Echilibrul Sufletesc cel mai bun pentru noi este cel Duhovnicesc

Echilibrul sufletesc cel mai bun pentru noi este cel duhovnicesc, nu cel material. Echilibrul sufletesc de natură duhovnicească este acela în care predomină în noi energiile sfinte, cele dăruite de Dumnezeu din Sine Însuși. Echilibrul sufletesc de natură materială este acela în care predomină în noi energiile pământești, de formă grosieră, luate de Dumnezeu din pământul cosmic pe care ”ne-a pus” în calitate de ”lucrători” și de ”paznici ai Creației Sale” existente pretutindeni la suprafața lui (Facerea 2,15).

Echilibrul energetic sufletesc, care a hotărât Dumnezeu că este ”cel mai bun” pentru noi, ni l-a dăruit chiar din Prima Clipă a Vieții Noastre ca Ființe vii de natură omenească (Facerea 2,7).

Dacă citim cu atenție Cartea Facerii scrisă de prorocul Moise, sub inspirația Duhului Sfânt, o să înțelegem că o parte din noi este făcută din țărână pământească, iar trei părți din noi sunt făcute din Energie Vie Dumnezeiască. Dumnezeu este Treime Sfântă de energii creatoare, luminătoare și bine lucrătoare. Ne-a dat și nouă toate aceste Trei Mari Puteri Dumnezeiești. Suntem înzestrați cu tot ce ne trebuie, pentru ca atunci când vom ajunge la maturitate și vom intra în Câmpul Muncii, să ne folosim țărâna din noi (energiile pământești) în cel mai bun mod posibil și să devenim lucrători buni, asemenea sfinților îngeri cerești.

Din Cartea Facerii aflăm că Dumnezeu i-a vorbit omului pământesc Adam, din înaltul cerului și i-a dat Sfat Părintesc și Dumnezeiesc (Facerea 2,16-17). I-a descoperit și ce poate face și ce să nu facă, dacă vrea să nu moară și să se bucure de viață la infinit, să devină nemuritor.

Dacă Adam ar fi ascultat de Dumnezeu ar fi fost bine, că ne-am fi bucurat de viață veșnică. Moartea este consecința neascultării de Dumnezeu, Dătătorul de Viață. Dacă nu ascultăm de Dumnezeu, care ne-a dat viață și ne ține în viață prin energiile Sale, veșnic vii, active și bine lucrătoare, ce vom face dacă rămânem numai cu țărâna din noi și nu mai ajung la noi energiile cele sfinte, harice și atotputernice? Ce vom face?

Țărâna doarme de veacuri somn greu, inconștient și nepăsător, dacă nu ajunge la ea Lumina Sfântă Dumnezeiască să o trezească la viață. Pământul pe care ne aflăm nu are viață în sine, nu este viu. El are viețuitoare, dar numai la suprafața lui, în învelișul numit de noi biosferă, iar acestea sunt făcute de Dumnezeu, la Porunca Sa Divină. Întâi a făcut plantele (Facerea 1,11). Apoi făcut animalele cele din ape și păsările cerului (Facerea 1,20). Mai târziu a făcut și fiarele sălbatice (Facerea 1,24).

Pe noi, ne-a făcut la urmă, la sfârșitul Creației Sale, ca să avem grijă de Creația Sa de formă materială, existentă la suprafața multor pământuri cosmice.

Dacă am fi ascultat de Dumnezeu, toate ar fi decurs normal și firesc, pentru că ne-ar fi dat cele mai bune energii ale Sale, dar ne-ar fi învățat continuu și ce să facem cu ele, la fel cum îi învață și pe sfinții îngeri cerești. Nu ne-am fi pierdut energiile cele sfinte, date de Dumnezeu și nu am fi rămas în noi numai cu energiile cele grosiere, concentrate în ele, ale pământului cosmic pe care ne aflăm. Ni s-a stricat echilibrul energetic interior. Nu mai suntem aceleași ființe calde, luminoase, sfinte și frumoase, de natură harică duhovnicească, făcute de Dumnezeu. Ne-am denaturat. Ne-am stricat. Ne-am pierdut puterile cele mai bune din noi și am rămas cu cele rele, ale pământului pe care stăm.

Energiile pământului sunt lacome și hrăpărețe și explodează din când în când, aruncă pe gurile lor de vulcan, surplusul de materie topită din interiorul lor și în felul acesta ”se echilibrează” și pământul pe care stăm. Are și el legile lui și se menține în echilibru, dar în alt fel.

Avem și noi legile noastre date de Dumnezeu, ca să ne putem menține în echilibru perfect, dar… nu le respectăm. Și aici este Marea Noastră Problemă. Dacă am respecta Legile Sfinte, date de Dumnezeu, cu totul altul ar fi destinul nostru și destinația noastră finală. Noi am fost creați în mod special pentru a deveni îngerii pământului pe care ne aflăm, nicidecum animalele lui. Dacă am fi ascultat de Dumnezeu, îngeri am fi devenit, deoarece vrea să existe astfel de lucrători și pe pământ, la nivelul energiilor grosiere, concentrate în ele, în chip de atomi.

Atomii au fost făcuți de Dumnezeu, în mod special, pentru a fi folosiți ca material de construcție pentru lumea de formă materială, pe care voia să o facă în afara Sa. A făcut o astfel de lume, iar noi o vedem și o numim Univers Material. Habar nu avem noi, că Universul este mult mai vast, că există și Univers Imaterial și că spațiul din jurul lui Dumnezeu este plin de energie divină, degajată, radiată și suflată din Sine Însuși și că există și un astfel de Soare Viu.

Spațiul din imediata apropiere a lui Dumnezeu este plin de Lumina Dumnezeiască a Înțelepciunii Sale Desăvârșite, de căldura dulce și plăcută a Iubirii Sale Infinite și de Energie Sfântă, Harică și Atotputernică. Ne putem imagina noi că există și un Astfel de Soare Veșnic viu, activ și care dă din Sine continuu energie vie, caldă, luminoasă și sfântă, plină de har?

Pe noi, oamenii făcuți la urmă, ne-a creat din energii pământești și din energii dumnezeiești, dar ne-a dăruit viață de natură îngerească. Viața dată nouă de Dumnezeu nu se compară cu viața animalelor mamifere pământești, pentru că deși suntem făcuți din țărână, pe noi ne hrănește Dumnezeu cu Energie Divină din Sine Însuși, pe care o toarnă în noi în chip de „Râu cursiv al Edenului” (Facerea 2,10).

Deosebirea este enormă între noi și animalele pământești, pentru că țărâna din noi se încălzește, se luminează și crește, se dilată, se revarsă în afara ei, în spațiul din jur, iar noi vom dobândi o înfățișare transparentă, de natură cerească. Dacă mergem pe Calea Ascultării de Dumnezeu și a îndeplinirii poruncilor Sale sfinte, la fel ca sfinții îngeri cerești, vom crește la infinit, pentru că se vor ”reînnoi” continuu energiile din noi, cu fiecare nouă lucrare care ne va fi dată să o facem. Am fost creați pentru a deveni îngeri, nicidecum animale!

Numai dacă nu vrem să ascultăm de Dumnezeu și să facem ceea ce ne învață El, spre binele nostru, numai dacă ne luăm după animalele din jur și începem să le imităm, numai atunci se ”amestecă în noi” energiile sfinte pe care ni le dă Dumnezeu în chip natural și firesc, cu energiile pământului cosmic pe care ne aflăm. Fără energie sfântă harică și atotputernică în noi, numai cu țărâna pământească din trupul nostru material, ni se strică echilibrul interior. Nu mai suntem aceleași ființe calde, luminoase, sfinte și frumoase, de natură îngerească. Ne răcim sufletește, ne întunecăm la minte, ne pierdem puterile sfinte și ne chinuim să facem lucrurile folosindu-ne numai de țărâna din noi.

Dacă ne dăm sama ce ne lipsește, dacă înțelegem unde și ce greșim, putem deschide Dialogul cu Dumnezeu și să cerem ajutorul Său. Avem această posibilitate, dacă ne coborâm cu mintea în inimă, unde se află duhul nostru central, cel care este veșnic viu și pompează energie vie prin vasele noastre sanguine. Va transmite el rugămintea noastră și va ajunge la Dumnezeu. Dar câți dintre noi optează pentru o astfel de posibilitate?