Miracolul de la Marea Roșie

Biblia relatează faptele uimitoare care s-au petrecut cu foarte mulți ani în urmă, când poporul evreu (fiii lui Israel), condus de prorocul Moise, fiind urmăriți de armata Faraonului egiptean, s-au rugat Domnului Dumnezeu și au fost salvați printr-o minune despre care s-a dus vestea în lumea întreagă. Toată lumea a auzit despre minunea care s-a petrecut demult, la Marea Roșie, când apele Mării Roșii s-au despicat în două și tot poporul evreu a trecut pe malul celălalt scăpând astfel de urmăritori.

Au existat din totdeauna oameni care vor să deformeze realitatea faptică, încercând să ascundă cele întâmplate și să nu se știe că Dumnezeu intervine în Creația Sa și ajută oamenii, atunci când ei se roagă și cer mila, îndurarea, ajutorul și intervenția Sa Divină.

Minunea de la Marea Roșie este un fapt real povestit de cei peste două milioane de evrei care au traversat Marea Roșie pe fundul ei, ca pe uscat, având în dreapta și în stânga lor pereți de ape pe care le-a ținut Dumnezeu cu puterea Sa dumnezeiască. A despicat într-adevăr în două apele Mării Roșii, făcând să sufle un vânt puternic din spre răsărit, dar numai pe culoarul acela pe care aveau nevoie să treacă evreii pe malul celălalt. Vântul a uscat și fundul mării și a ținut puhoaiele de ape în plan vertical exact ca niște pereți laterali în dreapta și în stânga lor. Așa au trecut evreii prin mijlocul apelor Mării Roșii, pe malul celălalt. Când a intrat și armata egiptenilor în ape, urmărindu-i pe evrei, i-a înecat Dumnezeu pe toți, pentru că erau răi și aveau în ei suflet rău și hain la fel ca fiarele sălbatice.

Mulți oameni, când ”au auzit” de miracolul ce s-a petrecut la Marea Roșie, au căutat să dea fel de fel de explicații din cauză că ei nu credeau că Dumnezeu poate face și astfel de minuni, dacă vrea. Mulți cărturari, de-a lungul vremii, au încercat să arate că nu a fost nici o minune dumnezeiască și că s-au petrecut niște fenomene normale de care au profitat evreii și au traversat marea. Unii au dat vina pe reflux, alții pe erupția vreunui vulcan din apropiere, alții pe taifun, dar nici una dintre ipotezele lor nu este plauzibilă, pentru că nu stă în picioare în fața adevărului. Dumnezeu a făcut într-adevăr o minune și a salvat astfel poporul evreu, pentru că ei, în disperarea lor, s-au rugat cu toții, urmând exemplul lui Moise, conducătorul lor. Rugăciunea lor a fost ascultată și Dumnezeu a intervenit. Cu puterea Sa dumnezeiască ”a biruit rânduiala firii”, a făcut ca lucrurile să se petreacă alt fel decât se petreceau ele în mod natural și firesc.

Cei care sunt de părere că evreii au traversat marea în timpul unui reflux mai puternic, să-și aducă aminte că fluxul și refluxul se succed din 6 în 6 ore. Puteau să traverseze marea 2 000 000 de oameni cu toate animalele și carele pe care le aveau, în timp de 6 ore cât durează refluxul? Imposibil!

Cei care susțin ipoteza că ar fi erupt un vulcan în apropiere și s-a format pe mare un istm de cenușă vulcanică pe care au trecut evreii pe malul celălalt, să-și aducă aminte că cel mai apropiat vulcan activ se află în Insula Creta din Marea Mediterană, deci nu este deloc aproape de zona prin care au traversat evreii marea.

Cei care susțin ipoteza unui tsunami, să-și aducă aminte că tsunami-urile sunt valuri uriașe de zeci de metri înălțime care au o putere distructivă enormă și care i-ar fi ”măturat” pe toți evreii de pe malul mării și nu ar mai fi rămas nici unul dintre ei. Aici a fost ”mâna celui Preaînalt”, a Dumnezeului Atotputernic, care i-a salvat pe evrei.

Au fost destui cărturari de-a lungul vremii, mai sunt unii și în prezent, care s-au apucat să calculeze viteza de deplasare a oamenilor care merg pe jos și care susțin că este imposibil să traverseze marea două milioane de oameni într-o singură noapte. Ei susțin că este absurd să credem că nu pot fi ajunși din urmă de armata egiptenilor, care mergeau călare și în puternice care de război foarte iuți. Lor le amintim cele relatate în ”A doua Carte a lui Moise”, capitolul 14, de cel care a fost martor ocular la cele întâmplate.

Moise spune clar că au fost ajutați de Dumnezeu și că Îngerul Domnului mergea înaintea lor, în chip de ”stâlp de nor” și le arăta drumul pe care să meargă. Când au ajuns la malul mării și armata egiptenilor se vedea în depărtare cum se apropia de ei, atunci evreii înspăimântați foarte tare, au strigat către Domnul Dumnezeu, rugându-se și implorând ajutorul Său. Acesta este momentul în care s-a ridicat Îngerul Domnului și ”s-a mutat în urma lor” (Ieșirea 14,19), oprindu-i pe egipteni să se apropie de ei.

Acesta este momentul în care ” s-a ridicat stâlpul cel de nor dinaintea lor și a stat în urma lor”, deci Îngerul Domnului „ a trecut și a stat între tabăra egiptenilor și tabăra fiilor lui Israel” și a făcut să fie ”negură și întuneric pentru unii” (pentru egipteni), ”iar pentru ceilalți (pentru evrei), lumină noaptea, și toată noaptea nu s-au apropiat unii de alții” (Ieșirea 14, 20). Acesta este momentul în care Moise și-a întins mâna sa asupra mării, iar Dumnezeu a adus vânt puternic de la răsărit și s-a făcut marea uscat, că s-au despărțit apele, iar fiii lui Israel au traversat marea și au trecut pe malul celălalt.

Cât timp a durat ”negura și întunericul” pentru egipteni și nu s-a făcut ”lumină” ca să își ridice tabăra și să pornească la drum nu ni se spune. Nu ni se spune nici cât timp au avut evreii ”lumină noaptea”, căci ziua aveau lumină solară și deci au putut să meargă continuu, zi și noapte, fără să se oprească. Cert este că au avut timpul necesar să traverseze marea și să ajungă pe malul celălalt, pentru că în tot acest timp egiptenii erau ținuți în întuneric și nu și-au putut ridica tabăra ca să pornească împotriva lor și să-i atace. Nu ni se spune clar, dar se poate înțelege că egiptenii au fost ținuți pe loc de întuneric, în tip ce evreii au mers într-una și zi și noapte, căci au avut lumină chiar și noaptea. Dacă știm că atunci când Dumnezeu voiește ”se biruiește rânduiala firii” nu ne vom mira că evreii au trecut cu bine pe malul celălalt al mării, în continentul Asia, ci vom înțelege că aceasta a fost lucrarea lui Dumnezeu.

Cine vrea să revadă cele scrise chiar de Moise și relatate de el în ”A doua Carte a lui Moise” numită ”Ieșirea”, prezentăm în continuare câteva spicuiri din capitolul 14:

Versetul 10. Dar când s-a apropiat Faraon (cu armata lui) și când s-au uitat fiii lui Israel înapoi și au văzut că egiptenii vin după ei, s-au spăimântat foarte tare fiii lui Israel și au strigat către Domnul (s-au rugat)…

Versetul 15. Atunci a zis Domnul către Moise: „Ce strigi către Mine? Spune fiilor lui Israel să pornească.

Versetul 16. Iar tu ridică-ți toiagul și întinde mâna asupra mării și o desparte, și vor trece fiii lui Israel prin mijlocul mării ca pe uscat”…

Versetul 19. Atunci s-a ridicat Îngerul Domnului, care mergea înaintea taberei fiilor lui Israel, și s-a mutat în urma lor; și s-a ridicat stâlpul cel de nor dinaintea lor și a stat în urma lor.

Versetul 20. Astfel a trecut el (Îngerul Domnului) și a stat între tabăra egiptenilor și tabăra fiilor lui Israel, și era negură și întuneric pentru unii, iar pentru ceilalți, lumină noaptea și toată noaptea nu s-au apropiat unii de alții.

Versetul 21. Iar Moise și-a întins mâna sa asupra mării și a alungat Domnul marea toată noaptea cu vânt puternic de la răsărit și s-a făcut marea uscat, că s-au despărțit apele.

Versetul 22. Și au intrat fiii lui Israel prin mijlocul mării, mergând ca pe uscat, iar apele le erau perete la dreapta și la stânga lor.

Versetul 23. Iar Egiptenii urmărindu-i, au intrat după ei în mijlocul mării toți caii lui Faraon, carele și călăreții lui…

Versetul 26. Iar Domnul a zis către Moise: „Întinde-ți mâna asupra mării, ca să se întoarcă apele asupra egiptenilor, asupra carelor lor și asupra călăreților lor”.

Versetul 27. Și și-a întins Moise mâna asupra mării și spre ziuă s-a întors apa la locul ei, iar Egiptenii fugeau împotriva apei. Și așa a înecat Dumnezeu pe Egipteni în mijlocul mării…

Din relatările biblice rezultă clar că atunci, demult, a avut loc un miracol la Marea Roșie și prin voia lui Dumnezeu poporul evreu a fost salvat de armata Faraonului egiptean, care-i urmărea. Dumnezeu oare nu poate despica în două o mare, ca să facă drum pentru poporul pe care vrea să-l salveze? Își închipuie careva dintre noi că Dumnezeu nu are o astfel de putere?