Cocoșul de munte, o pasăre întâlnită tot mai rar prin pădurile de conifere din nordul Asiei și din centrul Europei, mai poate fi văzută doar în câteva țări, care au reușit să o protejeze, iar printre aceste țări se află și România.
Considerat cândva podoaba munților noștri, alături de zimbri, capre negre și alte animale dispărute deja, care mai pot fi văzute doar în rezervații, cocoșul de munte mai poate fi văzut prin pădurile noastre de conifere, dar destul de rar. Este o pasăre care face parte din familia fazanului, din ordinul Galliformes.
La cocoșii de munte există un dimorfism sexual foarte vizibil. Masculul este aproape de 2 ori mai mare decât femela și ajunge la un metru înălțime. Este mai colorat, are pene negre și brune cu nuanțe verzui pe piept și o coadă superbă în chip de evantai. Femela abia ajunge la 2,5 kg și la înălțimea de 50-60 cm. Penajul ei este mai pestriț și de culoare maronie, cu o pată portocalie pe piept.
Aceste păsări se hrănesc cu diferite specii de plante, semințe de fructe, insecte și larve. Ele nu migrează, sunt sedentare și iarna se hrănesc cu cetina coniferelor.
Perioada lor de înmulțire durează toată primăvara. În lunile martie, aprilie și mai, pădurile de conifere oferă spectacolul inegalabil al ritualurilor de împerechere ale acestor păsări. Răsună pădurile de cântecele cocoșilor de munte, iar dansurile lor în jurul femelelor cărora ”le fac curte”, rotindu-se în jurul lor, cu aripile desfăcute de parcă ar vrea să le îmbrățișeze, cu cozile înfoiate în chip de evantai, fac din aceste ritualuri de împerechere adevărate spectacole inegalabile ca frumusețe. În perioada împerecherii masculii devin foarte agresivi și caută să înlăture din preajma femelelor orice concurent, chiar și pe om îl atacă și îl alungă.
Pasionații de natură, oamenii care se încumetă să urce pe munți și își instalează corturile în preajma locurilor de împerechere ale acestor păsări, pentru a le admira și pentru a le fotografia sau filma, trebuie să stea ascunși în corturile lor sau în locuri din care să nu deranjeze păsările în nici un fel și să fotografieze de la distanță, dacă vor să nu fie atacați de cocoși.
Lupta dinte cocoșii de munte este proverbială. Cei mai puternici sunt preferați de găinușe. Ele aleg și după fiecare împerechere depun un ou în cuibul făcut din plante și ascuns bine printre tufișuri. După ce se adună mai multe ouă în cuib (între 5-12 ouă), găinușele clocesc timp de 26-28 de zile. Puii, cât sunt mici, au nevoie de mama lor și caută ocrotire sub aripile ei, unde este cald și bine și se simt în siguranță. Cocoșii nu participă nici la clocit și nici la creșterea puilor. Sarcina aceasta cade numai în seama găinușelor.
Navigare în articole
Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou din Basarabi, Ocrotitorul Bucureștilor→