Dacă vom avea grijă de noi să ne păstrăm intactă alcătuirea perfectă ce ne-a fost dată, (Facerea 2,7), dacă vom avea această alcătuire bună și când vom ajunge la maturitate și vom intra în câmpul muncii și dacă vom asculta de Dumnezeu, îngeri vom fi, nicidecum animale mamifere superioare.
Am fost creați în mod special pentru ca și pământul să aibă lucrători buni, care ascultă de Dumnezeu. Am fost creați pentru a deveni ființe de o bunătate rară, darnici, miloși și generoși, cu suflet mare și frumos, cald, sfânt și luminos, revărsat de jur împrejurul trupului nostru material, ca o coroană solară în jurul lui. Dacă vom avea această înfățișare, va ști toată lumea din jurul nostru că și noi ”strălucim prin fapte bune” și ne numărăm printre ”fiii lui Dumnezeu”.
Așa vrea Dumnezeu să fie omul! Însă noi, cei care populăm pământul în prezent, nu ne mai păstrăm alcătuirea bună ce ne-a fost dată. Noi nu mai avem coroană solară în jurul nostru, nici nu mai strălucim prin fapte bune, deoarece ni s-a golit sufletul de energie sfântă și predomină în noi energiile țărânii din care sunt făcute trupurile noastre materiale. Am devenit grosieri și grosolani, prea materiali și prea materialiști, lacomi, cruzi și nemiloși, ne repezim la cei din jur, îi bruscăm, îi atacăm și suntem de-a dreptul ”inumani”.
Dar ce este cel mai grav este faptul că avem un suflet mic, meschin și egoist, concentrat în sine la maxim și redus doar la partea noastră materială pământească. Sufletul nostru mic, stă închis în propriul lui trup material pământesc, ca într-o cetate de piatră, asemenea sufletului dobitoacelor cele necuvântătoare, care sunt făcute doar din pământ. Lor nu le-a dat Dumnezeu puteri sfinte dumnezeiești. Lor nu, dar nouă da. Animalele nu sunt cuvântătoare, nu sunt raționale, nu au conștiință de sine, nu au cunoștință de Dumnezeu și nu pot simți prezența Sa, pentru că nu sunt înzestrate cu astfel de simțuri. Ele nu, dar noi da.
La partea noastră materială, ne asemănăm cu dobitoacele cele necuvântătoare, deși noi Îl cunoaștem pe Dumnezeu, deoarece suntem energii vii active și bine lucrătoare, suflate din Sine Însuși, în fața ”omului pământesc” cu misiunea specială de a-l ajuta să devină și el un lucrător bun.
Misiunea noastă este îngerească și avem nevoie să facem exact cele dorite și arătate deja de Dumnezeu. Ne luminează și pe noi Domnul Dumnezeu Cuvântul, Luminătorul Universal. El iese din sânurile lui Dumnezeu Tatăl în chip de Soare Viu, de Adevărat Dumnezeu, la fel ca Tatăl Său. Ce ne spune El trebuie să facem, deoarece El este Împărat Ceresc și Comandant Suprem al tuturor forțelor de muncă aflate în Câmpul lui Dumnezeu, la marginile Sale, în spațiul din jur.
Așa ar trebui să facem, dar nu facem, pentru că mulți dintre noi se consideră animale, deoarece văd că avem și noi trupuri materiale, la fel ca ele. Acest ”gen de oameni” nu văd ce energii avem în noi și că ne putem mișca rațional și inteligent și facem lucruri care pot fi considerate adevărate minuni. Ei nu văd că ne asemănăm mai mult cu îngerii cerești decât cu animalele pământești.
Faptul că nu ascultăm de Dumnezeu și nu facem ceea ce ne spune, ci ne luăm după animalele din jur, ne lăsăm influențați de ele, le imităm, ne comportăm și noi la fel ca ele, acesta este Păcatul nostru cel mai mare. Păcat este că nu ascultăm de Dumnezeu, noi cei care suntem energiile Sale, suflate din Sine Însuși. Mare păcat este această neascultare.
Avem în noi energii fizice pământești de natură materială, concentrate în ele, dar avem și energii harice dumnezeiești de natură sfântă, suflate chiar de Dumnezeu din Sine Însuși. Din ”unirea” și ”întrepătrunderea lor” în interiorul nostru, ia naștere o energie nouă, de formă ”intermediară”, specifică omului, caracteristică lui și numai lui, ca ființă unică de acest gen. Această energie ”nouă” ce ia naștere în noi este numită ”energie umană”.
Energia umană se aseamănă cu ambele energii din care se formează, dar se și deosebește de ele, pentru că are și caracteristici ”unice” și inconfundabile. Ea se poate păstra în echilibru perfect, exact așa cum a hotărât Dumnezeu să fie omul, dar se poate și înclina mai mult spre partea noastră materială, de natură animalică sau mai mult spre partea noastră duhovnicească, de natură îngerească. Aceasta face ca noi, oamenii, să fim diferiți unii de alții, pentru că se înclină fiecare om spre ce parte vrea, spre partea noastră materială pământească, de natură animalică sau spre partea noastră imaterială cerească de natură sfântă, duhovnicească.
În mod normal și firesc ar trebui să ne menținem într-un echilibru perfect, exact așa cum a hotărât Dumnezeu că este cel mai bine pentru noi și se poate vedea la Prima Celulă Umană făcută de El. Această Primă Celulă Umană este luată ca ”model” când se naște un om cu trup material, cu suflet viu în el și cu duh sfânt, care face parte din Duhul lui Dumnezeu. Aceasta este alcătuirea ”trinitară” a omului, deoarece Dumnezeu vrea ca omul să se asemene cu Sine și să-i fie fiu. De aceea i-a dăruit omului ”chip de Treime Dumnezeiască” încă din prima clipă a vieții lui ca ființă vie (Facerea 2,7)
Echilibrul energetic hotărât de Dumnezeu, ca fiind cel mai bun pentru noi, este cel duhovnicesc, nu cel material. Însă noi ne-am întors pe dos și am devenit prea materiali și prea materialiști, din cauză că ne-am golit de conținutul nostru prețios, de energiile sfinte date de Dumnezeu și ne-am pierdut bunul simț al echilibrului. Nu mai simțim cum este bine să fie omul. Așa cum ne-a făcut Dumnezeu, așa este bine, adică trei părți din noi sunt dumnezeiești și doar o parte din noi este pământească. Dacă ne-am pierdut puterile sfinte, cele veșnic vii și active, care fac parte din Dumnezeu și predomină în noi puterile materiale, ale energiilor grosiere, concentrate în ele, în chip de țărână cosmică, există riscul să ne credem și noi tot un fel de animale mamifere.
Ca să revenim la normal, să ne putem recăpăta starea noastră bună duhovnicească și sfântă, ne ajută Fiul lui Dumnezeu, Domnul Luminii Veșnice. S-a pogorât până la noi, să ne lumineze El Personal cu Sfânta Sa Lumină Dumnezeiască. Noi L-am văzut pe Fiul lui Dumnezeu, întrupat în Persoana Domnului Iisus Hristos, pentru că a vrut să Se dea pe Sine Însuși ca ”exemplu” pentru noi și ca ”model de urmat”. Ne-a învățat să ne rugăm, să cerem iertare pentru greșeli, direct de la Dumnezeu Tatăl, considerându-ne și noi ”fiii Săi”, nicidecum animale. În calitate de ”fii” altele sunt legile noastre și sunt diferite total de legile animalelor.
Dacă ne considerăm ”fii” și Îl numim pe Dumnezeu ”Tată” va trebui să ne schimbăm comportamentul deviat de la normal, dar și atitudinea față de toate celelalte ființe din jur, față de întreaga Creație și să luăm exemplu de la sfinții îngeri cerești, nicidecum de la animalele pământești.
Este mult de lucru și avem nevoie de un ”autocontrol” foarte sever pentru a ne stăpâni ”pornirile animalice trupești” și pentru a ne reface echilibrul energetic sufletesc, cel care este cel mai bun pentru noi. Dacă cerem continuu și ajutorul lui Dumnezeu și nu ne bazăm numai pe puterile noastre omenești (fizice trupești și psihice sufletești), dacă ne străduim să îndeplinim și noi porunci sfinte dumnezeiești, la fel ca sfinții îngeri cerești, mai avem o șansă.
Se știe că Duhul Sfânt le asigură toată energia necesară lucrătorilor care ascultă de Dumnezeu, deci dacă trecem la îndeplinirea poruncilor dumnezeiești, va începe Duhul Sfânt să ne dea ”și nouă” energie sfântă, harică și atotputernică, din Sine Însuși și suntem salvați.
”Primul lucru” pe care îl face Duhul Sfânt când se pogoară la noi să ne ajute, să intrăm în rândul lucrătorilor buni, este ”să ne refacă energiile consumate” și să ne redea întreaga capacitatea de lucru, pe care ne-a dăruit-o Dumnezeu în prima clipă a vieții noastre, ca ființe vii de natură omenească (Facerea 2,7). Astfel are loc restaurarea omului și ni se reface rapid echilibrul energetic sufletesc, hotărât de Dumnezeu ca fiind cel mai bun pentru noi. Vom avea din nou suflete mari și frumoase, calde, sfinte și luminoase. Vom deveni din nou oameni duhovnicești, plini de energie vie harică și atotputernică.
Mai departe depinde de noi, de cât de silitori suntem și de cât de mult dorim să nu ne întoarcem la viața de natură animalică, ci să urcăm pe trepte superioare, să ne transformăm în buni lucrători, care ascultă de Dumnezeu și îndeplinesc porunci sfinte, pentru că aceștia sunt viitorii îngeri de mâine.
Navigare în articole
Crucea fiecăruia, Darul ascuns al lui Hristos→