Crucea fiecăruia, Darul ascuns al lui Hristos

Crucea pe care ne-o dă Hristos nouă, oamenilor, să o purtăm, este Înalta Sa Rațiune Divină, este Binele Suprem, pe care dacă îl cunoaștem și vrem să intrăm în rândul lucrătorilor buni, va trebui să trecem cu smerenie desăvârșită la ascultarea de Dumnezeu. Va trebui să ne ținem mintea coborâtă în inimă, la locul ei inițial, unde a pus-o Dumnezeu, când i-a dăruit-o lui Adam, ca să fie și ea ”una” dintre puterile centrale, care conduc omul pe drumul vieții veșnice.

Iată care sunt Marile Noastre Puteri Sufletești, cu care ne-a înzestrat Dumnezeu pe toți oamenii care se nasc pe pământ cu trup material, cu suflet viu și cu duh sfânt care face parte din Propriul Său Duh Dumnezeiesc:

• Mintea noastră înțelegătoare, o energie făcută de Dumnezeu ”după chipul și asemănarea Sa divină”.
• Inima noastră simțitoare de Dumnezeu, care în mod normal stă deschisă continuu spre El, ca să își primească energia necesară, cea pe care o pompează prin vasele noastre sanguine.
• Duhul nostru conștient, rațional, simțitor și inteligent, de natură îngerească, cel numit de noi conștiință, care este ”interfață” între minte și inimă.
• Duhul sfânt, care face parte din Duhul lui Dumnezeu și ne este dăruit ca ”ajutor”, să ne dea și nouă energie vie harică și atotputernică, dar ”să o potrivească perfect” cu nevoile noastre reale, cu adevăratele noastre nevoi de creștere și de dezvoltare ”umană”.

Aceasta înseamnă că duhul sfânt, ne dă exact atâta energie câtă ne trebuie nouă, pentru a crește și pentru a ne dezvolta ca ființe vii, active și bine lucrătoare, cu adevărat umane, așa cum ne vrea Dumnezeu. Și exact așa face. Dacă noi, uităm uneori că suntem oameni și ne comportăm ca animalele din jur, în astfel de cazuri, duhul sfânt se retrage rapid din noi și ne lasă ”goi duhovnicește”, doar cu energiile țărânii din trupul nostru material. De aceea uneori avem energie mai multă și ne simțim puternici, alteori avem mai puțină și ne simțim mai slabi, dar există și cazuri în care ne simțim atât de lipsiți de energie, atât de obosiți și de ”sleiți de puteri” încât abia ne mai ținem pe picioare și simțim cum ne cuprinde somnul.

Dacă am asculta de Dumnezeu și am face exact cele dorite și pruncite de El să se facă, duhul sfânt ne-ar da toată energia necesară și am fi plini de energie divină în permanență. Am putea lucra ”non stop” la fel ca sfinții îngeri cerești.

Când duhul sfânt ne dă foarte puțină energie vie harică și atotputernică din Duhul lui Dumnezeu, atunci ne este mai greu. Atunci suntem nevoiți să facem un efort fizic mai mare, să ne opintim din greu, pentru a ne deplasa prin spațiul din jurul nostru și pentru a ne agonisi cele necesare. Fără ajutorul duhului sfânt ne este foarte greu. Dar noi nu pricepem această realitate, decât când ajungem la limita puterilor noastre omenești și simțim că nu ne mai putem mișca din cauză că nu mai avem în noi energia necesară care să ne ajute.

Energie avem, dar ea aparține duhului sfânt, care face parte din Duhul lui Dumnezeu și el știe exact ”câtă” să ne dea și ”când”. Nu știm noi, dar el știe. El nu ascultă de noi, ci de Dumnezeu, de Stăpânul Universului întreg, care este Tatăl tuturor energiilor vii, active și bine lucrătoare de pretutindeni. Dacă ne-am număra și noi printre energiile vii, active și bine lucrătoare, care ascultă de Dumnezeu, am ști și cum să ne folosim energia din noi și când, dar și de la Cine să cerem ajutor în momentele dificile, dacă ne confruntăm cu probleme care depășesc puterile noastre omenești de a le rezolva.

Dar noi nu ne numărăm printre lucrătorii cei vrednici și ascultători de Dumnezeu. Noi ne situăm undeva pe la mijloc, între ființele pământești, de natură materială, de formă grosieră și grosolană și ființele cerești, de natură duhovnicească, de formă transparentă și curată, exact așa cum au ieșit din Dumnezeu.

În mod normal și firesc și noi ar trebui să avem în noi energii de natură duhovnicească, de formă transparentă, curată și pură, exact așa cum au ieșit din Dumnezeu, chiar dacă avem și trupuri materiale pământești. Și avem! Avem pentru că ”a suflat Dumnezeu” Energie vie din Sine Însuși și ne-a dat viață cu propria Sa Suflare Dumnezeiască. Aceasta înseamnă că ne-a dăruit și nouă Puteri Sfinte Dumnezeiești. Noi avem într-adevăr puteri sfinte dumnezeiești, chiar dacă avem și trupuri materiale pământești.

Pe noi ne-a făcut Dumnezeu la urmă, la sfârșitul Creației Sale, ca să existe și o ființă, care ”să unească” în sine energiile extreme. În noi se unesc și se ”întrepătrund perfect” energiile cele pământești, cu energiile cele dumnezeiești. În noi se unesc energiile de la marginile Sale, care dorm de veacuri, concentrate la maxim în ele, în chip de țărână cosmică, cu energiile cele cerești, din apropierea Sa, care sunt ale Duhului Său și sunt veșnic vii, active și bine lucrătoare.

Din energiile Duhului Său trimite Dumnezeu în afara Sa cu ”misiuni speciale”, pe unele dintre ele, dar ”le leagă de Sine Însuși” cu ”fire nevăzute și neștiute de ele” ca să nu se rătăcească prin întunericul și goliciunea spațiului din afara Duhului Său. Și nu se rătăcesc, pentru că sunt ”legate de Dumnezeu”, iar El are grijă de ele și le toarnă direct în inimi energia necesară lucrului lor. De aceea ele au chip și înfățișare de Raze Sfinte Dumnezeiești, de Brațe ale lui Dumnezeu, de Mâini ale Sale harnice și pricepute, de energii bine lucrătoare.

Noi avem în noi și energii care dorm de veacuri somn greu, inconștient și nepăsător, dar și energii care sunt vii, active și bine lucrătoare, deoarece au fost ”suflate de Dumnezeu” din Sine Însuși, cu misiuni speciale. Energiile suflate din Sine știu exact și ”ce vrea Dumnezeu” și ”ce poruncește” El să facă energiile Sale, știu și ”ce fel de ființă” trebuie să fie omul.

În noi ”se unesc” și ”se întrepătrund” aceste energii extreme, ”se întrețes” în cel mai frumos, armonios și echilibrat mod posibil, ”potrivit” cu Prima Celulă Umană făcută de Dumnezeu, la nivelul căreia se poate vede cu exactitate, ”ce fel de ființă trebuie să fie omul”. Tot ce a făcut Dumnezeu este perfect, este ”bine foarte”, este la gradul ”superlativul absolut”, adică mai bine de așa nu se poate, este imposibil de făcut.

Iată ce ființă minunată este omul! Dacă ne păstrăm această alcătuire perfectă și când ajungem la maturitate și intrăm în câmpul muncii, bineînțeles că vom deveni lucrători buni, cu suflet mare și frumos, cald, sfânt și luminos, adevărați Reprezentanți ai lui Dumnezeu.

Dă Doamne să reușim să ajungem la o astfel de performanță!