Prin rugăciune Dumnezeu vine la om

Prin rugăciune omul merge la Dumnezeu, iar Dumnezeu vine la om. Omul depinde de deschiderea lui sufletească spre Dumnezeu și de cât de multă energie dumnezeiască poate să aspire în el pe calea lucrurilor bune pe care le face și pe calea cererii de ajutor la nevoie, în situații dificile. Omul poate să inspire Lumină Sfântă Dumnezeiască pe calea rugăciunilor minții lui inteligente, căci poate să intre în dialog direct cu Dumnezeu Cuvântul, Luminătorul Universal. Dumnezeu ne luminează pe noi, oamenii și direct, pe cale naturală, ca un Părinte Bun și Iubitor și prin propria Sa Suflare Dumnezeiască și prin Sfintele și Dumnezeieștile Sale Raze și prin intermediul altor energii inteligente din jurul nostru care sunt luminate de El, dar și ca urmare a rugăciunii fiecărui om, atunci când are nevoie de ajutor divin.

Pentru strictul necesar, pentru nevoile noastre personale, Dumnezeu ne asigură energia necesară și ne dă tot ce ne trebuie ca să creștem și să ne dezvoltăm ca ființe umane. El într-adevăr este Tatăl Nostru Cel Ceresc și toarnă în noi continuu energie vie dumnezeiască din Sine Însuși. El ne ține în viață prin energiile Sale cele harice duhovnicești și ne luminează mintea cu Gânduri Bune Dumnezeiești, cu rațiuni pure și ne arată la nivelul nostru mintal și cerebral cele ce avem noi nevoie să le facem spre binele nostru și al celor din jur.

Noi dacă ascultăm de Dumnezeu și facem exact ce ne învață El vom face lucruri bune și folositoare și vom înainta pe drumul vieții, exact așa cum avem noi nevoie să înaintăm, acumulând în noi energie divină, Sfântă și Dumnezeiască Lumină și har creator. Cu timpul vom descoperi ce fel de ființe suntem noi și ne vom da seama că suntem îngerii Pământului pe care stăm, nicidecum animalele lui. Nu ne ținem noi în viață cu hrana de formă materială, de natură minerală pe care i-o dăm trupului nostru material pământesc. Dumnezeu ne ține în viață, prin energiile Sale, pe care le suflă, le toarnă și le picură în noi și ni le dăruiește cu toată dragostea Sa Părintească și Dumnezeiască, pentru că știe că avem nevoie de ele și nu putem crește decât dacă ne dă El energie vie dumnezeiască din Sine Însuși. Și ne dă, sub multiple forme, de la cele mai simple până la cele mai complexe.

Ca să înțelegem această realitate și să simțim ce fel de energii, forțe și puteri avem în noi, dar și ce fel de ființe suntem noi, ne-a dăruit Dumnezeu minte înțeleaptă, inimă simțitoare, conștiință trează și duh personal de formă vie și de natură sfântă, care să ne asigure legătura cu Dumnezeu în permanență. Acest duh viu de formă sfântă din centrul nostru, este „interfață” întra noi și Dumnezeu. El face parte din Duhul Sfânt Dumnezeiesc și este deschis în permanență și spre Dumnezeu și spre noi. Prin el, prin intermediul lui noi ne primim energia vie dumnezeiască de care avem nevoie ca să creștem și să ne dezvoltăm ca ființe cu adevărat „umane”, așa cum ne vrea Dumnezeu.

A fi ”uman” înseamnă a fi darnic, milos și generos, cu suflet mare și frumos, cald, sfânt și luminos, revărsat în afara trupului nostru material pământesc, ca o coroană solară în jurul lui, ca o aură duhovnicească de o frumusețe rară, ca un fel de câmp energetic personal de formă caldă, luminoasă și sfântă în jurul omului pământesc de formă materială. Dacă omenii vor reuși să își mențină această alcătuire bună, dăruită lor de Dumnezeu chiar din „prima clipă a vieții noastre” ca ființe vii de formă umană, noi vom putea merge pe calea cea bună pe care o avem în față. Dumnezeu ne-a pus în față „cel mai bun drum posibil” care ne duce „drept înainte” spre culmile perfecțiunii noastre umane, până la „asemănarea cu Dumnezeu” și la dobândirea „stării de fii” ai Săi. La această perfecțiune a vieții noastre vrea Dumnezeu să ajungem. Vom putea ajunge dacă în adâncul sufletului nostru, la nivelul nostru energetic central ne hrănește Dumnezeu continuu cu energie vie dumnezeiască din Sine Însuși.

Noi putem să deschidem dialogul cu Dumnezeu oricând și să cerem ajutor divin, dacă nu ne descurcăm doar cu puterile pe care le avem în noi. Este greu până ce ne vom convinge și vom deveni conștienți de această realitate. Este greu până înțelegem ce fel de ființe suntem noi și că duhul nostru central ne face legătura cu Dumnezeu continuu, ne asigură cele necesare și că putem în orice clipă să intrăm direct în dialog cu Dumnezeu, prin intermediul lui și să cerem ajutor divin.

Noi suntem ajutați de duhul sfânt din centrul nostru, care ne asigură strictul necesar, dar durează ceva timp până vom înțelege și ne vom convinge că cele mai bune energii din noi sunt cele pe care ni le dă Dumnezeu din Sine Însuși, nu sunt cele pe care ni le dă pământul pe care stăm. Până vom înțelege această realitate și vom descoperi acest adevăr, până vom învăța și noi să le cerem pe calea rugăciunii noastre smerite și conștiente de starea noastră reală și de adevăratele noastre nevoi, durează ceva timp.

Pe Dumnezeu Îl putem numi Tată numai dacă suntem conștienți de această realitate și de faptul că energiile Sale se află în noi, iar noi ne bazăm pe ele, nu pe cele pământești de formă materială. Energia din noi este de origine dumnezeiască, dar noi nu suntem convinși de această realitate și din cauza neștiinței și a necredinței noastre, nu vrem să trecem la ascultarea de Sfatul Său Părintesc și Dumnezeiesc și să facem exact ce ne învață El. Când vom începe să aplicăm în practică învățăturile Sale la partea noastră materială, ne vom convinge ce lucruri bune suntem în stare să facem.

Dacă trecem la ascultarea și la îndeplinirea poruncilor sfinte date de Fiul lui Dumnezeu, Care S-a pogorât printre noi tocmai pentru a ni le da El personal, ne va ajuta Duhul Sfânt și vom căpăta puteri harice duhovnicești.

Vom observa că în urma rugăciunilor noastre, a dialogului nostru cu Dumnezeu ne luminăm mai bine, înțelegem mai bine ce avem de făcut, se aprinde în inima noastre dorința cea bună de a coopera și conlucra cu cei din jur și de a ne ajuta reciproc. Vom deveni mai buni la suflet, mai deschiși spre milostenie, spre iubire frățească și colegială și vom deveni mai umani. Vom observa că ni se schimbă preferințele în bine și ne înclinăm spre lucrurile bune, pe care avem nevoie să le facem. Vom simți că și trupul nostru material pământesc se bucură de o stare mai bună, de echilibru energetic perfect și este apt de lucru și el, este gata să participe și el cu toată bunăvoința la lucrurile pe care ni le arată Dumnezeu să le facem.

Pe bază de rugăciune smerită adresată direct lui Dumnezeu noi „aspirăm în noi” energie divină din Duhul Sfânt Dumnezeiesc, căci se deschide rapid duhul nostru central spre Dumnezeu și încep să circule liber prin noi sfintele energii dumnezeiești. Dacă noi „descoperim această realitate”, dacă noi simțim ce fel de energii ne dă Dumnezeu, ca urmare a rugăciunilor noastre, ne vom ruga cât mai mult și cât mai des. Vom aduna laolaltă toate puterile noastre sufletești, trupești și duhovnicești, ca să se roage toate laolaltă și să se umple toate odată, în același timp, de energie sfântă, de har creator și de multă putere de muncă. Așa trebuie să lucreze un om și atunci lucrul pe care îl face va fi într-adevăr bun. Dumnezeu va fi mulțumit de felul în care lucrează un astfel de om și la sfârșitul lucrului lui, îl va mângâia pe cap cu Sfintele Sale Raze ca să simtă că Îl iubește și că este mulțumit de felul în care a lucrat. Capul omului, partea lui cea mai înaltă, va simți că este mângâiat de Dumnezeu cu sfintele și dumnezeieștile Sale Raze și nu va uita niciodată un astfel de moment sublim în care omul se bucură și se topește de fericire, dar și de iubire față de dumnezeu.

Prin rugăciune omul ajunge la Dumnezeu, iar Dumnezeu vine la om, pe calea sfintelor Sale Raze. Puterea rugăciunii este confirmată de miliarde de oamenii care de-a lungul timpului au primit ajutor de la Dumnezeu, ca urmare a rugăciunilor lor și s-au ridicat pe o treaptă superioară, au devenit duhovnicești și… sfinți.

Toți oamenii care au deschis dialogul cu Dumnezeu și au început să se roage să ceară ajutor divin și au făcut din rugăciune, lucrarea lor de bază, lucrarea lor esențială și prioritară, au dobândit „puteri dumnezeiești” și au fost ridicați pe o treaptă superioară la rang înalt de oameni duhovnicești. Dumnezeu poate să le dea oamenilor cele necesare lor și fără ca ei să le ceară. Așteaptă ca ei să ceară ajutorul Său, pentru ca astfel să știe cine-i ajută, să nu se facă un „secret” din faptul că oamenii pot beneficia de ajutorul lui Dumnezeu și se pot încărca sufletește și trupește cu energie sfântă dumnezeiască și la cererea lor. De ce să facem un „secret” din această realitate? Este bine ca oamenii să știe că pot beneficia de ajutorul lui Dumnezeu dacă intră în dialog direct cu El pe calea rugăciunilor lor smerite. A te ruga înseamnă a recunoaște starea de dependență față de Dumnezeu și a cere ajutorul Său.