Ursul polar, cel mai mare mamifer carnivor terestru. Curiozități

Ursul polar (Ursus maritimus) este cel mai mare mamifer carnivor terestru. Trăiește doar pe emisfera nordică, în zona arctică, în vasta sălbăticie polară. Este un animal masiv, care poate ajunge la o greutate de 700 kilograme, la o lungime de aproape 3 metri și la o înălțime de 1,5 metri. Când se ridică pe picioarele din spate, în poziție verticală și ajunge la 3 metri înălțime, are o statură impozantă plină de măreție. Afară de om nimeni nu îndrăznește să îl atace.

Ursul polar este stăpânul incontestabil al ținuturilor reci, al ghețurilor permanente. El este cunoscut și cu numele de ”ursul alb” deoarece blana lui pare albă. Nu este albă, ci transparentă. Lumina soarelui este absorbită de firele de păr goale pe dinăuntru, ceea ce creează o strălucire. Umflături foarte mici de pe suprafața firelor de păr împrăștie lumina. Datorită refracției luminii blana ursului polar pare albă. Fiind și foarte deasă și cu părul lung, blana îi asigură o protecție termică excelentă și îl ajută să reziste la gerurile năprasnice, căci temperaturile coboară frecvent sub -50 de grade C. Ursul polar este adaptat perfect la aceste condiții deosebit de aspre, căci pielea lui este neagră nu albă și absoarbe mai bine căldura, iar pe sub piele are un strat foarte gros de grăsime.

Ursul polar este un animal de temut. Corpul său masiv se sprijină pe patru picioare puternice, care se termină cu labe mari acoperite cu papile mici și moi care îi ușurează mersul pe zăpadă. Între degete are membrane care-l ajută la înot. Este un foarte bun înotător. Are și gheare, dar mai scurte ca la alți urși, însă perfecte pentru cățăratul pe stânci și pe blocurile de gheață. Coada ursului polar este cea mai scurtă dintre toate speciile de urși (7-13 centimetri). La fel și capul este mai mic și botul ceva mai ascuțit, însă mirosul, auzul și văzul sunt excelente. Mirosul ursului polar este atât de dezvoltat încât simte focile de la distanța de un kilometru și jumătate.

La toate aceste calități fizice se adaugă și faptul că ursul polar are un creier foarte mare care cântărește aproape 500 de grame și reușește să facă lucruri care necesită oarecare grad de inteligență. Iată câteva curiozități care ne uimesc. Urșii polari folosesc uneori ”unelte simple” pentru a-și procura hrana, ceea ce este într-adevăr o dovadă de inteligență. Morsele sunt aproape de două ori mai mari decât urșii polari și au și teribilele lor arme, acei colți de un metru lungime, așa că ursii polari nu se pot apropia de ele, deci nu pot fi atacate. Se cunosc cazuri în care câte un urs înfometat a găsit soluția ingenioasă de a lovi morsa în cap cu o piatră sau cu un bulgăre de gheață și a răpus-o în acest fel. Asta denotă inteligență.

Modul de viață al ursului polar este simplu. Datorită picioarelor sale puternice și a faptului că este un foarte bun înotător și rezistă mult timp fără să mănânce, el parcurge distanțe foarte mari mergând și alergând pe uscat sau înotând prin apă. Când merge parcurge 5 kilometrii pe oră, când aleargă parcurge 40 de kilometri pe oră, iar când înoată parcurge 10 kilometri pe oră. Astfel poate parcurge distanțe foarte mari, chiar și de sute de kilometri, fără oprire. El caută întotdeauna zonele în care trăiesc foci, deoarece ele reprezintă hrana lui preferată. Adoptă o tactică anume pentru a le vâna. Așteaptă ore în șir lângă o gaură existentă în banchiza de gheață prin care focile ies din când în când pentru a respira și atunci le înhață. Uneori le pândește când ies din apă să se odihnească pe gheață și se apropie tiptil de ele și le atacă.

Ursul polar este un animal de pradă. Dispune de o sumedenie de abilități care ne uimesc. El lasă în urmă chiar și alpiniștii cei mai buni, căci fără crampoane și frânghii se cațără în plan aproape vertical pe stânci și pe blocurile de gheață. Reușește să sară de pe un bloc de gheață pe altul și face salturi spectaculoase chiar și de 4 metri. Se poate scufunda în apă și poate rezista până la 3 minute fără să respire. În acest timp el înoată pe sub apă chiar și 30-40 de metri. În felul acesta poate prinde pești, poate vâna și păsări de apă, dar la nevoie poate mânca și alge.

În general urșii polari sunt animale solitare. În perioadele de împerechere sunt prietenoși, se apropie mult unii de alții, se joacă și comunică între ei prin mormăitul lor specific. Ursul polar nu este monogam. Nu duce o viață de familie. Primăvara, când se adună mai mulți la un loc la vânătoarea de foci, atunci au loc și împerecherile dar și luptele între masculi pentru femele. Deși împerecherea are loc primăvara, ovulul fertilizat ajunge în uterul ursoaicei abia spre toamnă, așa că gestația durează cam 6-7 luni și naște doi pui abia pe la jumătatea iernii. Când ursoaica se simte grea începe să își sape un bârlog mare și călduros în pământ sau chiar în gheață, iar ea intră într-o stare asemănătoare hibernării. Nu toți urșii hibernează, ci doar ursoaicele gestante și în tot acest timp ele nu mănâncă. După ce naște ursoaica rămâne în prima lună alături de pui și nu iese afară din bârlog. Le ține de cald și îi alăptează. Abia pe la sfârșitul lunii aprilie, când puii sunt mai mărișori iese cu ei afară din bârlog și îi învață să meargă, să se joace și să cunoască mediul înconjurător. Noaptea însă se întoarce cu ei înapoi, în bârlog. Pe la vârsta de 4-5 luni puii încep să mănânce și ei carne din animalele vânate de mama lor. Pe la vârsta de un an încep să vâneze și ei împreună cu mama, dar continuă să sugă lapte până pe la vârsta de doi ani și jumătate. La această vârstă ei sunt capabili să vâneze singuri și să se apere, iar când știe mama lor că se vor descurca singuri, îi părăsește.

Urșii polari au un obicei foarte interesant. Pe timp de furtună și de viscole puternice, își sapă rapid o groapă în zăpadă și se adăpostesc în ea chiar și mai multe zile, până trece furtuna.

De-a lungul anilor urșii polari au fost vânați de oamenii din ținuturile nordice pentru blana lor călduroasă cu care și-au căptușit locuințele și pentru grăsimea și carnea lor comestibilă. Vânatul s-a extins și au început să-i vâneze și alți oameni care nu locuiau în acele zone nordice și veneau în mod special pentru vânatul de urși polari, de foci și morse. Consecința a fost că numărul urșilor polari a scăzut alarmant de mult și au fost necesare măsuri de protecție a lor și de interzicere a vânatului. În prezent există legi și acorduri internaționale care interzic vânatul.

Ursul polar este un animal iubit de oameni și există o sumedenie de legende și povești frumoase, care ne-au încântat anii copilăriei. În Canada și Rusia există monede care au chipul ursului polar tipărit pe ele. În grădinile zoologice cușca ursului polar, cu bazinul lui de înot, are mulți vizitatori, ca semn că omenii îndrăgesc acest animal.

În fiecare an ziua de 27 februarie este declarată Ziua internațională a ursului polar, pentru a atrage atenția oamenilor de pretutindeni referitor la starea de conservare a ursului polar. Din cauza topirii ghețurilor polare numărul urșilor polari se poate reduce considerabil.