Inteligența fără Dumnezeu: Riscul de a ne închide în noi înșine

Cu cât știm mai mult și suntem mai inteligenți cu atât este mai mare riscul de a ne folosi de propria noastră inteligență, de ceea ce știm și putem noi să facem, fără să mai apelăm la ajutorul nimănui, nici măcar la ajutorul lui Dumnezeu. Și asta nu e bine. Fără Dumnezeu nu vom ști și nu vom putea niciodată să facem lucrurile în cel mai bun mod posibil. Nu vom ști cum să rezolvăm problemele cu care ne confruntăm și care sunt din ce în ce tot mai complicate, pe măsură ce înaintăm pe drumul vieții.

Omenirea nu stă pe loc, ci înaintează pe Scara Vieții, face progrese nu numai trupește la nivel material, nu numai sufletește la nivel energetic, ci și mintal, la nivelul înțelegerii și al cunoașterii lumii din jur dar și duhovnicește, deoarece noi începem să simțim prezența lui Dumnezeu în noi, chiar dacă nu știm ce fel de Ființă ne ajută. Noi avem în centrul nostru un duh viu, activ și bine lucrător, care ne ajută enorm și face parte din Duhul lui Dumnezeu. De aceea el știe exact ce să facă și ce să ne dea ca să creștem proporțional și armonios potrivit cu Prima Celulă Umană, făcută de Dumnezeu, al cărui model îl respectă cu strictețe. Duhul viu din centrul nostru știe exact când să ne dea energie mai multă sau mai puțină sau chiar deloc.

Cu timpul, pe măsură ce vom crește, ne vom mări și ni se va umple sufletul de energie sfântă din Duhul lui Dumnezeu, vom dobândi o bună experiență de viață, dar și cunoștințe care să ne ajute să înțelegem mai bine lumea din jur. Pe măsură ce vom acumula în noi mai multă experiență de viață și vom începe să facem deosebirea dintre diferitele energii care ne alcătuiesc, dacă nu vom pricepe că cele mai bune energii din noi sunt cele pe care ni le dăruiește Dumnezeu din Sine Însuși, există riscul să nu știm că noi avem energii sfinte, atotputernice.

Omul, așa cum l-a făcut Dumnezeu, este o ființă care nu se deosebește prea mult de animalele mamifere din jur, pentru că are și el trup material, la fel ca ele. Dar spre deosebire de ele, omul are duh sfânt în el din Duhul lui Dumnezeu, are energie vie harică și atotputernică, cu ajutorul căreia poate face lucruri atât de bune, încât să fie considerate adevărate ”minuni”.

Prin comportamentul lui deschis, prietenos, amabil, milos și binevoitor, gata să ajute pe cei din jur, omul se deosebește de toate făpturile materiale din jurul lui și nu se aseamănă cu nici una dintre ele. Omul dacă ascultă de Dumnezeu și face exact cele dorite și arătate de El să se facă, prin Sfânta Sa Suflare Dumnezeiască de Cuvânt, va fi plin de energie sfântă harică și atotputernică, pentru că îl va ajuta continuu Bunul și Sfântul Duh Dumnezeiesc, care-i va turna direct în inimă energie sfântă din Sine Însuși.

Așa se explică faptul că are și omul în mijlocul lui, duh sfânt din Duhul lui Dumnezeu, care îl ajută continuu și îi dă toată energia necesară lucrului lui. Un astfel de om pământesc, care are în mijlocul lui duh sfânt din Duhul lui Dumnezeu, care-l ajută și îi dă energia necesară lucrului lui, bineînțeles că poate să facă lucrurile mult mai bine, mai repede și mai ușor, decât le-ar face dacă nu ar avea în el duh sfânt care să-l ajute. Dacă nu ar avea duh sfânt în el, omul ar fi nevoit să lucreze folosindu-se numai de energia fizică pământească din trupul lui material. Între duhul trupului nostru material, care lucrează mecanic, instinctiv și impulsiv, duhul sufleului nostru inteligent, care de multe ori se lasă condus de mintea lui și duhul sfânt din centrul nostru, care știe exact ce vrea Dumnezeu și exact asta face, este de preferat să ascultăm de duhul sfânt și să ne conducă el prin viață. Așa este bine să procedăm.

Dacă noi, oamenii care populăm pământul în prezent, nu mai suntem plini de energie sfântă harică și atotputernică și nu ne mai ajută Duhul lui Dumnezeu, nu ne mai dă duh sfânt din Sine Însuși, bineînțeles că nu mai avem în noi energie sfântă harică și atotputernică și ne chinuim să facem lucrurile folosindu-ne numai de energia fizică din noi și de puțina noastră inteligență omenească. Aceasta se întâmplă numai din cauza noastră, că nu ne ținem sufletul deschis în permanență spre Dumnezeu, ca să circule ”liber” prin noi energiile Sale sfinte și să ne ajute, exact așa cum avem noi nevoie.

Ne-am închis ”în noi înșine” în propriile noastre trupuri materiale pământești, ca în niște cetăți puternice de piatră și nu mai vrem să ieșim afară, nici măcar atunci când Îl simțim pe Dumnezeu că vine la noi. Nu este bine deloc ceea ce facem. Este rău pentru noi, deoarece avem de pierdut enorm. Dar cine să priceapă?

Faptul că nu mai ieșim afară din cetatea de piatră a trupului nostru material pământesc, nici când Îl simțim pe Dumnezeu, că vine la noi cu dragoste părintească și dumnezeiască să ne ajute și stăm în continuare închiși în noi, asta nu este bine. Faptul că nu ieșim în întâmpinarea Sa cu brațele deschise, să-L primim direct în inimă, în întreaga noastră ființă omenească, aceasta face ca noi să nu mai reușim să ne umplem de Energie Vie Dumnezeiască, de Lumină Sfântă, de Căldură Dulce și Plăcută, de Har Creator și de multă putere de muncă.

Dumnezeu nu intră în noi împotriva voinței noastre, dacă noi nu vrem să-L primim. De aceea suntem slabi și neputincioși și incapabili să ne achităm de sarcinile și îndatoririle ce ne revin. Mai devreme sau mai târziu ne vom da seama și vom pricepe de ce ne lipsesc cele mai puternice energii din noi și de ce ne folosim tocmai de cele mai slabe energii din noi, cele care aparțin pământului cosmic pe care ne aflăm.

Noi nu suntem făcuți numai din țărână pământească, ci și din energie vie dumnezeiască ”suflată” chiar de Dumnezeu din Sine Însuși (Facerea 2,7). Noi avem și puteri dumnezeiești, nu numai puteri pământești, așa cum au animalele. Și atunci de ce nu ne folosim de toate puterile noastre, cu care ne-a înzestrat Dumnezeu? De ce? De ce ne bazăm pe puterile fizice ale trupului nostru material, ca și când le-am avea numai pe ele? De ce?

Să se gândească fiecare om și să răspundă, pentru că de răspunsul la aceste întrebări depinde ce vom face în continuare. Depinde dacă ne vom deschide sufletele spre Dumnezeu, vom cerși mila și îndurarea Sa, rugându-L să ne ierte și vom beneficia de ajutorul Său, că știe exact ce să ne dea pentru a reveni la normal. Dar dacă vom tăcea și vom rămâne în continuare închiși în noi înșine, în partea noastră materială, la fel ca până acum, va crește tensiunea dintre comportamentul nostru deviat de la normal și chemarea la viață îngerească, pe care ne-o adresează Dumnezeu, continuu. De noi depinde ce vom alege să facem.