâm mintea în adâncul sufletului, la nivelul nostru central-sufletesc, ca să vadă Lumina Sfintelor Raze Dumnezeiești. Ne luminează Dumnezeu cu lumina Sfintelor Sale Raze. Însă ele sunt invizibile și nu le putem vedea, deoarece nu conțin energii create, ci energii necreate, abia suflate de Dumnezeu din Sine, în chip de Dorințe arzătoare. Pe acestea dacă le îndeplinim noi cei care cerem ajutor de la Dumnezeu, dacă facem din ele dorințe comune divino-umane, vom avea de câștigat enorm. Vom lucra împreună și om și Dumnezeu și vom simți prezența Sa divină, ca o căldură dulce și plăcută ce ne inundă sufletul. Căldura iubirii curate este semnul distinctiv că Dumnezeu este cu noi și ne ajută. 

Dumnezeu ne dă de lucru și îi va da întotdeauna fiecărui om, exact ce-i trebuie lui ca să urce la un nivel superior. Putem urca pe trepte superioare, putem evolua, putem face progrese uimitoare, dar numai dacă trecem cu smerenie la ascultarea de Dumnezeu, la îndeplinirea poruncilor Sale sfinte și la facerea de lucruri cu adevărat bune și folositoare tuturor.

Dacă avem o minte luminată de Sfânta Lumină Dumnezeiască, ea va lumina și sufletul și trupul omului și chiar și alte ființe din jur. Locul în care trebuie să stea mintea este inima omului, este mijlocul sufletului omenesc, nicidecum cocoțată în vârful capului lui ca o împărăteasă, care dă porunci. Dacă mintea va sta cu smerenie în centrul omului, unde este locul ei, ea va deveni „luminătoarea omului” și îl va lumina cu Sfânta Lumină Dumnezeiască, nu cu ce zic unii și alții, dintre cei din afara noastră. Nu avem nevoie să știm ce zice lumea din jur, ci avem nevoie să știm ce zice Dumnezeu și ce ne învață El să facem. De aceea locul cel mai bun în care trebuie să stea mintea noastră este în centrul omului.

Aceia dintre oameni care au aflat acest adevăr, s-au retras din lume în locuri pustii, dar s-au străduit să își țină mintea coborâtă în inima lor, la nivelul lor central sufletesc, însă au deschis și dialogul cu Dumnezeu pe calea rugăciunii lor smerite și au cerut ajutor divin. În felul acesta oamenii aspiră în ei energie divină pe calea rugăciunilor lor. Cei care practică rugăciunea minții coborâte în inimă s-au convins de această realitate și nu contestă acest adevăr. Dar cei care au mintea la suprafața lor, atrasă de lumea de formă materială, existentă în jurul nostru, nu au de unde să știe cum arată lumina cea adevărată cu care ne luminează Dumnezeu. Nu au de unde să știe cât de dulce și de plăcută este căldura sfintelor Sale Raze și nici nu știu adevărul că Dumnezeu este real și că ne luminează și pe noi, ne încălzește și ne dă și nouă energie vie dumnezeiască din Sine Însuși.

Acesta este adevărul. Aceasta este realitatea. Cine vrea să se convingă, să își coboare mintea în inimă, la rugăciune smerită și să ceară ajutor de la Domnul Iisus Hristos, deoarece El este Mesia, Mântuitorul nostru. A venit la noi să ne mântuiască, să ne desăvârșească, să ne ajute să devenim ființe cu adevărat umane. Este aici, este cu noi, este în noi și ca Lumină a noastră și ca Luminător al nostru și ca Soare al nostru individual, dătător de lumină sfântă, de căldură dulce și plăcută și de energie vie dumnezeiască. Pe El ni L-a dat Dumnezeu ca Ajutor să ne scoată din întunericul neștiinței, din întunericul necunoașterii lui Dumnezeu și din întunericul necredinței că noi nu suntem animale pământești, ci viitorii îngeri de mâine ai Pământului pe care ne naștem.

Cine vrea să cunoască adevărul, să nu-l caute în zgomotul lumii din afara noastră, ci în liniștea propriei noastre inimi sufletești. Dumnezeu nu se impune, ci se oferă. El nu cere nimic, ci ne dă totul. Să ne smerim, să ascultăm și să lucrăm împreună cu El. Atunci vom înțelege că nu suntem doar ființe pământești, ci suflete vii, chemate la înălțare – viitorii îngeri de mâine ai Pământului pe care ne aflăm.

„Doamne Iisuse Hristoase, luminează-mi mintea cu Razele Tale necreate și coboar-o în inima mea, ca să Te pot auzi, simți și urma. Dă-mi smerenie, ascultare și dorință arzătoare de a lucra împreună cu Tine. Fă din sufletul meu un loc al prezenței Tale. Amin.”