Veverița este un mamifer rozător de talie mică și face parte din familia Sciuride. Se cunosc peste 30 de specii de veverițe, dintre care cele mai cunoscute sunt veverița comună (Sciurus vulgaris) și veverița roșie, care poate fi întâlnită și în țara noastră. Veverițele sunt mai mult animale arboricole și trăiesc în pădurile de conifere și de foioase care cresc în emisfera nordică, pe toate continentele.
Veverița este un animal micuț și deosebit de simpatic, cu o coadă lungă și stufoasă de 15-20 de centimetri, care o ajută să se echilibreze când sare prin copaci și face viraje spectaculoase, iar pe timp de iarnă o ajută să se încălzească. Lungimea corpului de la cap la coadă este între 19-23 centimetri. Picioarele din spate sunt mai lungi, mai musculoase și mai puternice decât cele din față. Degetele se termină cu gheare ascuțite și curbate care o ajută să se cațăre rapid prin copaci și să se agațe când sare de pe o ramură pe alta.
Veverița este o renumită acrobată a copacilor. Urechile sunt mari și lungi și se termină cu smocuri de păr. Are obraji foarte încăpători, ca niște buzunare și îi folosește pentru a transporta mâncarea în gură. Are corpul acoperit cu o blană de culoare roșie, maro sau cenușie, potrivit speciei din care face parte, dar și zonei în care trăiește. Își schimbă blana de două ori pe an în funcție de anotimp. Iarna are blana mai groasă, mai deasă și mai închisă la culoare, iar vara mai subțire și mai deschisă.
Veverițele sunt animale rozătoare, omnivore și pe lângă alune, nuci, jir, semințele conurilor de brad, mai mănâncă și ciuperci, lăstari tineri, fructe de pădure, insecte, viermi și ouă de păsări. Sunt foarte simpatice atunci când sparg nuci și alune în dinți și se folosesc de lăbuțele din față ca de niște mâini pentru a scoate sâmburii. Veverițele sunt animale destul de inteligente. Își adună provizii pentru iarnă și le depozitează în mai multe locuri, prin scorburile copacilor și pe sub pietre, pe care le găsește apoi după miros, căci nu are memoria chiar așa de bună să țină minte pe unde le ascunde.
Veverițele sunt animale active, iuți și foarte vioaie, dar sunt animale singuratice. Nu trăiesc în grup decât doar în perioada de împerechere. Își fac adăposturi prin scorburile copacilor sau în vizuini pe sub pământ. La nevoie știu să își facă și cuiburi prin copaci, pe care le împletesc din crenguțe și le căptușesc cu mușchi, cu scoarță de copac și cu frunze.
Veverițele se împerechează de două ori pe an, prin februarie-martie și prin iunie-iulie și scot două serii de pui. O femelă se poate împerechea cu mai mulți masculi și un mascul se poate împerechea cu mai multe femele. Nu se formează perechi stabile. După o gestație de 38-39 de zile, femela naște 3 pui mici, golași și fără ochi, cărora le crește părul și li se deschid ochii abia pe la trei săptămâni. Veverița femelă își crește singură puii și este o mamă bună, are grijă de ei, îi alăptează și le aduce mâncare. Când au o lună jumătate, puii își însoțesc mama în căutare de hrană, dar încă mai sug până pe la două luni, chiar două luni și jumătate, după care devin independenți.
Viața veverițelor prezintă o sumedenie de curiozități.
- Veverițele știu să înoate. Se folosesc de coadă ca de o cârmă și sunt chiar bune înotătoare.
- Își folosesc coada ca pe un dispozitiv de semnalizare, o mișcă brusc în caz de pericol și se anunță între ele.
- Veverițele au un rol pozitiv în înmulțirea copacilor, pentru că uită pe unde își depozitează hrana și alunele, nucile, jirul, conurile de brad încolțesc.
- Când sunt urmărite de jderi, de vulpi și de alți prădători, aleargă în zig-zag și fac salturi spectaculoase.
- De-a lungul anilor au fost vânate pentru blana lor deosebit de frumoasă.
- Puii de veveriță sunt vulnerabili în prima lor iarnă. Mortalitatea în rândul lor este foarte ridicată. Abia 15-25% dintre ei reușesc să treacă cu bine de primul lor an de viață.
- Își folosesc labele din față ca pe niște mânuțe și știu să culeagă nuci și alune cu o dexteritate care te uimește, dar te și amuză.
- Există și veverițe zburătoare, care au o membrană de piele ce leagă piciorul din față de cel din spate pe părțile laterale, iar când planează prin aer de la un copac la altul cele două membrane laterale se aseamănă unor aripi. Veverițele zburătoare reușesc să facă salturi spectaculoase chiar și de 80 de metri. Ele se întâlnesc în părțile mai nordice ale Europei, Asiei și Americii de Nord.
- Veverițele au văzul foarte bun și reușesc să aprecieze distanțele cu o precizie uimitoare și când fac salturi acrobatice prin aer nu cade niciuna pe pământ.
- Deși veverițele sunt animale solitare și le place să locuiască singure în scorbura lor, în iernile geroase, acceptă să locuiască și câte două pentru a-și ține de cald una alteia, însă primăvara, cea care e intrusă părăsește scorbura.
Veverițele se numără printre cele mai iubite animale de toți copiii. Există o sumedenie de povești și desene animale în care veverițele ne încântă și ne fac să le îndrăgim. Nu numai cei mici îndrăgesc veverițele, ci și cei mari și mulți le preferă ca animale de companie, pentru că sunt jucăușe și drăgălașe.
Navigare în articole
Acoperământul Maicii Domnului→