Paza Bună păzește primejdia rea

Având o dublă alcătuire energetică și pornind din start cu energii fizice pământești în noi, dar și cu energii sfinte dumnezeiești de formă treimică, de formă caldă, luminoasă și plină de har creator, noi, oamenii, putem crește lin și domol, puțin câte puțin în fiecare zi a vieții noastre, exact așa cum vrea Dumnezeu. Noi putem ajunge pe culmile desăvârșirii noastre ca ființe cu adevărat umane, respectând întocmai și alcătuirea bună dată nouă de Dumnezeu dar și procentajul hotărât de El între principalele energii care ne alcătuiesc pe noi. Noi putem să devenim ființe bune la suflet, darnice, miloase și generoase, cu suflet mare și frumos, cald, sfânt și luminos, exact așa cum ne vrea Dumnezeu.

Dumnezeu vrea ca omul să devină o ființă cu suflare caldă, prietenoasă, cu inimă deschisă spre cooperare și întrajutorare frățească și colegială, capabilă să ajute pe cei din jur, care au nevoie de ajutor, căci asta înseamnă omenie.

Omenia presupune milă și compasiune față de animale, iubire frățească și colegială față de ceilalți oameni din jur, dar și recunoștință veșnică față de cei care ne ajută pe noi, oamenii, să creștem mari și să ajungem la maturitate, la vârsta la care să putem intra în câmpul muncii ca lucrători ai acestei planete pe care stăm și să ne câștigăm singuri existența, folosindu-ne de toate energiile cu care ne-a înzestrat Dumnezeu.

Adevăratul om este o ființă darnică, miloasă și generoasă, capabil să coopereze și să conlucreze cu cei din jur, să își unească eforturile fizice trupești, intelectuale sufletești și harice duhovnicești, pentru realizarea de lucruri bune și folositoare de care să se bucure întreaga natură.

Omul ajuns la maturitate, la vârsta adultă, se presupune că este o ființă echilibrată din punct de vedere sufletesc, iar energiile cu care l-a înzestrat Dumnezeu sunt fiecare la locul lor și în procentajul stabilit de Dumnezeu ca fiind cel mai bun pentru om. Acest procentaj dat nouă de Dumnezeu, dacă ÎL respectăm și dacă avem grijă să nu se strice, să nu ne dezechilibrăm sufletește, va fi bine de noi.

Problemele vor apărea abia în momentul în care, dacă nu ne păzim, vom începe să ne dezechilibrăm sufletește și să ni se strice alcătuirea bună, dată de Dumnezeu.

Omul, așa cum l-a făcut Dumnezeu, are o parte făcută din țărână pământească, zidită din atomi, dar are trei părți din el pline de energie vie dumnezeiască, suflată de Dumnezeu din Sine și dăruită omului, ca să aibă și omul energie vie în el, nu numai țărână moartă. Omul este mai mult dumnezeiesc decât pământesc. Această alcătuire deosebit de bună se datorează faptului că Dumnezeu a suflat din Sine Însuși în fața omului pământesc, Energie Vie Dumnezeiască. Se știe că Dumnezeu este Treime de Puteri Dumnezeiești, deși este o singură Ființă, ceea ce înseamnă că omul a primit ca „dar” din partea lui Dumnezeu toate cele Trei Mari Puteri Dumnezeiești.

Omul are puteri creatoare, are puteri luminătoare, are puteri lucrătoare și poate lucra în orice domeniu de activitate și fizică și psihică și harică și mixtă, depinde ce fel de lucrare îi dă Dumnezeu să facă.

În calitate de lucrători ai acestei planete pe care ne aflăm și în calitate de paznici al Creației lui Dumnezeu, responsabilitatea noastră este enormă. Noi nu ne aflăm pe o planetă pustie, ci pe o planetă plină de viețuitoare de formă materială, de care trebuie să avem grijă. Pentru asta am fost creați de Dumnezeu, ca să stăpânim tot ce se mișcă pe pământ, tot ce este viu și are viață în sine, deci este ființă vie. Ca să putem fi stăpâni buni și iubitori, așa cum ne vrea Dumnezeu, noi trebuie să ne străduim din toate puterile noastre să fim ”asemenea lui Dumnezeu”, nu asemenea pământului pe care stăm. Fiind făcuți din două feluri de energii și pământești și dumnezeiești, noi simțim și atracția pământului pe care stăm, dar simțim și atracția lui Dumnezeu, care ne iubește enorm și ne consideră fiii Săi, creați din energiile Sale suflate de El din Sine Însuși.

Dacă ne vom păzi curățenia sufletească, fără pofte trupești anormale și nefirești pentru un om, dacă atunci când nu știm ceva vom deschide cu curaj dialogul minții noastre inteligente direct cu Dumnezeu și vom cere lumină de la Părintele Luminii, va fi bine de noi, căci ne vom lumina la minte și vom ști exact ce să facem.

Să nu uităm că Dumnezeu este Cel ce ne-a dat viață cu Suflarea Sa Dumnezeiască și ne ține în viață cu energiile Sale, pe care le toarnă în noi în chip natural și firesc, fără ca noi să știm sau să bănuim că suntem legați de Dumnezeu și dependenți de El, tocmai prin energiile pe care ni le dă.

Nu vom rămâne niciodată fără energie vie dumnezeiască în noi dacă în adâncul sufletului nostru energetic omenesc, noi ne sprijinim pe energiile lui Dumnezeu, cele suflate de El în fața noastră și ne bazăm pe ajutorul lui Dumnezeu la nevoie, la greu, în situații dificile, pe care îl cerem prin rugăciune smerită.

Ajutorul pe care ni-l dă Dumnezeu, la cererea noastră, este un înger ceresc creat de Dumnezeu ”potrivit cu nevoile noastre actuale”, pentru care cerem ajutor. Vom trece cu bine de situațiile care ne stresează și ne sperie, dacă cerem ajutor de la Dumnezeu, căci acel înger ceresc care se pogoară la noi, știe exact cum se rezolvă problema cu care ne confruntăm și ne va ajuta enorm.

Cine nu cere ajutor de la Dumnezeu, pe calea rugăciunii lui smerite, nu primește înger păzitor și ajutător și este lăsat să se descurce singur, doar cu energiile pe care le are omul în el. Deci, concluzia care este? Să cerem ajutor de la Dumnezeu, căci paza bună păzește primejdia rea și trecem cu bine de situațiile dificile cu care ne confruntăm.